Mai pretios ne este prietenul ori vecinul decat un asa-zis adevar despre care nu stim cat va fi valabil. Dragostea de aproapele nostru este adevarata datorie, aproapelui se cuvine sa-i sarim in ajutor; pe cand, in numele unor nesigure si vremelnice adevaruri, constiinciosii sunt mereu gata sa-si persecute si denunte semenii. Adevarata veritas se cheama caritas.
Poporul roman mereu asa a procedat, a pus caritatea deasupra "adevarurilor" momentane, pe vecin si pe prieten mai sus decat glaciala obiectivitate.
Nu suntem aproapele nimanui, ni-l facem pe un altul aproapele nostru facandu-ne aproapele sau printr-o fapta.