Ideile de mana si tabu sunt prezente la populatiile contemporane si in asa-numitul totemism, o teorie si o practica pe cat de complicata, pe atat de arhaica, care a cunoscut o lunga evolutie in timp si care prezinta relatii stranse in lumea religiei. Totemismul reprezinta pentru aceste populatii o realitate pluridimensionala, fiind impregnat, fireste, si de o serie de elemente politico-sociale, mai ales daca avem in vedere faptul ca el apare ca un fenomen ce tine, de cele mai multe ori, de grup, de comunitate, de clan. Notiunea de totem (totam) este de provenienta indiano-americana si semnifica, in limba indienilor nord-americani Odjbwa din ramura algonquinilor, relatia de clan dintre oameni, respectiv rudenia lor pe baza de obiceiuri si sange. Totemul asigura acea curioasa legatura de rudenie existenta intre un grup de membri si o specie de animale, pasari, reptile etc., considerate ca totem. Intre persoana si totemul sau exista o unitate sufleteasca cu totul intima, care isi pune amprenta asupra ambilor, atat din punct de vedere trupesc cat si sufletesc. Relatia intima intre cei doi se vadeste in insusiri si deprinderi: oamenii-ursi sunt viteji ca ursii, oamenii-cocori au o voce stridenta care ii face apti pentru slujba de crainici etc. de asemenea, o atare relatie rezida si intr-un comportament foarte scrupulos al individului fata de acest alt "eu" al sau, fata de totemul sau. Atunci cand totemul este un animal, scrupulozitatea merge, deseori, chiar pana acolo incat "primitivul" se teme groaznic sa-si vanda animalul; sau, in orice caz, o face cu rezerve si cu o veneratie profunda. De obicei, el insusi nu profita cu nimic de pe urma mortii animalului prin aceea ca nu consuma carnea lui sau, daca o va face, aceasta se rezuma doar la parti mai "nobile" ale acestuia. Cei care au ca totem apa nu beau niciodata pe saturate si chiar aceasta cantitate mica o primesc din mana altuia. Sau oamenii luna se feresc sa priveasca luna. Pe de alta parte, aceasta relatie cu totemul creeaza un contact direct al omului cu animalul sau obiectul respectiv din natura. Omul-urs, de pilda, este marele prieten si cunoscator al ursilor. Poporul recunoaste pozitia totemistului ca reprezentant al acestui animal si deseori este nevoie de aprobarea sa expresa pentru deschiderea unei vanatori. Un astfel de comportament pare astazi aproape irational. Pentru etnologul modern, cangurul, de pilda, este identic cu un subcapitol din manualul de zoologie, pe cand pentru totemist el reprezinta, intre multe altele, o parte din hrana sa. Respectul profund pe care totemistul amintit il arata animalului-totem isi are cauza in unitatea lor sufleteasca; in totemul sau, el se regaseste in relatia cu sine insusi, la fel cum vizavi de sine se regaseste si in "fratii" din clanul sau. Uciderea animalului-totem nu poate fi savarsita fara ca prin aceasta ucigasul sa nu cada intr-un pacat de moarte si sa atraga asupra sa, ca plata a pacatului, boala, moartea. Totemistul este asa de profund legat de totemul sau incat nu-l poate manca fara ca el insusi sa se simta mancat din interior. Acest lucru nu inseamna ca, din veneratie pentru totemul sau, totemistul trebuie sa ajunga in situatia de a muri de foame. In cazuri exceptionale, pentru a supravietui, el accepta sa-si vanda totemul sau sa-l manance, chiar daca nu va consuma decat acele parti considerate mai importante, mai "nobile", si anume acelea in care este concentrata viata, "sufletul" animalului. Respectarea consecventa a obligatiilor totemice confera clanului respectiv o anume identitate care il distinge de toate celelalte clanuri. Aceasta legatura de identitate da nastere la anumite interdictii cu caracter alimentar si matrimonial, intre care si exogamia, adica obligatia pe care o au membrii unui clan de a se casatori doar cu membrii din alt clan, membrii aceluiasi clan socotindu-se rude intre ei prin descendenta din totemul comun. De pilda, "urs" nu se poate casatori niciodata cu o "femeie urs", chiar daca ea ar fi originara de la celalalt capat al continentului, pentru ca ei sunt de acelasi sange. In acelasi timp, el imparte cu fratele sau de nume si totem focul si casa, mancarea si chiar femeia, fiindca acest strain este, de fapt, "fratele" sau prin forta numelui sau. Totemismul, ca fenomen profan si sacru, nu este si nu a fost vreodata un fenomen uman universal. Dincolo de toate aceste aspecte, cei mai multi cercetatori contemporani sunt de acord ca s-a dat o prea mare insemnatate religioasa totemismului, acest fenomen tinand aproape exclusiv de structurarea sociala si materiala a societatii "primitive".

Nicolae Achimescu