Acasa la sotiile celor trei romani ramasi inchisi la Tiraspol, blandele basarabence ne-au aratat printre lacrimi toate amintirile lor palpabile legate de cei dragi lor. Printre acestea, la cel mai de cinste loc, tineau scrisoarea personala a PF Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, prin care se conferea una din cele mai inalte distinctii ale Romaniei, Crucea Patriarhala, detinutilor politic romani. Sarutata cu umilinta, Crucea Patriarhala era tinuta ca un odor pentru momentul fericit in care femeile ce-si asteapta barbatii de 12 ani sa le-o poata inmana. Prezentam, in exclusivitate, scrisoarea Parintelui Patriarh Teoctist, trimisa impreuna cu Crucea Patriarhala, intr-un ajun de Craciun. (Victor RONCEA) Iubiti fii ai Bisericii si ai neamului nostru, In aceste momente de sarbatoare, cand toata suflarea din stravechea Basarabie praznuieste cu bucurie in sanul familiei si in jurul bradului impodobit nasterea lui Hristos, gandurile noastre din tara mama se indreapta cu parinteasca dragoste si pretuire spre voi, fratii nostri prea iubiti, care prin lanturi, batai, batjocori, lipsuri si suferinte v-ati infatisat trupurile ca jertfe vii pe altarul adevarului si al dreptatii si ati facut din temnita intunecoasa a detentiei voastre nedrepte adevarat amvon de propovaduire a luminii lui Hristos, a libertatii si demnitatii umane aduse in lume prin intruparea Fiului lui Dumnezeu. Curajul cu care infruntati suferintele pentru afirmarea adevarului si marturia jertfelnica a dragostei voastre fata de credinta strabuna, fata de neam si tara, de integritatea gliei stramosesti ne misca profund si ne indreptateste sa afirmam ca odinioara Sfantul Apostol Pavel catre filipeni: "Oare care este nadejdea noastra, sau bucuria, sau cununa laudei noastre, daca nu chiar voi, inaintea Domnului lisus?" (I Tesaloniceni 2, 19). Voi ne-ati aratat ca spiritul lui Horia, Closca si Crisan, al Sfintilor Brancoveni sau al altor barbati vrednici din istoria noastra mult incercata care, in numele credintei, al adevarului si al dreptatii au infruntat roata, ascutisul sabiei, lipsurile si chinurile de tot felul, licareste inca in adancurile cele mai de taina ale neamului romanesc. Demnitatea si eroismul crestin al marturisirii voastre ne dau tarie sufleteasca in infruntarea necazurilor si greutatilor, iar crucea suferintelor voastre care a rodit deja in sanul societatii romanesti inceputuri de redesteptare si inviere, ne-a unit in afirmarea cu o gura si o inima a dragostei fata de neam, glie si Biserica strabuna, a recunostintei si pretuirii pe care v-o datoram si in apararea vietii si a libertatii voastre. Ca semn al dragostei si partasiei la suferintele prin care treceti, va acordam Crucea Patriarhala, a carei putere sa va insoteasca spre libertate si implinirea idealurilor voastre sfinte. Impartasindu-va parinteasca binecuvantare in numele Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, va incredintam ca numele voastre sunt la loc de mare cinste in mintea si inima tuturor fratilor si surorilor voastre si in rugaciunile noastre fierbinti catre Dumnezeu, crezand cu putere ca El, care este Domnul adevarului si al dreptatii va va intoarce nevatamati in sanul familiilor si al neamului care va asteapta. Cu parinteasca dragoste si binecuvantare, Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane