Ziua Logo
  Nr. 2956 de sambata, 6 martie 2004 
 Cauta:  
  Detalii »
Scrisoare_deschisa
Ziaristul maghiar Bayer Zsolt, blocat la granita din ordinul CSAT, a trimis o scrisoare deschisa catre prietenii sai romani
"Despre problemele noastre nediscutate"
-- Despre problemele noastre nediscutate
ZIUA publica o scrisoare deschisa a jurnalistului maghiar Bayer Zsolt, de la ziarul "Magyar Nemzet". Intitulata "Despre problemele noastre nediscutate. Scrisoare deschisa catre Smaranda Enache si prietenii mei romani", scrisoarea este publicata simultan de cotidianele "Magyar Nemzet", din Budapesta, si "Kronika", din Cluj- Napoca. Saptamana trecuta, Bayer Zsolt a fost oprit la Punctul de Trecere a Frontierei de la Bors, in timp ce incerca sa intre in tara. Jurnalistul era interesat de vizita la Cluj a ministrului maghiar de Interne, Monika Lamperth. Politia Romana de Frontiera i-a comunicat interdictia de a intra, timp de un an, pe teritoriul Romaniei. Bayer criticase in nenumarate randuri UDMR si comentase favorabil crearea Consiliului National Secuiesc. Interdictia i-a fost pusa dupa ultima sedinta a CSAT, la indicatiile SRI si dupa ce Adrian Nastase declarase ca strainii care fac declaratii publice referitoare la reconfigurarea frontierelor Romaniei ar putea fi etichetati "persona non grata".
Scrisoare deschisa catre Smaranda Enache si prietenii mei romani
"Nu mai exista anormalul, pentru ca anormalul a devenit obisnuit. Astfel totul se aranjeaza..."
Se prea poate ca intentia lui Eugen Ionescu sa fi fost de a gasi o aforisma nimerita. O gluma fulger. O intelepciune de moment. Nici nu s-a gandit mai profund - pentru ca nici nu este necesar sa te gandesti mai profund! - ca pune pe hartie chintesenta vietii noastre, in doar doua propozitii.
De altfel, Ionescu era interzis in Romania cand a scris aceste randuri. Deci: in momentul punerii pe hartie a acestor idei, viata insasi a evidentiat corectitudinea acestei teze...
Dar prieteni: chiar asa se rezolva problemele? Problemele noastre comune? De acum incolo vom cugeta si la vesnicie, si la fleacuri numai si numai prin prisma acestei teze de necombatut? Caci a sosit vremea cugetarilor. Julien Benda scrie in opera sa "Tradarea carturarilor" ca atunci cand era vorba de facut, omenirea a facut raul timp de doua mii de ani, dar de apreciat a apreciat numai binele. Aceasta a fost portita morala a omenirii. Dar acum s-a inchis si aceasta portita - ca o consecinta a tradarii carturarilor. Caci carturarii s-au pus in slujba politicii si a maselor.
Sa intoarcem acum acest blestem, sa corectam greseala fatala. Nu e prea tarziu, niciodata nu e prea tarziu. Totdeauna vine vremea cand trebuie sa ne confruntam cu noi insine - si aceasta este cea mai dificila sarcina. A venit vremea. Caci avem probleme comune pe care nu le-am discutat. Iar politicienii nostri nu sunt in situatia de a discuta cu responsabilitatea si libertatea carturarilor despre aceste probleme comune.
Romania sta la granita a doua lumi. La granita dintre Occidentul democratic si Orientul bizantin. N-as indrazni sa emit sentinte despre aceste doua lumi; din mine a disparut, in mine a murit respectul neconditionat pentru Occident. Pe de alta parte, ar fi si straniu sa vorbesc eu despre aceste doua lumi si despre existenta pe taramul numanui care se afla intre aceste doua lumi. Caci unul dintre cei mai mari poeti ai neamului meu, Ady Endre (a carui amintire a disparut din castelul Boncza-Goga din Ciucea...) spunea ca suntem o "tara-bac" intr-o permanenta naveta intre Occident si Orient. Tot ceea ce este salbatic, crud, dur si conservator in noi, isi are radacinile in Orient, in Hunia, iar dorintele noastre, delicatetea si adaptivitatea ne leaga de Occident, de Panonia. Astfel ca in constatarea mai de mai inainte nu este nici o desconsiderare sau vreo incercare de a da lectii, ci numai empatie si inrudire, si, da: dragoste...
