Serban ORESCU 

In iunie 2004 se implinesc cinci ani de la data cand Curtea Suprema de Justitie a condamnat la cate 15 ani inchisoare pe generalii Victor Athanasie Stanculescu si Mihai Chitac, considerati vinovati pentru omor deosebit de grav legat de reprimarea manifestatiilor revolutionare de la Timisoara din 16-20 decembrie 1989 cand au murit 72 de persoane si au fost ranite 253. De ce n-a fost executata pana acum sentinta pronuntata in iulie 1999, intr-o vreme cand presedinte al Romaniei era dl. Emil Constantinescu - desi ea era irevocabila? Pentru ca la putin timp dupa aceea - odata cu schimbarea presedinteluin - s-a schimbat si procurorul general, iar noul procuror general dl. Tanase Joita s-a grabit inca a doua zi dupa ce si-a preluat functia sa introduca un recurs in anulare la Inalta Curte de Casatie si Justitie cum se numeste acum fosta Curte Suprema. Dl. Tanase Joita s-a grabit sa introduca recursul de buna seama pentu ca el suspenda executarea pedepsei. Iar Inalta Curte de Casatie a intarziat aproape cinci ani judecarea recursului - de cinci ori amanata pana acum... De ce? Fara indoiala, pentru ca in decembrie 2004 se implinesc 15 ani de la savarsirea infractiunilor imputate celor doi generali, asa incat justitiei nu-i va ramane decat sa constate ca faptele s-au prescris si ca procesul a incetat de drept. Din punct de vedere politic, actualul regim nu-i insa acoperit si pentru ca se aproprie alegerile, presedintele si primul ministru cauta sa iasa si din punct de vedere moral "basma curata", fara a avea insa curajul sa spuna clar opiniei publice ca cei doi generali s-au aflat intr-o situatie revolutionara - prinsi intre un Ceausescu luptand pe viata si pe moarte pentru putere si cu o legea care pe de o parte ii supunea puterii absolute a comandantului suprem, pe de alta parte le interzicea sa traga in propriul popor. Este clar ca in caz de neascultare, cei doi generali riscau soarta generalului Vasile Milea fie ca erau ucisi sau ajutati sa se sinucida. Teroarea in care cei doi generali, in special insa generalul Stanculescu, primul ministru al Apararii dupa revolutie, au actionat este greu de imaginat... Vorbind nu neaparat juridic, ci omeneste, ea le atenueaza in orice caz vina... Este neindoielnic ca regimul Iliescu a incercat si acum sa satisfaca atat pe cei doi generali pe care i-a avut ulterior in subordine ca ministri, cat si opinia publica - la care se adauga revolutionarii insisi - nemultumiti ca nici pana azi nu s-a facut lumina in privinta dedesubturilor revolutiei din decembrie. E drept ca si fostul presedinte Emil Constantinescu luase acest angajament, ramas pe hartie, dar odata venit la carma a uitat de el... La 15 ani de la evenimente, opinia publica se intreaba de ce i se ascund inceputurile perioadei post-decembriste. Am notat zilele trecute promisiunea generalului Stanculescu ca de acum incolo - nemaiavand deasupra capului "sabia lui Damocles" a raspunderilor proprii isi va scrie memoriile cu respect fata de adevar, sa speram. Dar daca ne mutam pe planul raspunderii fata de istroie, problema se pune pentru generalul Stanculescu in orice caz, si altfel, avand in vedere rolul sau in 21/22 decembrie 1899, in bascularea armatei romane de partea revolutiei, in arestarea si executia lui Ceausescu. Exista in Romania si oameni care pe langa Ceausescu, daca exista in Romania de azi, persoane precum fostul poet de curte Adrian Paunescu, care cer un proces - spun ei - "fair" - adica rejudecarea lui Ceausescu dupa regulile statului de drept. Trebuie sa li se aminteasca acestora - dar si celor care ar fi vrut sa-i vada pe cei doi generali dupa gratii, ca revolutiile se conduc in mod inevitabil dupa alte criterii decat ale statului de drept - ceea ce nu inseamna ca nu sunt necesare si bine venite, in alte cazuri. In virtutea acestei demarcari putem deplange taraganarea cu care regimul Iliescu si justitia sa au tratat cazul celor doi generali - nu insa solutionarea cazului in sine...