Manualele de istorie au un mare pacat: ignora aproape cu desavarsire "culisele" masonice ale marilor evenimente care au marcat, in ultimele secole, soarta omenirii. Doi "initiati", Radu Comanescu si Emilian Dobrescu, si-au propus sa indrepte acest neajuns printr-o lucrare monumentala: "Franc-masoneria - o noua viziune asupra istoriei lumii civilizate". Volumul II al cartii, publicat recent de Editura Europa Unita, analizeaza o perioada framantata, desi relativ scurta: anii 1961-1968. Este epoca crizelor cubaneze, a asasinatelor politice (JFK, Marthin Luther King, Robert Kennedy), a razboiului din Vietnam. Nikita Hrusciov, liderul de la Moscova, isi cunoaste momentul de glorie pentru a fi, apoi, mazilit. In China, Mao promoveaza un comunism mai feroce decat cel sovietic. Terorismul international se naste odata cu celebra Conferinta Tricontinentala de la Havana (1966). Masoneria universala nu a fost straina de nici unul dintre aceste evenimente. Cu bune si cu rele. Radu Comanescu si Emilian Dobrescu nu fac o pledoarie pro-domo, ci analizeaza cu obiectivitate influentele exercitate, de-a lungul timpului, de diferitele factiuni masonice. Fiindca, "discreta" sau "secreta", Masoneria nu a fost niciodata o organizatie monolitica. Au existat "curente", scindari si chiar infiltrari. Relevant in acest sens este scandalul Lojii "Propaganda Due" din Italia, in fapt o complexa operatiune a KGB-ului sovietic. Operatiune de care nici Nicolae Ceausescu nu a fost, se pare, strain. Spre sfarsitul secolului XX, francezul Pierre Carpit lansa o informatie senzationala: Nicolae Ceausescu, tiranul din Romania, ar fi fost francmason! Afirmatia se baza pe declaratiile si insemnarile lui Licio Gelli, faimosul Venerabil al Lojii "Propaganda Due". Dupa ce "odiosul" a fost impuscat in capitala Basarabilor (locul si momentul executiei fiind foarte simbolice), informatia lui Carpit este preluata de rusul Lolii Zamoiski si face valva prin Estul Europei. Unii masoni au dezmintit-o, altii nu; si sunt cazuri de autori, precum Yves Stavrides, care declara ca Nicolae Ceausescu a dorit sa faca parte din Masonerie, caci era ahtiat dupa uniforme, medalii si ceremonial. Lucrurile sunt, insa, mai complicate si mai grave: Nicolae Ceausescu a fost, probabil, initiat in anul 1966 si se va dovedi unul dintre principalii actanti ai Comunismului in penetrarea Francmasoneriei Universale. L-a oprit doar tradarea lui Pacepa si scandalulu Lojii P2. Participarea conducatorului roman la structurile Lojii P2 nu este deloc intamplatoare. Acest Atelier mamut al masonilor italieni se transformase intr-o formidabila forta de influenta si coruptie politica. Reunea (pe langa Masonerie) Mafia, Vaticanul si Terorismul. Fusese finantat si ajutat din umbra de KGB. Avea mai multe scopuri: a). distrugerea societatii civile italiene; b). compromiterea ideii masonice; c). dezbinarea Occidentului si dezbinarea NATO; d). construirea unei retele supereficiente a spionajului sovietic. Cu alte cuvinte, Loja P2 a fost o grandioasa actiune subversiva, una dintre cele mai spectaculoase ale secolului al XX-lea. Din punct de vedere profesional, specialistii KGB merita toate felicitarile. Licio Gelli se intoarce Gelli era un bogat fabricant de textile din Arezzo (Toscana). Marea lui iubire a fost fascismul - singura doctrina pentru care a luptat cu sinceritate. L-a sprijinit pe Mussolini pana la capat si a plecat chiar in Spania, unde s-a batut de partea lui Franco. La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, Rezistenta il acuza ca ar fi torturat partizani; prin urmare, Licio e nevoit sa