Stiti, prietenii mei, ca atunci cand, in urma cu sase ani, am inceput sa colind prin Ardeal, la inceput am venit cu spaima de romani. Aveam trei zeci si sase de ani, iar in trei zeci si sase de ani se pot imprima in suflet toate stereotipurile, toate prejudecatile. Nu auzisem altceva despre romani decat ca obisnuiesc sa bea sange de ungur, ca pe noi ne numesc "bozgori", ca ne-ar ucide pe toti gramada. Auzisem despre graniceri romani care desfac in bucati masinile cu numar de Ungaria, ca ii obliga pe unguri sa astepte ore in sir la vama, fara nici un motiv.
La prima intrare am terminat in doua minute, iar granicerul roman mi-a urat drum bun - in ungureste. Bineinteles, cu alte dati am si asteptat ore in sir fara motiv, si urlau la mine ca la un caine - dar acest lucru nu depinde de nationalitate, prostia este singura trasatura cu adevarat internationalista; insa despre aceste lucruri mai tarziu...
Deci mi-am inchipuit ceva in genul ca toti romanii sunt un fel de Nicolae Ceausescu. Trebuie sa va spun ca bunica mea, care este o femeie deosebit de cuvioasa, si care n-ar putea omori nici o musca, in copilarie imi dadea mereu peste gura cand se intampla sa rostesc cuvantul "tampit". Dar a trebuit sa-i inregistrez pe video filmul cu "procesul" si executia lui Ceausescu si Elena, s-a uitat la el de vreo cinci sute de ori si, de fiecare data bolborosea: "Ei, s-a terminat si cu nemernicii astia!", ca mai apoi sa fuga sa-si spovedeasca "pacatul".
Eu cred ca Dumnezeu a iertat-o si fara spovedanie...
Da, in timpul revolutiei romane (a fost revolutie, prietenii mei, sau au facut doar schimb de locuri prima linie a Securitatii cu a doua?) natiunea mea statea cu sufletul la gura in fata televizoarelor si plangea. Nu era nici un ungur care s-ar fi gandit, care ar fi sperat, care sa fi vrut ca acum "sa luam inapoi Ardealul". Dar toti ungurii s-au gandit, au sperat, au vrut ca de acum sa fie liberi ungurii din Transilvania. Si ei...
Sotia mea este clujeanca, mi-a povestit despre acele zile. Despre momentele in care au dansat, au sarbatorit impreuna maghiarii si romanii in piata centrala a Clujului, despre cum s-au imbratisat oamenii - caci in sfarsit s-a terminat cu acei doi nemernici...
Peste nici o jumatate de an a fost scuipata pe o strada din Cluj, pentru ca e unguroaica. Nu, n-au scuipat-o la figurat, ci la propriu, cu molipsitoarea saliva a urii. Spuneti-mi, prieteni, cum s-a transformat acea imbratisare, acea eliberare in pogrom la Targu Mures? De ce "libertatea" l-a costat pe Sütö András un ochi?
Eu stiu...
De aceea sunt extremist...
Si de aceea mi s-a interzis intrarea in Romania.
Caci "faptele mele aduc atingere integritatii teritoriale a tarii, pot pune in pericol apararea tarii, siguranta publica si securitatea", caci "periclitez statul national unitar roman".
Prieteni! Chiar asa mare e problema? In 2004 un scriitor, un ziarist pericliteaza suveranitatea statului roman? Un carturar maghiar poate sa puna in pericol munca, sacrificiile si puterea conservatoare a mai multor generatii de patrioti romani? Oare constitui eu un pericol pentru Romania - sau pentru acei politicieni, care isi fac capital din teama, numai din teama, caci de altceva nu dispun? Oare nu acei politicieni se simt amenintati, care s-au sculat si s-au culcat cu Operele complete ale lui Lenin, care au batut din palme la sedintele de partid, ovationand un debil mintal, dar care acum inaugureaza pomul de craciun la Vatican? Oare nu pe acei politicieni ii pun eu in pericol, care - fiind maghiari! - au fost membrii partidului comunist al debilului, si care acum ii dau lectii de europenism si de democratie episcopului Tokes... Oare nu pe acei politicieni ii pun eu in pericol, care sunt interesati in a pastra linistea, a nu discuta despre problemele noastre comune? Care le-ar pune botnita celor care intreaba, celor care gandesc, celor care nu uita? Oare nu pe acei... Aiurea! Pentru ce atatea intrebari? Daca suntem la fel in ceea ce priveste identitatea de "tara-bac", suntem la fel si in ceea ce ii priveste pe cei ce ne conduc din nou...
Iar adevaratele chestiuni nu acestea sunt.
Adevarata chestiune este ca eu sunt extremist. Dar oare de ce?
