Este extrem de interesant, la limita amuzamentului, faptul ca eu, cel ce scrie aceste randuri si se "lauda" de a fi fost, macar in tinerete, un "neadaptat" perpetuu, trec, in ochii multor romani din tara, dar si din diaspora, drept un "descurcaret", un "roublard", cineva "uns cutoate unsorile", daca nu un "smecher", oricum unul care "i-a dus de nas pe toti", mici si mari, un artist (daca nu chiar un escroc!) al vietii, un "agent de influenta" etc.! Cum e posibil sa incapa doua imagini atat de diferite in conturul unei singure si trecatoare persoane? Cine... minte?! A, mai probabil "autorul", care, de la prima sa carte, de la primul sau roman, in colectivitatea provinciala unde a crescut si si-a urmat scolile, a fost taxat drept "profitor" si "impostor". � A, nu, domnule, n-a scris el romanul, fugi, ma, de-aici! Ce, el era capabil de asa ceva, pai, da' ce, nu-l cunoastem noi?! A, cine l-a scris?! Habar n-am, se zice ca Nina Cassian sau mai stiu eu cine! Dar nu asta conteaza, ma'ntelegi? Nu l-a scris el, ce mai!... Extrem de ilustrativa este intamplarea de mai jos care a avut loc, intr-adevar, la Lugoj, si care pentru intaia oara, mi-a prilejuit mie, interesat de "tema", o imagine intuitiva "concreta" a Diavolului. Ne aflam in anul 1967, la cateva luni dupa aparitia celui de-al doilea roman al meu, In absenta stapanilor � va imaginati incurcatura denigratorilor mei locali, printre care se aflau si unii fosti profesori de-ai mei, fata de un asemenea "impostor", caruia ii apar, la rand, doua romane voluminoase de care se face atata caz! �, si o pereche de ardeleni ce erau prieteni ai familiei noastre, Ludvic si Maricuta Suta, in a caror casa, verile, mergeam aproape in fiecare seara si "tineam ample discursuri", dupa obiceiul meu fara leac, ei bine, "Sutestii" sunt invitati intr-o seara la masa la o alta familie (pe care eu nu am cunoscut-o!), o familie foarte onorabila, familia Fluture, (chiar asa se numeau!), cu ocazia vizitei unui "domn important de la Bucuresti!". Toata lumea "ia loc", se servesc bucatele, vinurile, desertul si, la un moment dat, nu-i asa, i se cer distinsului bucurestean, ce, nota bene, "lucra in cultura", vesti despre noutatile literare din marea capitala a tarii. Respectivul spune una, alta, si amicii mei, vazand ca numele Breban nu apare in aceasta "informare de la sursa", indraznesc sa avanseze si numele meu, cu "ocazia ultimei aparitii, romanul In absenta..." Nu, raspunde imperturbabil distinsul oaspete, nu a aparut nici un fel de carte cu acest titlu! Bine, replica, timid, Maricuta Suta, dar... noi o avem acasa, ne-a trimis-o Nicusor cu dedicatie... Nu, raspunde bucuresteanul, fals! Nu exista aceasta carte! E amuzanta aceasta intamplare pentru mine, cel putin, nu atat ca exemplu de marunt denigrator (respectivul, am aflat ulterior, era redactor la importanta revista culturala Rebus � si am avut eu parte, amplu, mai tarziu, de insi cu mult mai feroce, mai persuasivi, in tara si in strainatate!). Dar din aceasta mica si reala istorioara am dedus, cum spuneam, am "decupat" pentru prima oara figura neastamparata, vioaie si sigura de sine a amicului Diavol, care se amesteca, ghidus si rece, printre noi, imitandu-ne si inca, uneori, cu atata talent, abilitate, incat, vrand-nevrand, incepem si noi sa-l imitam pe Dumnealui! Diavolul este, in acceptia mea, si am avut "neprevederea" sa o afirm in cateva carti, cel ce neaga Fiinta! Desi, ciudat, cum au observat-o nu putine mari creiere ale literaturii, uneori "ii iese pe dos", dintr-o perseverenta si, nimic de zis, extrem de abila, de "eficienta" negatie se naste tocmai "contrariul", adica insasi Fiinta, potentata, imputernicita in ratiune, in legea ei de a fi! "Domnul din Bucuresti ce lucra in cultura" ma nega nu pe mine, ca autor, lucru ce se facea uzual, acolo, la Lugoj, ca si la Bucuresti � fapt pe care il patesc, probabil, unii debutanti ce au, "brusc", succes social, succes ce pare o palma aplicata pe obrazul "celorlalti, cuminti", ce au stat acasa sau au "respectat regulile" � nu, bucuresteanul imi nega volumul aparut, pe care cei din fata lui, la masa, il aveau acasa, in biblioteca! Nici o indoiala, aceasta carte nu exista, ea nu a aparut! Ha, ha, se pare ca ea nici nu putea, nu avea cum sa apara! Eram, dupa cum se vede, impins inapoi in "nefiinta", mi se nega "prezenta", in ciuda semnelor "exterioare"! Meritul acestui bucurestean � pe care, iata, cu ironie, eu il scot din nefiinta, desi nu-i stiu numele, dar el, in aceste randuri, traieste cateva clipe, are chiar o anume "personalitate"! � consta, cum spuneam, in faptul ca mi-a oferit acel lucru rar care, mai ales pentru un intelectual, un admirator al Evului Mediu si al Renasterii, este extrem de important, "figura vie", contemporana a Diavolului, cel care, aflat in prezenta ta, indubitabil, te priveste si-ti declara ca nu existi. Foarte ciudat, foarte amenintator! Se va spune ca exagerez, ca e un simplu fapt marunt de denigrare, se poate! Atunci cand am aflat istoria, mi-a dat insa "aceasta" impresie, mi-e greu sa explic, mi-a oferit acest dar, cum spuneam, al prezentei Diavolului, in viata mea cel putin. Poate si din faptul ca "ceilalti", cei din jur, se fac vinovati de-o nesfarsita, naiva credulitate: � Nicusor, draga, m-a intrebat apoi Maricuta Suta cand, vara urmatoare, am revenit in urbe, e adevarat... romanul tau nu a aparut?! Bine, am raspuns eu amuzat, uite, il vad de aici, il aveti pe raft! Da, da, dar... el a aparut cu adevarat?! E inutil sa spun ca, in multe alte imprejurari, in mii si mii de cazuri mai mult sau mai putin asemanatoare, cand mi se contesta adevarul, eu insumi incepeam sa ma indoiesc; chiar si cand era vorba de viata mea personala! Un exemplu, printre altele, sute: la intoarcerea mea "din primul exil", dupa demisia "scandaloasa" de la Paris, dupa Tezele din Iulie '71, la un an, pe o strada din Bucuresti, ma intalnesc cu publicistul si vag poetul T.G.M., ce se opreste, imi da mana, lucru curajos, nu toti fostii amici faceau acest gest, si ma felicita, "afland ca am primit casa", deoarece se stia ca am fost evacuat, in lipsa, din casa in care locuiam! Nu, nu am casa, am raspuns eu confuz, deoarece mi se aducea la cunostinta un lucru pe care trebuia sa-l stiu eu mai bine decat preopinentul. Ei, cum, ce vorbesti, mi-a replicat T.G.M. usor ofuscat, e sigur: ai primit casa pe strada Dionisie Lupu! Sigur, "ofuscarea" amicului venea si din faptul ca, daca "primisem casa", insemna ca "partidul" nu era chiar asa de aspru, de nedrept, sa ma tina pe drumuri, in ciuda "grevei mele, nemaiauzitei mele abateri". Dar, din pacate, "partidul" nu mi-a dat nici un fel de casa, nici pe Dionisie Lupu, nici in alta parte, ani de zile am trait si lucrat, am scris carti pe unde nimeream. Interesant, apropo de acest "amanunt": Goma si altii declara ca "era firesc sa fiu dat afara din casa, deoarece ea "apartinea partidului"! Dar eu nu voiam sa raman in "acea vila de la sosea" pe care mi-o repartizase c.c.