emigreze precipitat in Argentina. Aici - pe cai inca necunoscute - dobandeste dubla cetatenie si devine prieten apropiat al lui Juan Peron. Dupa rasturnarea regimului peronist (1955), fostul fascist Gelli se intoarce netulburat in Italia, la Arezzo. Nimeni nu-si mai amintea de trecutul sau in camasa neagra. Mai mult inca: in anul 1964, acest straniu industrias e initiat in Francmasonerie si ajunge pana la gradul 3 (maestru). Desi, ulterior, nici un anchetator nu si-a putut explica incredibila sa evolutie (de la criminal de razboi la maestru al Masoneriei), astazi este limpede ca in aceasta faza el a fost recrutat si apoi infiltrat de KGB. Mossad-ul (mai inteligent decat majoritatea serviciilor secrete occidentale) se pare ca se dumirise deja; dar Gelli n-a ucis evrei - prin urmare evreii nu se amesteca, multumindu-se sa atentioneze CIA. Propaganda Due In anul 1966 se petrece o veritabila lovitura de teatru. Giordano Gamberini, Marele Maestru al Marelui Orient de Italia (cea mai puternica organizatie masonica din Peninsula), decide sa stranga intr-un unic Atelier elita politica si economica, pentru a supraveghea hotararile de inalt nivel si a elimina fragmentarea vietii sociale italiene. Masonii urasc fragmentarea, idealul lor este unitatea. In plus, Gamberini intentiona sa introduca in respectivul Atelier cat mai multi lideri politici europeni, in speranta realizarii unitatii intregului continent. Dar, pentru obtinerea acestui scop (in fond, nobil), el il numeste tocmai pe Licio Gelli! Care va primi toate patentele necesare, atat din partea Marelui Orient al Italiei, cat si a Marii Loji Unite a Angliei. Astfel se iveste Loja Propaganda Due, mai precis: Raggruppamento Gelli Propaganda Due (prescurtat P2). Titlul nu este intamplator: el reia denumirea unei vechi loji torineze (Propaganda), care fusese loja italiana de elita, rezervata persoanei regelui. Nu se stie nici pana astazi de ce Marele Maestru l-a ales pe dubiosul Licio Gelli pentru o asemenea misiune de varf. E posibil ca propunerea sa fi venit tocmai din partea agentului KGB - iar Gamberini, interesat (intr-o forma sau alta), sa-i fi dat sansa transpunerii ei in practica. Oricum, desi francmasonii vor nega vehement faptul ca P2 a fost o loja regulara, dovezile raman incontestabile: a fost (stau marturie patentele Marii Loji Unite a Angliei). Chiar daca Gelli o va structura mai degraba pe tipicul celulelor comuniste si teroriste. Incepe scandalul Licio Gelli a lucrat cu o eficienta remarcabila. Timp de zece ani, el coopteaza nestanjenit oameni importanti din orice domeniu de interes. Unii aderau de bunavoie, convinsi ca vor fi ajutati; altii cedau in urma diverselor santaje. Toti aveau datoria sa-i furnizeze informatii (citeste: secrete) folositoare. Dar in anul 1976 acest putred Venerabil are prima surpriza: el il intalneste pe Francesco Siniscalchi, un francmason autentic, devotat marilor idealuri ale societatii. Siniscalchi isi da imediat seama cu cine are de-a face: el il acuza pe Gelli in fata procurorului Romei de "activitati criminale". Deocamdata, insa, nimeni nu indrazneste sa dea curs acuzatiei. Bresa profunda a fost de natura ezoterica: Masoneria incepe sa-si puna intrebari serioase. Ca atare, autoritatile declanseaza in curand ofensiva. Michele Sidona, mare bancher (usor mafiot) si mare prieten al lui Gelli, este acuzat oficial de frauda. Fuge imediat in Statele Unite, dar e arestat la New York. Pentru intaia oara, Licio Gelli este nevoit sa se expuna: el vine si depune marturie ca Sidona ar fi victima inocenta a unei conspiratii comuniste! Pe moment, i se