Spuneti-mi, Prieteni, daca in Republica Moldova, de exemplu in Chisinau, s-ar impune ca pe statuie numele lui Stefan cel Mare sa poata fi scris numai cu caractere kirilice, voi ce-ati face? Va intreb, pentru ca in capitala Banatului - considerat de altfel tolerant - Timisoara, numele lui Dozsa György apare numai ca Gheorghe Doja pe statuie si pe placutele indicatoare ale unei strazi.
Spuneti-mi, Prieteni, voi ce-ati face daca in Valea Timocului o familie de aromani s-ar hotari sa-si invete copiii romaneste la sfarsit de saptamana, iar pentru asta luni i-ar cita la politie, spunandu-le: nu cumva sa le mai vina vreodata ideea aceasta, fiindca "vor avea probleme".
Va intreb pentru ca atunci cand ceangaii din judetul Bacau si-au trimis copiii la ore de maghiara la sfarsit de saptamana, luni au fost citati la politie si li s-a spus: sa nu mai faca acest lucru, fiindca "vor avea probleme". Iar parintii au fost sanctionati cu amenda.
stiti, prieteni, in legatura cu acest caz am spus eu, ca nu putem accepta ca singura reflexie asupra viitorului pentru copilasii ceangai sa fie "politistul roman tampit de acolo". Dar oare nu este tampit acel politist roman, care procedeaza asa? Caci nici nu vreau sa ma gandesc ca eventual ar fi executat un ordin, o porunca de la superiori... Pai si-atunci? si la fel putem vorbi despre politistul maghiar tampit care vaneaza masini cu numar de Romania pe autostrazile din Ungaria. Si despre vamesul maghiar tampit care ii coboara din autobuzul cu numar romanesc pe dansatorii populari si ii pune sa danseze, doar pentru ca tocmai are chef de distractie...
Nu stiu, poate ca am amintit deja: numai prostia, tampenia, stupizenia infinita este cu adevarat internationalista.
De altfel, daca aflati de asemenea cazuri din Republica Moldova sau din Valea Timocului, in care au fost jigniti sau umiliti romani, in care drepturile voastre au fost calcate in picioare, sa ma anuntati indata. Voi protesta negresit.
Caci sunt intr-atat de extremist...
Desigur, cazul ceangailor este simbolic din mai multe puncte de vedere: voi sustineti ca ceangaii sunt romani, noi, ca sunt maghiari. Nu ar fi cel mai cinstit sa ii lasam sa hotareasca ei insisi?
Voi sustineti ca Matei Corvin a fost roman. Noi, ca a fost maghiar. (Nu avem inca un rege al carui nume sa se fi inradacinat atat de adanc in traditia, cultura si constiinta populara maghiara, cum este Matei cel Drept ("Mátyás az igazságos").
Dar spuneti-mi, Prieteni, facand abstractie de aceasta discutie a noastra, se cade oare sa se instaleze cosuri de gunoi vopsite in rosu, galben si albastru in fata unei capodopere, parte a patrimoniului cultural mondial, cum este statuia lui Matei Corvin? Nu ne scuipam in fata noi, romani si maghiari deopotriva, cu aceste cosuri de gunoi ros-galben-albastre? Nu este umilitor a se vopsi un cos de gunoi in rosu, galben si albastru, culorile voastre nationale - si nu este umilitor a permite acest lucru? Nu este umilitor ca anormalul numit Funar a devenit o obisnuinta, si ar putea deveni a patra oara primarul "Clujului cu comori"? Nu v-ati gandit ca Funar si postcomunistii vostri se conditioneaza reciproc? Ca au nevoie de Funar ca de painea calda, caci in comparatie cu acesta, iata-iata, ei sunt europenii, ei sunt stapanirea cea buna?
Dragii mei Prieteni!
Se spune ca sunt extremist, fiindca vorbesc despre faptul ca se construiesc manastiri ortodoxe peste tot in Secuime.
Eu nu ma pronunt impotriva manastirilor ortodoxe. Dimpotriva! Sunt dusmanul mentalitatilor acestor vremi, al cinismului, al referirii in mod fariseic la secularizare dupa patruzeci de ani de comunism inuman si asuprire a bisericii, sunt dusmanul anticlericismului Daca exista romani care doresc sa aiba manastiri in secuime, sa aiba! Dar ce se intampla cu acele peste 2000 de imobile ale maghiarimii din Transilvania, confiscate de comunisti, din care nu au fost retrocedate in 14 ani de catre statul roman de drept nici zece la suta?
Si stiti, prieteni, daca in asemenea conditii la Carta se scot pietrele de pavaj pentru a fi folosite la construirea manastirii ortodoxe din Izvoru Muresului, atunci e foarte greu sa nu fii "extremist". Fiindca aceasta nu e o chestiune de religie sau biserica, ci pur si simplu nesimtire crasa, calcarea in picioare a drepturilor. Ceea ce eu nu pot tolera...
