Serban ORESCU 

Pe buna dreptate ziua de 2 aprilie 2004 a fost declarata zi istorica... Intrarea Romaniei in NATO reprezinta, cu intarzierea de peste jumatate de secol, realizarea visului a doua generatii, revenirea Romaniei pe fagasul normalitatii identificata cu siguranta frontierelor, democratia si domnia legii. Acest act istoric a fost posibil in urma prabusirii comunismului in lume, inainte de toate in Uniunea Sovietica. El se situeaza la capatul unui proces de apropiere a Romaniei de Vest, inceput cu 1990 la care nu numai actualul partid de guvernamant, ci si opozitia, asa slaba cum a fost ea, a avut un rol important; partidul de guvernamant are insa meritul de a-si fi insusit politica externa (as zice, parafrazand pe Take Ionescu) impusa de instinctul national. Acelasi instinct national care a biruit in 1916 angajamentele de atunci, impopulare, ale Romaniei dinaintea primului razboi mondial, a triumfat si acum facand sa basculeze politica externa a tarii noastre - din pacate nu si cea interna sau cea economica - de partea Occidentului, adica a normalitatii. Cu o enorma irosire de timp si energie in lunga era comunista, ne aflam deci in prezent unde trebuia sa fim de la inceput. Raul a fost in mare parte reparat. In subsidiar - dar important de spus - aderarea Romaniei la NATO a fost desigur grabita si de o anumita conjunctura favorabila. Singura supraputere, Statele Unite, a identificat "noua Europa" a fostelor state comuniste din Europa de est (inclusiv Romania) ca un potential politic interesant, pe masura ce "vechea Europa" adica Occidentul dadea semne de relaxare, ca orice om care si-a atins tinta si doreste sa traiasca mai comod... Asa se face ca Statele Unite au luat pentru noi romanii oarecum locul traditional al Frantei pana la ultimul razboi mondial. Este meritul ministrului roman de Externe Mircea Geoana de a fi dat forma concreta acestei intuitii corecte fara a leza vechile noastre amicitii. Nu putini sunt insa romanii care si-au inchipuit acest moment de azi de care toti se bucura ca sfarsitul neocomunismului. De la acest microfon am criticat adeseori faptul ca guvernul Nastase doreste de pilda sa intre in NATO fara sa renunte la securisti de tip Ristea Priboi sau Marian Ureche, cu dosarele CNSAS nerezolvate, cu o economie schioapa in care sectorul de stat este inca dominant in agricultura si cu o politica de cadre sectara, ostila promovarii valorilor si tineretului. Ei se intreaba cum admite Occidentul acest lucru, mai ales cand e vorba de participarea la o alianta militara? Raspunsul este ca factorii de decizie actioneaza in prezent globalist, cunoscand ca pe termen ceva mai lung nu are nici neocomunismul mai multe sanse decat a avut comunismul propriu-zis. Nu putem pretinde tuturor sa gandeasca "romanocentric"! Nu suntem centrul lumii. Si pentru ca nu suntem centrul lumii avem obligatia sa ne ajutam si singuri, justificand astfel ajutoarele noilor nostri mari aliati, in primul rand cele economice. Garantia de siguranta pe care am primit-o azi intrand in NATO va nivela multe asperitati in calea spre prosperitate. Un risc major, cel geopolitic, a disparut. Restul trebuie sa facem noi insine. (Articol transmis de "Europa Libera") Absolvent al Facultatii de Drept din Bucuresti cu magna cum laude, al Facultatii de filosofie si al Facultatii de electrotehnica a Institutului Politehnic Bucuresti, Serban Orescu a fost un membru activ al Tineretului National-Liberal si colaborator la ziarul "Liberalul". A rezistat presiunilor Securitatii de a-l recruta ca informator, ceea ce i-a atras numeroase hartuieli din partea organelor de represiune. La sfarsitul anilor '70 a emigrat in Germania, stabilindu-se la Köln. Acolo, prin intermediul lui Noel Bernard, a inceput sa colaboreze la Radio Europa Libera din München - unde lucreaza din 1981 la programul "Actualitatea romaneasca" - si a fost ales presedinte al Cercului Democratic al Romanilor din Germania, organizand mai multe manifestari anticomuniste si anticeausiste, primind in februarie 1981 un "colet bomba". A avut numeroase activitati publicistice - scriind pentru Le Monde, Rheinischer Merkur. Dupa 1989 a combatut neocomunismul in articole aparute in Revista "22" si ZIUA. In prezent pregateste o lucrare despre "ceausism".