da crezare (mai ales datorita extraordinarelor sale relatii). Insa roata norocului se schimbase. In anul 1980, "Franklin National Bank" din New York, proprietatea lui Michele Sidona, intra in faliment, iar patronul este acuzat de frauda. In disperare de cauza, el cere din nou ajutorul lui Gelli. Dincolo de prietenie, ii uneau interese puternice. Astfel ca Gelli e silit sa intervina: el insceneaza rapirea bancherului inculpat (o rapire ca in filme). De data asta, insa, americanii refuza sa inchida ochii; ei detin dovezi care il implica pe Venerabilul Lojii P2 si le transmit italienilor. La 18 martie 1981, se ordona perchezitionarea vilei lui Gelli de langa Arezzo (numita "Wanda", dupa sotie). Si, in sfarsit, se emite un mandat de arestare pe numele lui Licio Gelli, pentru spionaj politic, militar si industrial si pentru periclitarea sigurantei statului. Politia a desfasurat o actiune telegenica, in stil italian. Partea proasta este ca inculpatul fusese anuntat de mult si fugise, impreuna cu majoritatea documentelor si cu intreaga familie. A lasat la Vila Wanda numai ceea ce a dorit sa se dea publicitatii. Intentiona sa socheze opinia publica. Si a socat-o. Nemaipomenitele dezvaluiri ale lui Gelli Politia si procuratura vor gasi acolo lista membrilor italieni si structura Lojii P2. Erau 973 de nume, reprezentand persoane de prima marime ale Italiei, grupate in 17 celule. Membrii celulelor nu se cunosteau intre ei; doar sefii ii stiau. Singurul care cunostea intregul efectiv al P2 era Licio Gelli. Cat despre valoarea membrilor, Propaganda Due cuprindea, printre altii, pe ministrul de Justitie Adolfo Sarti, mai multi fosti prim-ministri (inclusiv Giulio Andreotti), 43 de membri ai Parlamentului, 54 de inalti functionari de stat, 30 de generali si opt amirali (inclusiv comandantul fortelor armate, amiralul Giovanni Torrisi), editorul ziarului "Corriere della sera", 58 de profesori universitari, sefii mai multor partide politice, directorii celor trei servicii secrete. Spionii principali ai organizatiei erau Pietro Longo (seful Partdului Social-Democrat), Mario Semprini (seful de cabinet si mana dreapta a premierului Arnaldo Forlani), Massimiliano Concelli (inalt functionar la Oficiul pentru Coordonarea Serviciilor Secrete). Nu va mai precizam ca toate informatiile centralizate de Gelli treceau in posesia KGB-ului (patronul real al afacerii). Cat priveste cetatenii Italiei si mai ales membrii P2, va redam o afirmatie semnificativa a lui Stephan Knight: "Un exemplu tipic al enormei influente pe care o exercita Gelli asupra soartei acestor oameni este cazul lui Mario Pendini, numit brusc ministru atunci cand a intrat in P2 si indepartat imediat din Guvern cand a parasit loja in 1978." In materie de Guvern, am uitat sa va precizam ca ministrii Muncii, Afacerilor Externe si Comertului Exterior erau membri activi ai lojii lui Gelli. Celelalte documente descoperite la Vila Wanda cuprindeau mai cu seama hartii strict secrete, furnizate de Antonio Viezzer, colonel, fost sef al serviciilor secrete italiene. Dezvaluirea acestor lucruri a generat un imens scandal - nu numai in Italia, ci in intreaga lume democratica. Guvernul lui Aldo Forlani demisioneaza rapid; dar aceasta nu mai are importanta. Caci sunt puse in joc insesi structurile fundamentale ale democratiei, iar credibilitatea Francmasoneriei universale primeste o lovitura cumplita. Din fericire, urmand sfaturile KGB-ului, Gelli a exagerat: pe listele sale nu s-a gasit nici un membru al Partidului Comunist Italian. Aceasta omisiune a produs destule suspiciuni; inclusiv suspiciuni