Bogdan Perdivara (n. 1978) a terminat sectia de asistenta sociala a Facultatii de filosofie a Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi, in prezent fiind redactor la ziarul "Cotidianul". In fragmentul citit in cenaclu, "Kilometri de pivnita", el mizeaza pe o agresivitate discursiva, prin abordarea unui lexic violent ce socheaza sensibilitatea receptorului inocent, astfel ca unii vorbitori au confundat autenticitatea viscerala cu limbajul vulgar. Este evident ca, alaturi de Dan Sociu, poetul Bogdan Perdivara apartine altei orientari decat aceea a bucurestenilor: in cazul lor e vorba de o asumare mai grava a socialului, ceea ce presupune un impact mai dur la nivelul orizontului de asteptare. Acest ultim debutant, din aceasta stagiune a cenaclului Euridice, are tot ce-i trebuie (talent, forta expresiva, acrosaj vizionar) pentru a deveni un poet important al generatiei 2000. Nu ne indoim ca vom avea ocazia sa mai auzim vorbindu-se despre el. 1.ziua are gust rau ca o tigara fumata pan' la carton si chiar din carton fara relief cum par cateodata cladirile luminate puternic din fata ii tintesc cu degetul prin buzunarele goale cu ciuda impusc ochii duri ai soferilor ochii morti ai pietonilor ochii cenusii ai pozelor de pe buletinele lor dincolo de bariera de la fabrica de tigari nu mai e nimic sting lumina ramasitele camerei se scurg incetisor din retina in slow-motion ca o dara de pisat urmandu-si lungul drum spre ocean nu mai ramane decat zgomotul vag al tramvaielor mergand ca si noi pe sine subtiri spre depou dac-as vrea as putea sa ma urc intr-unul as putea 2. din orele astea cleioase picaturi mici se preling pe covor iti intind iti intind tremuratul mainilor foarte curand vor cobori pleoapele ca niste muste-ndaratnice creierul vascos va astepta cu speranta se va lipi de fundul ochilor de gemuletele rotunde opace I tell you I tell you we must degetele tale mi se infig in buze imi gatuie limba bratele ma-nsfaca ma poarta prin camera leganandu-ma 3. ar putea fi tare tarziu si noi sa ne asezam sa dormim pe la casele noastre si de la intunericul din camera fetele sa ni se faca tot mai negre si s-amortim impreuna si mintile sa ni se goleasca in intuneric lucrurile ar putea deveni tot mai rele ar putea lovi si fugi pasii lor mici ar umple linistea cu un scartait slab. (batranetea se urca pe tine incet se inalta in tine si devii si tu mai inalt si tot batranetea lucreaza se stie ca mucegaiurile nobile pana cand devii ingrozitor de destept si-atunci gatul ti se usuca si intr-o zi te apuca plansul nimeni nu stie de ce) la trei-patru ani am deschis ochii langa un calut-jucarie din plastic galben stralucitor mult mai mare ca mine apoi i-am inchis aveam sa-i deschid mai tarziu peste doi ani o fetita mai mare insista sa-mi dau jos pantalonii scurti cu bretele urma sa faca la fel mi-amintesc pulpele ei de copil si vulva in mijloc ceva mai innegrita aproape sub ochii mei capatand acele stigmate rugoase si vinete pe care pubertatea le lasa pe un sex de copil micile linii in care varsta incepe sa se adune ca in trunchiul unui copac Spasmofilia 1. (mai devreme le-am spus tuturor cine nu bea cu noi bea impotriva noastra) cand ma chinui sa scuip un paianjen transparent se intoarce pana la capatul firului. deasupra singurul bec se ofera obscen ca un premiu de fidelitate watch but don't touch (ne-am luat cu totii de maini si-am topait tacuti pana la ora inchiderii) 2. imi imaginez sirul de chioscuri din nicolina murdar ca o panglica gri picioarele zvacnind o data sapand musuroaie de cartita in asfalt mainile strangand cu zgarcenie aerul in bucati mici precum zaharul cubic (de pe fotografii fata mi se va coscovi incet ca mobila veche din pal uitata in pivnita casei) 3. te tin in brate transpiram. Pielea ni se scurge-n cearsafuri ne pupam cu ochii holbati ne regulam sincopat asteptam o recunoastere bem apa mancam stomacul nostru tanar sugruma mancarea ca un sarpe boa aseara te-ai prins de oasele mele-n suruburi in nituri groase cat mana ne balabanim impreuna tu nu mai poti sa pleci prea departe de-acum eu sunt drumul pe care te duci te aduci 4. (inauntru un caine pitic se zbenguie fara lesa vietisoara dand din coada cu ochi jucausi cineva l-a lasat si n-a mai venit poate-a murit poate e cainele soldatului) prietenii mei sunt langa mine din cand in cind cate unul intinde mana ia paharul meu soarbe cu inghitituri furisate ...si dac-o sa fugi te gasim si la capatul lumii

Marin Mincu