Pentru a intelege postul, trebuie sa intelegem invatatura Bisericii cu privire la postire. Abtinerea de la mancare, de exemplu, a existat si exista si in alte religii, in terapii sau, pur si simplu in cura de slabire dar postul crestin, si mai ales Postul Mare, inseamna mult mai mult: el ne cere o distantare de tot ceea ce reprezinta "hrana materiei" adica a simturilor si poftelor noastre, rezistenta in fata ispitelor de tot soiul, redescoperirea "hranei duhovnicesti". Adam a ales moartea Dumnezeu ne-a oferit viata si odata cu ea coordonatele inlauntrul carora ramanea vesnica si fericita. Omul, prin neascultare, s-a departat de la aceasta viata, a refuzat-o, a mutilat-o, adica a pacatuit. Pacatul originar ne-a fost prezentat ca un act al mancarii caci pentru noi hrana reprezinta sursa mentinerii vietii pamantene. Dar, daca "viata" are astazi un sens biologic si este dependenta de hrana, de lumea materiala in general, Sfanta Scriptura ne spune, dislocand toate certitudinile noastre, ca ea este moartea. Respingand viata oferita de Dumnezeu, omul "a preferat o viata care sa nu depinda numai de Dumnezeu ci numai de paine. Cea daruita era vesnica, cea aleasa este muritoare si astfel moartea a devenit "singura conditie absoluta" a tot ceea ce exista. Moartea este cea care lucreaza permanent in aceasta viata... Caci Dumnezeu nu a facut moartea, el este Datatorul de viata. "Intru El era viata si viata era lumina oamenilor. Lumea si hrana au fost astfel create ca mijloc al comuniunii cu Dumnezeu si numai daca sunt acceptate pentru Dumnezeu vor naste viata. Hrana in sine nu are viata. Numai Dumnezeu are Viata si este Viata. ...Astfel, a manca, a fi viu, a-L cunoaste pe Dumnezeu, a te afla in comuniune harica cu El era unul si acelasi lucru. Tragedia lui Adam este ca el a mancat de dragul sau. Mai mult, el a mancat separat de Dumnezeu, pentru a fi independent de El, crezand ca hrana are viata in sine si ca prin acea hrana poate deveni ca si Dumnezeu, adica sa aiba viata in sine. Mai simplu spus: el a crezut in hrana, in timp ce singurul obiect al increderii, al credintei, al dependentei este Dumnezeu si numai Dumnezeu. Lumea, hrana au devenit dumnezeii lui, izvoarele si principiile vietii sale. El a devenit sclavul lor. ...Omul este inca Adam, este sclavul hranei. El poate sustine credinta sa in Dumnezeu, dar Dumnezeu nu este viata lui, hrana lui, continutul atotcuprinzator al existentei sale. ...Stiinta sa, experienta sa, constiinta sa, toate sunt construite pe acelasi principiu: numai cu paine. ...Acesta este verdictul mortii." Hristos, hrana nemuririi "...Adam a crezut si a mancat; dar Hristos a respins aceasta ispita si a zis: Omul nu va trai numai cu paine ci si cu Dumnezeu. El a refuzat sa accepte acesta minciuna cosmica pe care Satana a impus-o lumii ...ca depindem numai de paine. ...Postirea este o denuntare a acestei minciuni si dovada ca este minciuna. ...cineva, daca este infometat si apoi descopera ca poate fi cu adevarat independent de acea foame si ca o poate transforma intr-un izvor de putere si biruinta duhovniceasca, atunci nimic nu ramane din acea mare minciuna in care traim de la Adam incoace." A posti, afirma Schmemann, inseamna a fi infometat si a intelege ca foamea ta este foamea dupa Dumnezeu si nu dupa placerile acestei vieti. "Traind inca in aceasta lume, in lumea vechiului Adam, fiind parte a ei, inca depindem de hrana. Dar tocmai cum moartea noastra � prin care trebuie inca sa trecem � a devenit prin Moartea lui Hristos o punte catre viata, hrana pe care o mancam si viata pe care o sustine poate fi viata lui Dumnezeu si pentru Dumnezeu. O parte din hrana noastra a devenit deja hrana a nemuririi � Trupul si Sangele lui Hristos insusi. Si chiar si painea cea de toate zilele, pe care o primim de la Dumnezeu, poate fi aceasta viata care in aceasta lume ne intareste pe noi si comuniunea noastra harica cu Dumnezeu. Numai postirea poate realiza aceasta transformare daruindu-ne dovada existentiala ca dependenta noastra de hrana si materie nu este absoluta, ca unite cu rugaciunea, cu harul si preamarirea lui Dumnezeu pot deveni ele insele duhovnicesti."