asupra autenticitatii listelor. Astfel, in mai 1981, NATO i-a putut salva pe generalii implicati in scandal (ei n-au recunoscut apartenenta la Propaganda Due si s-au declarat victime ale unei inscenari; totusi, fratii masoni din NATO nu-i cred - ii salveaza din ratiuni pur militare si organizatorice). Suspiciunile cresc in iulie 1981, cand - pe aeroportul Fiumicino din Roma - coboara zambitoare Maria, fiica lui Gelli. A venit fara sa se ascunda, cu propriul ei pasaport. Valiza sa avea fund dublu; in aceasta "ascunzatoare" s-au descoperit alte cinci pachete de documente referitoare la P2. Cuprindeau conturile secrete (la banci elvetiene) ale diversilor politicieni italieni si chiar ale unor partide politice. Plus un asa-zis raport CIA prin care s-ar fi urmarit destabilizarea Occidentului, in special a Italiei (!). Astazi suntem in masura sa apreciem valoarea documentelor pe care Licio Gelli le-a "lasat" ori le-a "oferit" Justitiei. Cu exceptia raportului CIA, toate erau adevarate. Dezvaluind dedesubturile politicii si politicienilor, el juca actul final al misiunii sale. In schimb, a retinut orice hartie care i-ar fi incriminat pe comunisti si pe patronii sovietici. Acestia trebuiau sa apara in posturi de incoruptibili si sa devina idealul politic al alegatorului italian. Au devenit, pentru o buna perioada. Dar nici Francmasoneria Univerala nu-i va ierta pe cei care au tradat-o in afacerea P2; nu-l va ierta nici pe Nicolae Ceausescu (spre binele poporului roman). Sfarsitul incoroneaza opera Unul din membrii P2 se numea Roberto Calvi. Era bancher, iar in anul 1981 a fost condamnat la patru ani de inchisoare cu suspendare si la plata unei amenzi de 7,3 milioane de lire sterline pentru export ilegal de bani in Elvetia (i se imputase suma de 26,4 milioane de dolari). Omul achita calm amenda, iar peste o saptamana devine presedinte al Bancii Ambrosiano. Repetam: in 1981, in plin scandal generat de fuga lui Gelii si de afacerea P2. Banca Ambrosiano dezvolta legaturi stranse cu Instituto per le Opere di religione (prescurtat IOR), adica Banca Vaticanului, condusa la ora respectiva de Arhiepiscopul Paul Marcinkus. De fapt, Roberto Calvi era arma secreta pe care Gelli o lasase in urma, iar Vaticanul - una din institutiile venerabile pe care Gelli le santaja. Impreuna cu IOR, Banca Ambrosiano se lanseaza intr-o serie de tranzactii dubioase prin America Latina. Dar autoritatile se desteptasera. La 31 mai 1982, Banca Italiei solicita explicatii lui Calvi cu privire la imensele subsidii oferite unor companii panameze sub controlul IOR. Ca raspuns, acesta isi face rost de un pasaport fals si dispare peste 11 zile in Austria, cu destinatia Anglia (unde ajunge la 15 iunie). Iata picatura care a umplut paharul. Din clipa aceasta se pune in miscare un dispozitiv ocult si teribil de eficient. Pe 17 iunie 1982, Graziella Corrocher, secretara lui Calvi (cea care tinuse si registrele P2), e aruncata de la etajul patru al Bancii Ambrosiano. Pe 18 iunie, la Londra, e descoperit cadavrul lui Roberto Calvi. Atarna spanzurat de niste schele sub Blackfriars Bridge (adica Podul Dominicanilor - atentie, locul e semnificativ si indica relatia cu Vaticanul). In buzunare avea 23.000 de lire sterline si 5 kg de caramizi. Streangul avea forma lantului masonic. Putin mai tarziu, la Geneva, a fost arestat Licio Gelli. Incerca sa scoata 100 de milioane de dolari din diverse conturi apartinand Bancii Ambrosiano. Cativa ani dupa aceea incepe marea prabusire a comunismului. Principalul ei artizan, Mihail Gorbaciov, actiona si vorbea ca un francmason.

Miruna MUNTEANU