Am spus ca avem probleme nediscutate.
Atunci, Prieteni, sa n-o ocolim nici pe cea mai delicata.
Autonomie...
Multi se tem si de simpla notiune. Si nici n-o inteleg. Doamne, doar e atat de simplu: autonomia inseamna ca nu ne temem. Nu acceptam sa ne mai fie teama niciodata. In afara de aceasta, autonomia maghiarilor din Romania mai inseamna si ca - luand la cunostinta realitatile istorice, politice si demografice - noi, maghiarii renuntam pentru intotdeauna la permanenta stramutare a granitelor. Dar nu renuntam niciodata ca maghiarimea din Romania sa poata trai demn pe pamantul sau natal.
Instrumentul si cadrul european al acestui deziderat este autonomia.
Dragii mei Prieteni!
Niciodata, dar niciodata nu vom accepta ca maghiarii din Romania sa aiba soarta evreilor si sasilor din Transilvania. Dupa Trianon au trait opt sute demii de sasi in Transilvania. Unul dintre cei mai nemernici zbiri ai lagarului comunist i-a vandut la bucata pe treizeci de arginti. I-a vandut, precupetul de suflete... Cel mai las zbir al lagarului comunist, Kádár János a tolerat timp de treizeci de ani sa se faca ce se doreste cu maghiarimea din Transilvania.
Dar noi nu mai putem fi vanduti. Nici alungati. Nici inchisi din nou in spatele zidului tacerii. Nu vedeti ca avem aceeasi soarta, si a fost si atunci aceeasi?
Se spune despre mine, despre noi ca suntem plini de pasiune.
E adevarat. Iubim cu pasiune lumea maghiara din Transilvania, pe care am mostenit-o de la stramosii nostri, si pe care vrem s-o lasam mostenire urmasilor nostri. Stiti de ce? Caci cativa dintre secuii din Ciuc, dupa doua sute de ani de ratacire, au ajuns undeva pe la Dunarea de Jos, si traiesc si acum acolo, sub cetatea Belgradului. Unul dintre ei, 'nea Borsos Tamás mi-a spus odata: stii, fiule, noi aici ne-am dat seama ca lumea e mai frumoasa cu noi, decat fara noi. Ei, de asta...
De asta iubim Transilvania cu pasiunea cu care o iubiti si voi. Chiar nu putem s-o iubim impreuna?
Dragii mei Prieteni!
Ceea ce am scris acum, cica ar pune in pericol Romania.
N-o pune in pericol. Dar daca puterea actuala ar vrea sa fie consecventa, ar trebui sa-mi exileze si gandurile, si articolele, si cartile, si ar trebuie sa-si extinda controlul asupra internetului.
Nu va putea face acest lucru. Iata, acest articol din Ziua este primul exemplu. Multumesc. Multumesc pentru faptul ca mai multi romani au protestat impotriva masurii luate impotriva mea, decat maghiari. Multumesc pentru faptul ca anormalul inca nu a devenit complet normal.
Dragii mei Prieteni!
De sase ani peregrinez prin Transilvania. Pana acum am invatat trei cuvinte romanesti: lapte batut; ciorba de burta; pe al treilea nici nu indraznesc sa-l scriu...
Acum am invatat si un al patrulea: informatie clasificata. Am devenit informatie clasificata.
Daca nu suntem atenti, viitorul nostru comun va fi tot o informatie clasificata, si nu vom afla niciodata, cum ar fi putut sa fie...
Cu stima si multumiri:
Bayer Zsolt
(scriitor, ziarist maghiar)
(Traducere de Salamon Márton Lászlo)
George TARATA 
 Comentarii: 12 Afiseaza toate comentariile  
E usor a scrie versuri...   de v
Hai sa ne lasam "cuceriti".   de LABRADOR
Vorbim aiurea?   de Bulldog
O parere, nici mai mult, nici mai putin   de SUV-x
Impotriva comunistilor   de Venczel
Filip din Damasc   de Filip B
nationalist sau terorist   de iulius
In sase ani...   de daniel
Danger !   de drimus
Prietene   de Agios
Autonomie   de indel
Hmmm!   de LABRADOR
A r h i v a
  Diaspora maghiara ataca Romania    1 comentariu
 Top afisari / comentarii 
 Moase "diplomat" (73 afisari)
 Despre Dumnezeu Tatal (58 afisari)
 Spitalele private sunt alternativa sistemului sanitar ruinat de stat (39 afisari)
 Cazul Ciolpani, in impas (31 afisari)
 Iliescu a avansat aproape toata conducerea MAI (25 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2004 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.03073 sec.