Ioan GROSAN 

Un bun si vechi prieten al meu, regizorul Moscu Copel, m-a sunat si mi-a spus ca, dupa parerea lui, mare parte din femeile romane nu mai sufera, ca francofone native ce sunt, de bovarysm, ci de bivolarism, in sensul ca au nostalgia a ceea ce adeptii MISA si ai lui Gregorian Bivolaru le asigura, se pare, dupa un numar oarecare de "exercitii" in grup: orgasmul cosmic. Probabil ca asa este si ca, mai mult, nu numai femeile, dar si adeptii si clientii PSD au o forma interesanta de bivolarism (de data asta cuvantul venind de la fratiorul Gabriel) prin care se tinde sa se obtina un orgasm de alta natura decat cel cosmic: orgasmul financiar. Ceea ce e insa curios e ca nimeni nu sesizeaza in prima instanta aceasta stare in care, pe culmile placerii, indivizii devalizeaza banci, institutii, fonduri autohtone sau occidentale si ca abia in post-ludiu, cand exista binecunoscuta stare de sfarseala, lumea se trezeste si cu vorba aceea si cu banii luati. De varianta asta de bivolarism sufera si Corneliu Iacubov, si Mischie, si Oprisan, si eternul licean Vanghelie, si Rodica Stanoiu, si Hilde Puwak (care poate ca sufera, amandoua, si de cealalta forma), si Sechelariu si lista ar putea continua pana la dimensiunile unui supliment ZIUA de patru pagini. Sa fie asta boala copilariei capitalismului romanesc? Posibil. Desi, daca socotim bine, la aproape cincisprezece ani de la nastere, fenomenul nu mai tine de copilarie, a pasit viguros in adolescenta si nu exista nici un semn ca el ar disparea, ci, dimpotriva, ca, spre paguba noastra, incepe sa se maturizeze.