Dan Pavel 

Degeaba are PSD-ul intre 40% si 50% sustinere in sondaje la inceputul anului electoral, din moment ce 72% din electorat este in favoarea schimbarii politice. O trasatura profunda a societatii romanesti este ambiguitatea. Nu intereseaza pentru spatiul restrans al acestui editorial daca originea ambiguitatii vine din comunism, feudalism sau neolitic. Ne intereseaza ca singura noastra certitudine este ambiguitatea. Las consecintele morale ale discutiei pentru alte texte. Daca ne uitam la consecintele electorale ale ambiguitatii rezulta un imens spatiu de joc in care isi joaca sansele o multime de forte politice colective si individuale. De la PNL-PD si PRM pana la Lia Roberts si Gigi Becali cu Partidul Noua Generatie, URR, PNTCD, AP, toti actorii politici stiu ca PSD nu controleaza complet electoratul, ba chiar ca nici electoratul pesedist nu este loial in mod dogmatic. Pana si cei mai nou aparuti stiu ca au ceva de castigat. Singura forta care nu isi da seama ca se misca pe nisipuri miscatoare este PSD. Siguranta afisata de partidul de guvernamant si Adrian Nastase se bazeaza pe calcule simple si pe un fond de rationalitate pragmatica. Strategul electoral Viorel Hrebenciuc isi poate spune si noaptea in somn cu precizie procentele partidului sau si ale tuturor partidelor in fiecare judet si localitate. El stie cu certitudine cine va fi castigatorul in aproximativ 90% din localitatile importante. Problema este ca aceste calcule se potrivesc doar pentru alegerile locale. Am mai facut acum cateva luni afirmatia si o voi repeta anul acesta: vor fi mari diferente intre rezultatele alegerilor locale, pe de o parte, si rezultatele alegerilor parlamentare si prezidentiale, pe de alta parte. Diferentele vor aparea din mai multe cauze. Primele sapte cauze le voi spune celor pe care ii voi sprijini in acest an electoral. Mai raman insa cateva care merita atentia generala. In alegerile locale, se va potrivi oarecum "rational choice theory", pe cand in alegerile generale si prezidentiale vor interveni cateva variabile independente irationale, care nu pot fi masurate si nici macar aproximate cu mijloace conventionale. Am sa dau un exemplu dintr-un domeniu care a stat in atentia opiniei publice internationale in vremea din urma. Pe langa analizele din Comitetul Senatorial pentru Intelligence din SUA, au fost publicate evaluari in revistele de strategic studies, intelligence, security, care au demonstrat ca nu presiunile politice venite dinspre National Security Council, Casa Alba sau alte foruri decizionale au influentat rapoartele CIA despre Irak. Erorile au fost epistemologice. Serviciile americane de intelligence au lucrat decenii pe baza unor mituri behavioriste sau provenite din empirismul logic si filosofia analitica, care porneau de la axiomele caracterului stiintific obiectiv a studiului societatii si politicii, postuland in izomorfismul dintre stiintele sociale, stiinta politica, pe de o parte, si stiintele exacte, stiintele naturii, matematica, pe de alta parte. De aici a rezultat un fals scientism, care nu a putut da seama in mod stiintific de evenimente, politici si comploturi cu o mare incarcatura irationala, ideologica sau de prostie cum au fost caderea sahului in Iran, invazia sovietica din Afganistan, prabusirea totalitarismului comunist din pricina strategiilor de salvare de tipul perestroika si glasnost, radicalizarea antiamericana a fundamentalismului islamic, atentatele din 11 septembrie 2001, strategia de inarmare a lui Saddam Hussein. De aici si pana la "analizele" diletantilor antiamericani care se chinuie la noi sa evalueze politica lumii este o cale foarte lunga. Strategii electorali ai PSD (unii dintre ei de la celebre firme de consultanta din ambigua lume occidentala) se bazeaza pe calcule care arata un nivel de sprijin inalt pentru partidul de guvernamant. Ei nu observa cum se adanceste falia intre agenda publicului si agenda politica a PSD. Cam la fel procedeaza si moderatii din UDMR, care confunda controlul pe care il au in teritoriu, la nivel administrativ, cu agenda populatiei maghiare din aceasta tara. Strategii electorali ai altor partide se lasa inselati de tacticile PSD, care incearca sa traseze inca de pe acum cadrul si temele dezbaterilor electorale din acest an. Doar cine nu l-a citit in adolescenta pe Leibniz, se poate lasa pacalit de discursul PSD-ist care in esenta ne spune ca traim in cea mai buna dintre lumile posibile. In realitate, indiferent de cifrele invocate de Partidul Social Democrat pentru a-si argumenta eficienta institutionala si rezultatele economice, majoritatea covarsitoare a populatiei cu drept de vot din aceasta tara este profund nemultumita, pentru simplul motiv ca intelege ca actualul Guvern si partid de guvernamant nu au actionat niciodata in interes public. Am in fata ochilor un tulburator raport de evaluare al guvernarii PSD din perioada 2001-2003 (care va fi dat publicitatii zilele urmatoare). Acesta demonstreaza ca nici macar cifrele invocate de oficialitati pentru a demonstra marile performante economice nu sunt calculate corect. PSD nu a reusit sa convinga Comisia Europeana ca economia noastra de piata este si functionala. PSD a reusit sa sperie Parlamentul European, care si-a dat seama ca a avut loc un regres al criteriilor politice de realizare a statului de drept. PSD nu va reusi sa convinga electoratul ca a fost o guvernare a celor mai bune intentii, pusa in slujba cetatenilor si a interesului public, pentru simplul motiv ca toti cetatenii de buna credinta si nefanatizati vad cu ochii lor contrariul. increderea pe care inca o mai arata in partidul lui Nastase vine din deziluzia si neincrederea din vremea guvernarii de coalitie. Dar acum lumea uita ce a fost inainte de alegerile din 2000. Ceas de ceas si clipa de clipa, in ciuda calculelor proiectate de Guvern pe ecranele televiziunilor, oamenii se trezesc din somnul dogmatic, iar pana la alegerile din toamna vor iesi din ambiguitate.