Leon 

Fiecare dintre noi simtim zi de zi povara presiunii fiscale. Fiecare zi a existentei noastre este un nesfarsit calcul si o grija pentru achitarea facturilor si a darilor catre autoritatile statului. Noul Cod Fiscal, initiat de catre Ministerul Finantelor, are menirea sa reglementeze de ansamblu fiscalitatea. Acesta ne ofera dimensiunea presiunii fiscale din Romania, cetateanul fiind nevoit sa suporte o multime de taxe si impozite, printre care: contributia la asigurarile sociale si somaj; asigurari de sanatate; impozit pe venit, impozit pe casa, masina, teren; accize; taxa de drum pentru cei care detin autovehicule; taxa pe valoarea adaugata; taxa tv si radio si alte taxe inventate de autoritatile locale. Fiscalitatea reprezinta o parghie importanta in mainile autoritatilor atat pentru strangerea de fonduri la bugetul statului, necesare pentru cheltuieli de interes public si desfasurarea activitatii institutiilor statului, cat si pentru stimularea economiei nationale. Normal ar fi ca cea mai mare parte dintre fondurile stranse la bugetul statului sa se intoarca la cetateni sub forma serviciilor publice sau a beneficiilor investitiilor facute in folosul comunitatii. Din nefericire, in Romania, situatia este diferita. De fiecare data, autoritatile vin si motiveaza absenta serviciilor publice si a investitiilor prin lipsa fondurilor. Nu acelasi lucru se intampla atunci cand alesii nostri se plimba in masini luxoase cumparate pe banii contribuabililor, se lafaie in sedii de zeci de milioane de dolari sau vor sa-si faca pensii preferentiale pentru somnul greu din Parlament. Nu exista fonduri pentru cei care sufera in spitalele mizere din Romania, nu exista fonduri pentru suplimentarea pensiilor mizere care nu ajung nici pentru acoperirea facturilor lunare, nu exista fonduri pentru gropile de pe strazi desi platim pentru fiecare dintre acestea. Exista insa bani pentru schimbarea parcurilor de autovehicule de lux , pentru sedii luxoase, pentru pensii de parlamentar, pentru plimbari in strainatate etc., toate acestea destinate celor care ne conduc. Revenind la Codul Fiscal, prevederile referitoare la impozitul pe veniturile obtinute din munca in strainatate sunt aberante. Nivelul de trai scazut, disponibilizarile masive realizate in ultimii ani in economia nationala, lipsa protectiei sociale pentru cei cu venituri sub limita de subzistenta, intr-un cuvant-SARACIA ii determina pe romani sa caute de lucru in strainatate, mai ales in tarile din Uniunea Europena. Din dorinta unui trai mai bun sau din lipsa altor optiuni in tara, tot mai multi romani opteaza pentru munca in strainatate ,chiar daca se cere munca necalificata si uneori risca sa plateasca cu viata (asa cum s-a intamplat in Spania). Incapabil sa ofere alternative celor fara locuri de munca sau protectie sociala, Guvernul demonstreaza ca "ii pasa" de soarta romanilor care muncesc in strainatate. Am vazut acest lucru si cu ocazia nefericitelor evenimente din Spania. Mai nou, Ministerul Finantelor s-a gandit ca poate sa mai puna biruri si pe banii castigati de cei care trudesc in alte tari. Ca sumele in valuta intrate in tara determina(la nivelul acestora) imbunatatirea deficitului de cont curent al Romaniei, ca aceste sume sunt cheltuite in Romania - ceea ce determina o dezvoltare pe orizontala a ramurilor economiei nationale si ca degreveaza statul roman de cheltuieli sociale, toate acestea nu sunt argumente care sa satisfaca Guvernul, care doreste sa arate ca se gandeste si la muncitorii romani din afara granitelor. In primul rand, introducerea impozitului pe venitul obtinut din munca din strainatate este o masura aberanta, Romania avand conventii de evitare a dublei impuneri cu tarile Uniunii Europene. Evitarea dublei impuneri presupune impozitarea veniturilor obtinute de o persoana fizica sau juridica o singura data in tara de origine a venitului. Ramane de vazut cine va plati aceste impozite deoarece o mare parte din romanii plecati lucreaza fara forme legale, iar celor care lucreaza legal nu le va conveni sa plateasca impozite statului roman care i-a determinat sa aleaga optiunea muncii in strainatate, acestia urmand sa fie priviti de autoritati ca posibili evazionisti. Efectul asupra veniturilor bugetare va fi, fara indoiala, aproape nul, impozitarea acestor venituri ramanand de fapt o problema de principiu. Este posibil chiar, ca de teama acestui impozit, sa fie afectate si transferurile veniturilor obtinute din strainatate in tara, efectuate prin institutii financiare care, deocamdata, nu au obligatia sa ofere informatii Ministerului Finantelor.