George SOROS 

In conformitate cu documentul privind securitatea europeana adoptat in 2003 "este in interesul Uniunii Europene sa promoveze un cerc de state bine guvernate la granitele sale cu care sa poata avea relatii apropiate de colaborare". In prezent Comisia Europeana elaboreaza acest principiu in forma unei "Initiative pentru o Europa Largita". Insa initiativa nu poate indeplini marea sa promisiune atata vreme cat ramane in cadrul birocratiei de la Bruxelles. Cea mai puternica unealta detinuta de UE pentru influentarea dezvoltarilor politice si economice din tarile vecine este perspectiva unei aderari. Caracteristicile definitorii pentru tarile de la granitele estice si sudice ale Europei sunt constituite de lipsa atributelor necesare aderarii. Initiativa pentru o Europa Largita este destinata ajutorului dezvoltarii acestor atribute. Acordurile de asociere, desi dorite, nu ar putea fi adecvate, dupa cum indica experienta UE in Balcani. UE a inceput in Balcani cu o idee corecta: sa aduca aceste tari mai aproape una de alta aducandu-le mai aproape de Uniune. Ministrii de Externe au tradus aceasta idee in Pactul de Stabilitate, insa ministrii de Finante au refuzat s-o finanteze astfel ca Pactul a ramas un obuz descarcat. Atunci Comisia Europeana a preluat ideea si a transformat-o in Acorduri bilaterale pentru Stabilitate si Asociere, astfel ca ideea originala de reconciliere regionala s-a pierdut. Drept urmare dezvoltarile din Balcani sunt nesatisfacatoare, dupa cum o demonstreaza recentele tulburari din Kosovo. Initiativa pentru o Europa Largita incepe de asemenea cu o idee buna: recunoasterea faptului ca relatiile dintre UE si vecinii sai sunt asimetrice. Asta inseamna ca politicile UE trebuie sa fie in concordanta cu fiecare tara. Ar fi de dorit stabilirea unor grupuri de lucru comune cu tarile in cauza pentru stabilirea, monitorizarea si ajustarea planurilor de actiune individuale. Exista o diferenta fundamentala intre flancurile de est si de sud ale UE. Eu sunt implicat in mod personal in tarile vecine din est, astfel ca imi voi limita remarcile la aceasta regiune. Europa largita din est se intampla sa coincida cu "strainatatea apropiata" a Rusiei. In vreme ce UE nu poate mentine perspectiva unei aderari, Rusia este fericita sa ofere locuri intr-un imperiu reconstruit. Astfel ca UE trebuie sa ofere ceva care sa depaseasca presiunea Rusiei. Astfel de oferte nu sunt greu de gasit: un acces mai mare la piata comuna europeana, regimuri de viza mai favorabile, acces la capital, contacte culturale si asistenta tehnica. Sa admitem ca bugetul UE nu are loc pentru o Initiativa a Europei Largite inainte de 2007, insa acolo unde exista vointa se poate gasi o cale. Acordarea de substanta acestei initiative ar oferi o alternativa atractiva politicii practicate de Administratia Bush de raspandire a democratiei cu mijloace militare. Am infiintat Fundatii pentru o Societate Deschisa in toate tarile fostei Uniuni Sovietice. Ele fac la o scara mica ceea ce ar trebui sa faca Initiativa pentru o Europa Largita pe o scara mare: promovarea dezvoltarii democratice prin sprijinirea societatii civile, colaborand cu guvernul ori de cate ori este posibil. Cu cat e mai putin receptiv guvernul, cu atat mai importanta devine sprijinirea societatii civile. Acelasi principiu ar trebui sa ghideze UE. O componenta a societatii civile ar trebui sa fie inclusa in orice plan de actiune. Planuri de actiune individuale sunt urgent necesare inainte de aparitia Initiativei pentru o Europa Largita. Urmeaza alegeri in Ucraina si Moldova, iar abuzurile care in mod normal insotesc alegerile se afla in crestere. Revolutia pasnica din Georgia nu poate fi reprodusa in alta parte, insa a iritat regimurile vecine. Acestea ar trebui convinse - printr-un amestec corect de bat si morcov - ca intarirea statului de drept si a institutiilor democratice ar fi in avantajul lor. Chiar si Georgia are nevoie de tot ajutorul pe care-l poate primi, ceea ce solicita un plan de actiune diferit de ceilalti. Belarus pare sa nu se indrepte, insa aparentele pot fi inselatoare. Deoarece comportamentul presedintelui Alexandr Lukasenko este strigator la cer, o schimbare de regim devine posibila. Statele membre UE au reactionat puternic cand Lukasenko a incercat sa-l demita pe rectorul prestigioasei Universitati Umaniste Europene, iar asta, alaturi de alte evenimente, i-a slabit pozitia. Din nefericire conditiile politice din Rusia se indreapta intr-o directie gresita. Dupa o perioada haotica, Rusia isi pierde putinele caracteristici ale unei societati deschise pe care le-a obtinut. Deoarece a esuat in acordarea unei asistente efective, Occidentul nu se afla intr-o pozitie din care sa poata exercita o influenta politica. Cea mai buna cale de incurajare a deschiderii este intarirea legaturilor economice si comerciale. Este mai important decat orice ca Uniunea Europeana sa joace un rol mai activ in tarile vecine a caror orientare politica nu este batuta in cuie. Copyright: Project Syndicate, martie 2004.