(Talcuire a Postului Pastelui calauzita de omilia Sf. Ioan Gura de Aur) Dezbraca-te de treburile lumesti si vei fi gol ca un luptator, armeaza-te cu armele duhului si vei fi inarmat ca un ostas; dezbraca-te de grijile cele vremelnice caci timpul postului este un timp de lupta, armeaza-te cu armele duhului caci noua ne sta inainte un greu razboi impotriva Satanei si a puterii lui. De aceea, noi trebuie sa ne dezbracam, pentru ca diavolul sa nu se poata apuca de nimic, si sa fim inarmati din toate partile ca sa nu putem fi raniti de nicaieri. Astfel il indeamna Sf. Ioan Gura de Aur pe crestin pentru lupta cea mare a acestei vieti intru care postul ne este invatatura si pregatire. Postul cel adevarat este insa nu numai infranarea de la mancare, ci inca si infranarea de la pacate: fariseul postitor dar plin de trufie a fost intrecut de vamesul nepostitor dar smerit, iar ninivitenii s-au salvat si si-au salvat cetatea nu numai postind de la mancare si imbracand hainele de jale, ci prin schimbarea vietuirii lor. Si iata si ce vrea sa zica sfantul cu schimbarea vietii noastre: Cand vezi un sarac, fie-ti mila de dansul. Cand vezi un vrajmas, impaca-te cu dansul. De vezi pe aproapele tau norocit, nu-l pizmui. (...) Mainile tale sa posteasca ramanand curate de averea cea nedreapta si de lacomia castigului. Picioarele tale trebuie sa posteasca nemergand la desfatarile cele necuviincioase. Ochii trebuie sa posteasca neuitandu-se cu pofta si aprindere. Ar fi cea mai mare nebunie a opri gurii chiar mancarea cea invoita, iara ochiului, dimpotriva, a-I ingadui privirea cea pacatoasa. (...) Postul urechii sta in a nu asculta clevetirile si vorbele cele rele asupra cuiva. (...) Inca si gura trebuie sa posteasca, infranandu-se de la vorbele cele de rusine, de la injuraturi sau sudalme; caci ce ar folosi daca noi nu mancam carnea dobitoacelor, dar ca niste fiare salbatice sfasiem numele cel bun al fratilor nostri? Clevetirea este mare pacat pentru ca face rau nu numai celui ce cleveteste cat si celui care te-a ascultat care daca este rau se va face mai mult, iar de este drept va cadea in mandrie, sau celui clevetit pe care, prin defaimarea ta, l-ai facut mai fara rusine si totodata mai invrajmasit asupra ta. Solutia este alta: Dar poate tu voiesti sa imbunatatesti pe ratele tau, vazandu-i pacatele lui. Iata, daca tu voiesti aceasta, atunci plange, cere de la Dumnezeu ajutorul Lui, ia pe fratele tau la o parte, sfatuieste-l indeosebi, povatuieste-l, mangaie-l. Indemnul cel bun, pe care parintele il pomeneste la defaimare dar se refera la toate cele pomenite mai sus este de a ne ingriji de pacatele noastre; sa cercetam propria viata, sa cautam calea pentru schimbare si cand a sosit timpul postului, ca o vara a sufletului, precum ostasii sa curatim armele noastre, precum lucratorii de pamant sa ascutim secerele noastre, precum corabierii impotriva valurilor, poftelor celor fara de randuiala sa opunem cugetarile cele sfinte, precum calatorii sa incepem calatoria la cer si precum luptatorii sa ne pregatim pentru lupta. Iar, ca sa fii un luptator, dezbraca-te de treburile lumesti....