-ul, eu voiam si aveam dreptul la un apartament cat-de-cat, la o camera, undeva. Cand Goma a fost scos din locuinta sa cu sotie si copil mic, in timpul brutalei sale arestari din iunie '77, a primit, apoi, daca nu ma insel, tot de la generalul Plesita, care-l arestase, o alta, un alt apartament! Apoi, el si familia sa au decis sa emigreze, ceea ce era dreptul lor! Diavolul, din fericire, a mai aparut de cateva ori � rar, e drept, nu-mi da prea mare importanta, ha ha, nu atat cat as dori eu, in "unele momente" � in lunga, sinuoasa si accidentata mea cariera sociala si, mai ales, profesionala! Suntem, cum s-ar spune, cunostinte destul de vechi si, azi, eu il recunosc mai bine si mai repede! "Din fericire", o spun fara prea multa ironie, se pare ca e un fel de eveniment, de "dar", acela de a fi pus "in prezenta" unui spirit, a unei forte atat de coplesitoare, atat de fundamental opuse la tot ce esti si la tot ce aspiri! Tu si unii din jurul tau, cei "vii", cei ce "au nevoie de existenta", cei care au calitatea rara de a se bucura de Ea, de a o accepta, in toate "chipurile" si formele ei... ... Noi vorbim de diavol doar in istorie � trimitandu-l cel mai adesea la inceputurile Evului Mediu, in mijlocul unui card de femei isterice, de calugarite oferite spasmurilor unei credinte sau recluziuni supraumane, sau, pur si simplu, in fiinta si sub sutana lui Savonarola, ce biciuia printii, moravurile, pe insusi papa, visand si predicand cu o vocatie de fier, principii exaltate, furie contra artelor si a oricarei slabiciuni umane! Sau il expediem in literatura, de la Faustul lui Marlow si Goethe la portretele lui Dostoievski si Th. Mann, un Diavol aproape "frecventabil", Mare Inchizitor, dar si marunt nobil de tara, vioi, priceput la ceea ce se cheama "psihanaliza", aproape complice celui turmentat de o prea mare singuratate sau de "acea singuratate" a unei "idei" ce depaseste Umanul sau Istoria! (la noi, la bonomul Creanga, el este mai degraba prost, de-o mediocra rautate si total dezarmat fata de bunul-simt ce ia forma vicleniei naive a taranului roman, o ruda a celui din basmele populare, probabil). Sau... il expediem in Istorie si, cu o anume "comoditate", ii imprumutam "ticurile" si chiar statura sau mustatile unui Stalin sau Hitler! Diavolul, in secolul trecut, a fost, se pare, mai ales "raul, absurdul social", "crima in masa"! Am folosit epitetul, adjectivul "comod" deoarece suntem convinsi (cunoscandu-l putintel!) ca ii facem de fiecare data un "serviciu" daca il localizam cat-de-cat intr-un fenomen sau o persoana; de parca el ar putea fi "circumscris" unui eveniment sau individ, eludandu-i, astfel, capacitatea sa de a fi, de a ramane un "principiu", o forta daca nu egala, oricum complementara divinitatii! Eterna, ca si Ea, si capabila de vesnica renastere, de-o vitalitate inspaimantatoare si profund "comprehensiva" in tot ce ne priveste pe noi, oamenii, apta de a fi complice, uneori de-a dreptul prieten! Parasiti de divinitate, cum ni se pare, uneori, la capatul unor nenorociri fara chip si seaman, in boala, singuratate, sub spaima