Leon 

Guvernul nu are de ales Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana a declansat dispute aprinse, mai ales in ultima perioada. Dezbaterile din Parlamentul European au determinat Guvernul sa se avante in finalizarea marii privatizari. Amanata pana la limita, privatizarea sectorului energetic este pe cale sa se realizeze intr-un timp record, urmare a presiunilor Uniunii Europene si FMI. In fapt, strategia de privatizare a sectorului energetic pare a fi stabilita mai degraba in cancelariile occidentale decat la Palatul Victoria. Din declaratiile recente ale primului-ministru, Adrian Nastase, cum ca privatizarea nu se va face oricum, dupa evenimentele de la Bruxelles nu a mai ramas decat angajamentul ca, in 2004, Romania va finaliza privatizarea sectorului energetic. Adica, pana la sfarsitul lunii iunie vor fi privatizate societatile Petrom, Distrigaz Sud si Distrigaz Nord, Electrica Banat si Electrica Dobrogea. Atentia este indreptata in principal asupra SNP Petrom care detine, in prezent, peste 60% din piata distributiei de carburanti. SNP a obtinut, in anul 2003, un profit brut de 3100 miliarde lei, ceea ce face din aceasta cea mai profitabila societate romaneasca de profil. Se explica astfel intentia Guvernului de a amana procesul de privatizare. Petrom este unul din marii contribuabili la bugetul statului. La data de 31 martie 2004 ar fi trebuit sa cunoastem castigatorul in cursa de privatizare. Termenul a fost decalat insa pana la sfarsitul lunii iunie. De ce este necesara privatizarea sectorului energetic? Economistii occidentali sustin ca prin privatizarea acestui sector se realizeaza liberalizarea sistemul de tarifare si implicit eliminarea subventiilor incrucisate, echilibrarea balantei de plati, reducerea datoriilor din economie, garantia aplicarii programelor de restructurare, realizarea de investitii in dezvoltarea infrastructurii din domeniul energetic. In realitate, UE conditioneaza aderarea Romaniei de cedarea controlului unui sector strategic al economiei nationale, fenomen care va determina, inevitabil, costuri sociale si economice pe care le va suporta populatia. In domeniul energiei electrice, pana la finele lunii iunie trebuie sa se privatizeze societatile Electrica Banat si Electrica Dobrogea. Pentru acestea a fost depusa o singura oferta de catre Grupul ENEL. Trebuie subliniat faptul ca aceasta companie este detinuta de catre statul italian in proportie de 70%. Reprezentantii Ministerului Economiei si Comertului motiveaza interesul redus pentru privatizarea acestui sector prin pretul intern redus la energie electrica ceea ce face aceste societati neatractive. Toata aceasta situatie arata ca si cum cartile au fost facute inainte de declansarea procesului de privatizare. Un aspect important al privatizarii sectorului energetic este ca UE si FMI solicita atat direct, cat si indirect Guvernului sa nu impuna restrictii in ceea ce priveste restructurarea companiilor oferite spre vanzare. Astfel, in primii ani noii proprietari isi vor putea maximiza profiturile prin restructurarea societatilor si implicit reducerea costurilor, recuperarea datoriilor si din noile investitii pe care le vor realiza. Prin urmare, restructurarea va antrena noi disponibilizari, fapt ce va reprezenta o povara in plus pentru statul roman. De asemenea, un alt efect al privatizarii va fi cresterea preturilor produselor energetice, proces care s-a declansat deja la pretul gazelor naturale si la energia electrica. Pretul gazelor naturale va creste, in acest an, cu 16%, iar pretul energiei electrice pana la un procent de 10%. Desi privatizarea va aduce sume importante la buget si va permite imbunatatirea deficitului de cont curent, nu trebuie sa omitem ca statul roman va ramane, pe termen lung, cu povara protectiei sociale a viitorilor disponibilizati si a unei mari parti din populatie care va fi afectata direct de cresterea preturilor la produsele energetice (30% din populatie traieste sub pragul de saracie). UE impune Romaniei alinierea preturilor energetice si a utilitatilor la nivelul celor practicate in Uniune pana in anul 2007. Aceasta crestere a preturilor va reprezenta principala sursa inflationista in anii urmatori si va elimina unul din avantajele comparative ale economiei romanesti in raport cu cele ale tarilor vest-europene. Ponderea acestor preturi in costurile de productie va creste. Costul restructurarii si alinierii tarifelor la cele din UE va fi suportat direct de catre populatie si indirect de catre societatile comerciale care vor ingloba in pretul produselor si serviciilor aceasta crestere semnificativa. Sub presiunea riscului de decalare a termenului de aderare la UE, Guvernul nu are alta solutie decat sa accepte directiile impuse de FMI si UE si sa obtina cele mai bune conditii pentru viitorul societatilor privatizate si al angajatilor acestora. Tot in domeniul privatizarii este de salutat decizia APAPS de lichidare voluntara si de dizolvare a 15 societati din portofoliul sau. Societatile in cauza, printre care societatea Republica, producatorul de ingrasaminte Turnu si Apelum Zlatna, au adunat datorii totale de 10.000 miliarde lei. Situatia acestor societati demonstreaza ca mentinerea lor in viata doar din considerente sociale nu a fost cea mai buna solutie, rezultatul fiind acelasi, dar cu costuri mult mai mari, suportate bineinteles din banii contribuabililor. Este regretabil ca s-a luat aceasta solutie asa de tarziu si numai sub presiunea UE, chiar daca unele dintre societati au facut obiectul unor privatizari nereusite. Prin aceasta decizie Guvernul realizeaza eliminarea unor arierate din economie si ofera o ultima sansa de supravietuire pentru unele din cele 15 societati. Privatizarea din domeniul energetic si decizia de lichidare si dizolvare de societati marcheaza sfarsitul unei perioade agitate in istoria economica a Romaniei.