In ciuda multelor observatii pe care le-am primit sau le-am facut altora cu privire la aceasta sintagma, ea revine, iata, la cel mai inalt nivel, ceea ce demonstreaza indubitabil necesitatea introducerii sale, la loc de cinste, in limba de lemn moderna. Cum ar defini-o, probabil, orice politruc cultural catarat prin reteaua clientelara pana in coasta Academiei Romane, aceasta sintagma "reflecta provenienta intim si deplin europeana a romanului, demonstrand simultan originalitatea, imaginatia, creativitatea specifica - APORTUL ADUS de noi Uniunii Europene". Asadar, iata un prim sens al expresiei, folosita in vremurile stravechi pentru a indeplini cincinalul in patru ani, folosita astazi pentru a plati solidar cheltuielile incompetentei celor ce ne conduc. Iar adevarul este ca am fi de acord, avand in vedere regulile unui stat democratic, iar incompetentii respectivi sunt legitimi. Cu o singura conditie: sa plateasca si ei. Ati observat, desigur, cum discursul oficial a inceput sa se mute, hotarat si argumentat, dinspre "succesele imense ale guvernarii actuale, care ne asigura integrarea la momentul ales de noi insine - 2007", catre "trebuie sa analizam responsabil, sa continuam reformele, sa ne ADUCEM cu totii APORTUL". Asta e politica, veti spune. Asta e politica, voi recunoaste. Si chiar as "multumi fierbinte" in cazul in care as vedea ca exista cineva care analizeaza responsabil, ca intr-adevar se face reforma, ca este primita si acceptata contributia altora, atata timp cat nu se livreaza sub forma de bancnote, in plicuri unsuroase. De unde stiu toate astea? E simplu, din ceea ce vad. Mai avem cateva (destul de multe - zic eu si, din pacate, zic si altii) capitole importante de negociat si de inchis provizoriu, carevasazica de adoptat si implementat o multime de ordonante de urgenta si de alte acte normative. Cum procedam? Intai ne laudam peste tot ca vom termina totul asa cum am promis, in 2004. Dupa care pleaca la ministere, prefecturi si oriunde se poate, ordinul asteptat: "Armonizati-va de urgenta! ADUCETI-VA APORTUL la procesul de aderare!". Destinatarii, bineinteles, se incordeaza de cum primesc depesa. Apoi, plini de responsabilitate, transpira de emotie, indiferent de temperatura mediului inconjurator, asa cum sta bine unui demnitar de rangul doi care vrea sa devina si mai demnitar. Ar intreba "cu cine?". Risca sa fie dati afara, pentru ignoranta. Ar intreba "de ce?". Vor fi alungati pentru obraznicie. In sfarsit, ar intreba "cum?". Vor primi atunci stampila dubla de incompetenti si de, mai modern (o tempora!), de sabotori. Asa ca isi cheama specialistii din subordine, le explica in cuvinte proprii importanta scrisorii, le reamintesc rolul lor personal in faptul ca realitatea nu este si mai urata decat se vede si le cer imperativ: "Armonizati-ne, de urgenta! Sa ne ADUCEM APORTUL!". De cele mai multe ori, se gaseste cate un amarat care intelege ca este vorba de procesul integrarii in Uniunea Europeana, traduce aproximativ directivele europene, se semneaza pe el in urma sefilor ierarhici si raporteaza la Bucuresti: "Armonia este deplina!" Din fericire, la centru exista nenumarate grupuri de specialisti care au sarcina armonizarii definitive. Din pacate, respectivele echipe nu prea sunt de acord intre ele, asa ca ultimul "APORT este ADUS" de ultimul grup la care a poposit respectivul material. In sfarsit, legea apare, este trimisa la Bruxelles, iar autoritatile de acolo nu sunt multumite, in ciuda declaratiilor dambovitene, care asigura populatia ca suntem pe deplin armonizati. Dupa care, inevitabil, se iau masuri si ni se cere, tuturor, sa ne aducem.... Am vorbit despre aceasta responsabilizare usor fortata si am reflectat asupra modului in care as putea sa ajut sau in care ati putea ajuta dumneavoastra. M-am perpelit identificand domeniile in care m-as putea pricepe, sursele de informatii pe care le-as putea folosi, oamenii alaturi de care as reusi sa elaborez puncte de vedere pertinente, canalele de comunicatie prin care as putea transmite respectivele materiale. Ei bine, aici m-am impotmolit. Pentru ca nu exista astfel de canale, pentru ca informatia intre guvernanti si guvernati circula intr-un singur sens. Apelul lor de a ne "aduce aportul" este fatarnic, pe ei nu-i intereseaza nimic din ceea ce vine de la "civili", pentru ca asta le-ar stirbi importanta. De fapt, tot ceea ce le convine este trecut la "adeziuni", ceea ce este critic si/sau corect este aruncat la gunoi. In aceste conditii, munca mea ar fi inutila, mi-as dezamagi prietenii si mi-as face, eventual, dusmani, pe care nici nu ii cunosc si care beneficiaza deocamdata de intreg respectul meu. Asa ca solutia este distructiva: inchid si sensul celalalt al canalului de comunicatie, ignor minciunile si declaratiile patetice ale puterii, raman un european izolat si aproape armonizat, intr-o tara inca neizolata, dar departe de a fi armonizata. "Nu este corect!" aud glasul raposatului meu bunic, care ma "pleznea" ori de cate ori indrazneam sa vorbesc aidoma unora dintre guvernantii nostri actuali. Ma sperii, ma incordez si incep sa transpir, pentru ca si eu, la randul meu, depind de autoritati de asemenea statura. Nu intreb nimic (mi-e cam frica), iau de pe Internet noile declaratii ale domnului Nastase, caut directivele europene si legislatia autohtona, "pacalesc" vechi colaboratori voluntari si ma apuc de studiu. Va voi instiinta pe dumeavoastra, cu prima ocazie, pentru ca dumneavoastra trebuie sa stiti ceea ce ei nu vor sa stie sau sa auda. Poate, cine stie, le va reveni auzul.

Mirel TARIUC