mortii, nu ii invocam noi prezenta? Ce rost au, care e explicatia atator "jocuri" si slujbe sau chiar sacrificii raspandite azi printre tinerii de pe multe continente?! E... nevoie de "el"?! De ce?! De ce tinerii?! Ei au mai putine prejudecati sau... ei sunt mai vii, simt mai acut pulsiunile timpului, mizeria istoriei? Sau... sunt si ei "dezamagiti" de "instrainarea divinitatii", de conformismele obosite ale Bisricii, de lipsa de geniu si "fanatism" a preotilor, de absenta profetilor, de mediocritatea adultilor?! Pentru ca am fost derutat in tinerete � ca si acum! � de aceste "expedieri" ale "sale" in istorie, in legenda sau literatura, interesat de tema, de "personaj", cum spuneam, am devenit atent la aparitiile sale in preajma mea stricta, uneori, in momente de slabire a inhibitiei nervoase, in mine insumi, se'ntelege! Dar.. cel mai vizibil, mai bine "conturat" se pare ca e "domnia-sa" cand se agita "prin preajma", prin preajma Fiintei! Este, se pare, extrem de atras de acest "principiu" care ii neaga pe ai sai. Acel magnetism pe care il simtim cu totii ca pe o lege in prezenta unui element profund contrastant cu ceea ce suntem sau ni se pare ca suntem, in esenta noastra. Barbatul de femeie (acei indivizi, se'telege, ce au virtutile reale ale masculinitatii, atrasi de acele femei ce incorporeaza cu adevarat "feminitatea"!), materia de spirit, densul de ceea ce este rar, flu, josul de ce e inalt, caldul de frig, si invers, ca si toate acele cupluri de elemente si principii ce-i atrageau pe presocratici, inceputuri ale unei viziuni asupra "duplicitatii" materiei si Fiintei! Si asupra "echilibrului" si a "unicitatii" lumii, se'telege, ce vine, poate, din existenta acestor "dublete", "atragerea-respingerea" care le caracterizeaza si care, reduse la esenta, ne-au propus cele cateva "legi fundamentale", printre care, cu siguranta, "atractia magnetica, etern indestructibila", intre "cauza si efect"! Nu vom intarzia asupra unei dileme putin scolaresti, daca "Diavolul" este "cauza" sau "efect"! Evident, in unele momente ale istoriei si psihologiei umane, el poate fi cand cauza, cand efect � sau ambele in acelasi timp! Vom intarzia insa in jurul "lui", preocupati de a-l "vedea" totusi, cat-de-cat si cu proprii nostri ochi, mult mai ilustri si mai norocosi decat suntem, dar... in probleme de stricta existenta, e bine sa te bazezi pe propriile-ti simturi, pe propria-ti experienta. Simtim noi oare "nevoia de el" asa cum simtim, de un timp, cu certitudine, "nevoia de Celalalt", creatorul "lui", si de care, se pare, in echilibrul Creatiei, El nu se poate dezlipi, debarasa?! Nu stim, nu stim! Sau... mai stii, daca l-am statuat ca "dusmanul, negatorul Fiintei", ii simtim nevoia in masura in care Fiinta, ca orice entitate, "organism", are momente de slabiciune, uzura, "oboseala existentiala" (viata este, intr-adevar, o piatra, o povara covarsitoare uneori, si nu numai in momentele de deficienta sau necazuri, dar, nu rareori, si in momentele de insuportabila fericire si exaltare intelectuala, psihica!) si, in aceste momente de "criza", ca un bolnav atins de o maladie incurabila, fugi la un "doctor de doua parale", la un vraci, saman sau la o tiganca inzestrata cu forte oculte, fugi la "Diavol", iti aduci aminte ca "exista", deoarece ai pur si simplu nevoie "de el". (fragment din Sensul vietii, memorii I)