Eduard IVASCU 

Exista in ultima vreme un curent de opinie, sesizabil la nivel de partid (evident de guvernamant) si de stat, care sustine ca FMI nu mai e ce a fost, iar Romania, viitoare membra UE, nu ar trebui sa mai "inghita" toate retetele macroeconomice prescrise de la Washington. In opinia reprezentantilor acestui curent, situatia economica a Romaniei s-a imbunatatit considerabil in ultimii ani, iar pespectiva integrarii in UE in 2007, chiar daca usor incetosata in acest moment, ar justifica ruperea cordonului ombilical care ne-a legat de FMI in ultimii 14 ani. Cum operatia ar putea fi dureroasa, iar consecintele imprevizibile, autoritatile au lansat ideea acordului de supraveghere preventiva, un fel de ansetezie partiala pentru cei care nu suporta "durerea" renuntarii la acordul stand-by. Acest tip de acord impune conditii mai putin stricte si permite obtinerea unor imprumuturi in cazul deteriorarii balantei de plati externe a statului care il solicita. Astfel, Guvernul se va putea lauda ca se descurca si fara sprijinul FMI, dar incheie totusi un acord pentru ca, nu-i asa, in lumea de astazi, imaginea conteraza. Iar pentru institutiile si companiile internationale o intelegere cu Fondul valoreaza totusi mai mult decat cuvantul de onoare. Deocamdata, nimic nu este hotarat. In ciuda asigurarilor pe care le da ministrul Tanasescu, cum ca problemele in discutie sunt ca si rezolvate, misiunea FMI a plecat de la Bucuresti fara sa semneze scrisoarea de intentie. Mai mult, atunci cand se va intoarce, in aprilie, echipa Fondului va avea un alt sef, mandatul croatului Neven Mates ajungand la final. Asa incat, sigur este doar faptul ca discutiile vor continua. Ele vor fi fara indoiala influentate si analiza privind relatiile cu Romania din ultimul deceniu, pe care conducerea FMI de la Washington o va face la sfarsitul acestei luni. Care vor fi concluziile unei asemenea analize este greu de presupus. Istoria relatiilor cu FMI nu este decat un lung sir de esecuri, finalizarea ultimului acord stand-by, dupa nenumarate prelungiri si modificari, fiind mai curand un exercitiu de bunavointa din partea lor decat unul de vointa din partea noastra. In ciuda optimismului autoritatilor, situatia economica este inca fragila, multi analisti fiind de parerea ca saltul PIB nu are o baza chiar sanatoasa. Deficitele au atins cote periculoase, arieratele sunt bine-mersi, cresterea salariilor de la stat nu are in continuare nici o legatura cu productivitatea muncii, iar inflatia, in ciuda promisiunilor, va ramane probabil peste pragul de 10% dat fiind ca ne aflam intr-un an electoral. Nimeni nu are curajul sa afirme cu mana pe inima ca Romania va primi in acest an statutul de economie de piata functionala. Cu ochii dupa umbrela financiara a UE, Guvernul pare tot mai jenat de "palaria" FMI. Si chiar nu exista nici un motiv sa fie asa. Probabil ca putina independenta in preajma alegerilor da bine. Un Guvern care nu accepta orice i se impune si care pare sa isi permita aceasta pozitie, ar putea chiar atrage o parte din electorat. Nu trebuie insa sa ne imbatam cu apa rece. Din punct de vedere economic, Romania este la ani lumina de UE si, in ciuda iluziilor, retrogradarea relatiilor cu FMI nu ne va aduce in nici un caz mai aproape.