Chiar daca ajunge sa-si sporeasca securitatea militara prin aderarea la NATO, Romania a ramas la fel de expusa ca in vremurile molimelor si foametelor, la securitatea alimentara. In acest sens, prima tema este legata de prezenta economiei naturale, care este, pentru agricultura romaneasca, un flagel la fel de mare ca si seceta sau inundatiile. De ce? Economia naturala nu permite comensurarea naturala a eficientei muncii agricole. Economia naturala expune taranul la toate vicisitudinile tranzitiei, incepand cu inflatia si terminand cu capacitatea slaba de absortie a economiei romanesti. Economia naturala nu permite mecanizarea agriculturii, ca agricultorul sa capete discernamant economic si sa poata alege intre mesajele economice. Taranul roman este un taran asistat si expus la toata demagogia si populismul, la toata zgura politicii romanesti, care l-a folosit ca o masa de manevra. Daca vrem sa facem un pas inainte, este nevoie de o noua viziune privind dezvoltarea satului romanesc. In primul rand, trebuie ca agricultura romaneasca sa fie despovarata de munca pensionarilor. Este un lucru umilitor pentru ei, ineficient pentru economia romaneasca si imoral din partea statului roman. Sunt tari in care persoanele in varsta au fost scoase din aceasta stare ingrata, de a continua sa munceasca, si au oferit pamantul in schimbul pensiei, adica au vandut catre stat pamantul si statul le-a oferit o pensie respectabila. Cred ca este un lucru pe care ar trebui sa-l facem si noi. De asemenea, este necesara separarea proprietatii de management. Este o greseala sa credem ca cel care are pamantul in proprietate, trebuie sa-l si munceasca. Sunt de acord ca inca nu se pot forta transferurile de proprietate, pentru ca taranul roman ar putea crede ca este deposedat. In acelasi timp, trebuie introduse relatii moderne capitaliste. Institutia arendasiei trebuie sa fie dezvoltata si oamenii trebuie sa inteleaga ca asocierile nu seamana cu CAP-urile de pe vremuri. Nu trebuie nici sa fii deposedat si nici nu trebuie sa te asociezi in absolut tot. Te poti asocia numai in aprovizionare, numai in desfacere. De ce spun ca deocamdata, nu este posibila coagularea proprietatii? Romania are o situatie cu totul unica, in Europa. Stiti care este diferenta dintre un hectar de pamant in Baragan si un hectar de pamant in Bucuresti? Un metru de pamant in centrul capitalei este de cinci mii de ori mai scump decat un metru de pamant in Baragan. Ceea ce arata limpede ca astazi nu putem dezvolta piata funciara. Piata funciara si piata agricola merg impreuna. Eficienta agriculturii sporeste pretul pamantului. Pretul pamantului duce la o agricultura eficienta. In acest moment, singura forma reala este asocierea si dezvoltarea institutiei arendasiei pentru a face economie capitalista. In ceea ce priveste finantarea agriculturii, cata vreme in Romania se va vorbi de rolul statului si cata vreme statul se va lauda ca a dat atatia bani, la care s-au mai asociat inca pe atatia de la Uniunea Europeana, inseamna ca cei care guverneaza tara nu stiu ce inseamna agricultura romaneasca. A da unei agriculturi, care are 60% economie naturala, subventii fara discernamant este o eroare, chiar o infractiune economica. Daca vom studia analiza veniturilor, vom vedea ca taranul roman, statistic, consuma din venitul sau 60% cu caprele care pasc, cu corcodusele din curte, cu rosiile din curte. El nu participa la piata. In aceste conditii, a da subventii cuiva care nu participa la piata este ca si cum ai arunca bani in fantana. Banii dati ca subventie nu trec in marfa. Omul respectiv nu plateste TVA, impozit pe salariu, impozit pe profit. Sunt bani aruncati. Cine vorbeste de subventii, fara sa vorbeasca, cu un minut mai devreme, de capitalism, de scoaterea din izolare a agriculturii, este inconstient si face infractiune economica. Cine crede ca sistemul bancar va sustine agricultura, se insala. Agricultura are un ciclu lung. Taranul din ziua de azi nu poate, cu nici un chip, garanta. Pamantul nu valoreaza doi bani. Casa lui nu o cumpera nimeni. Agricultura trebuie sa se finanteze din ea insasi, prin angrosisti, prin industria alimentara, care cumpara in avans. Trebuie sa existe acest lant, in care agricultura si industria alimentara sa se ingemaneze si sa se finanteze una pe alta. Restul, sunt paleative sau demagogii politice. Ar putea deveni eficiente, numai daca va fi imbinat capitalismul agricol cu subventionarea agricola. Oricat am incerca sa punem apa la radacina florii soarelui, sa punem muzica de Bach, cata vreme nu exista, in satul romanesc, acces la informatii, cata vreme taranul roman nu are, in satul lui, o banca, cata vreme taranul nu stie ce inseamna sa te asiguri, lucrurile nu vor merge cum trebuie. Daca facem o statistica sa vedem care este legatura dintre tara unui roman ca entitate sociala si piata financiara romaneasca, o sa ne speriem. Daca socotim cele circa opt mii de sate si trei mii de comune din Romania, revine un punct bancar la o suta de sate si comune. Taranul nu are nici un contact cu toate astea, cu presa, cu cartea. Daca nu ridicam satul romanesc la un nivel de cultura, nu vom face decat sa-l tinem in aceasta stare pavloviana, in care noi aratam subventia si ii sticlesc ochii. Fara o viziune moderna asupra dezvoltarii satului romanesc, nici banii nu inseamna nimic, nici tractoarele si nici fondurile europene.

Varujan VOSGANIAN