Dan PAVEL 

Pentru Romania, 2004 este cel mai important an al perioadei postcomuniste. Succesul din elegerile care urmeaza va influenta decisiv soarta acestei natiuni cel putin pentru urmatorul sfert de veac. Alegerile de pana acum au avut drept miza echilibrarea, dezechilibrarea si reechilibrarea fortelor de pe scena politica, si s-au soldat cu trecerea "testului dublei alternante", care definea (in viziunea politologului american Samuel Huntington) "consolidarea democratiei". Cu toate acestea, oricine vede (cu ochiul liber sau cu instrumentele analizei politice sau ale monitorizarii integrarii) ca Romania nu este o democratie consolidata. In anul electoral 2004 se va decide care va fi forta politica in stare sa realizeze in perioada istorica urmatoare consolidarea democratica sau blocarea acesteia (in cazul unei victorii a Partidului Romania Mare si a lui Corneliu Vadim Tudor). Varianta catastrofala nu va interveni decat in cazul unei victorii lejere a fortei extremiste mentionate, ipoteza probabila doar in cazul adeveririi sondajelor de opinie "secrete", citate de personajul care semneaza alternativ cu pseudonimele Alcibiade, Pacala, Greuceanu. Dar miza consolidarii democratiei se va mentine chiar si in ipoteza intrarii PRM intr-una din "monstruoasele coalitii" (cu PSD sau cu Alianta DA dintre PNL si PD). Daca respectivele forte politice ar intra intr-o asemenea combinatie, PRM ar fi "spalat" si ar deveni dintr-un partid antisistem, unul prosistem. 2004 are o miza politica cruciala si pentru partidele extraparlamentare. Daca nu vor realiza pragul electoral, se vor condamna singure la irelevanta. sansa lor de a rezista in politica pe termen lung va fi minima. Din punctul de vedere al consolidarii democratiei, inmultirea partidelor parlamentare ar duce la pierderea coerentei actiunii politice. Unii teoreticieni ai sistemelor de partide apreciaza ca formula functionala se situeaza undeva intre 4 si 5 partide parlamentare. Aceasta nu exista nici macar acum in parlament, pentru ca in afara de cele 5 forte politice existente oficial (PSD, PRM, PNL, PD, UDRM), mai exista PUR. Prin urmare, daca se va merge pe consolidarea sistemului, dupa alegerile din 2004 se va decide si soarta fortelor excedentare, care vor fi condamnate la disparitie. De pilda, in functie de rezultatele alegerilor, cel de-al doilea partid social-democrat (PD) va fi obligat sa se indrepte fie spre o fuziune cu PSD, fie spre una cu PNL, daca nu cumva spre amandoua. Tot in 2004 se va decide daca in politica romaneasca are sens un pol al doilea pol de dreapta (in afara celui constituit de PNL), de tip popular, crestin-democrat. Daca da, tot in 2004 se va decide care va fi partidul pilon al unui asemenea experiment. Pentru a intelege de ce 2004 va fi decisiv in consolidarea democratiei, ar trebui facuta o paranteza teoretica incomoda pentru acei cetateni care cand aud cuvantul "cultura" le vine sa traga cu pistolul. Sunt multi asemenea mutanti politici in jurul nostru, iar inmultirea lor dincolo de capacitatea de suportabilitate a sistemului pune in primejdie chiar procesul consolidarii democratiei. Cetatenilor carora nu le vine sa traga cu pistolul cand aud de cultura politica si care vor sa inteleaga ce ar trebui sa faca Romania in vederea respectivei consolidari, le recomand sa citeasca colectia revistei "Journal of Democracy" (publicata de National Endowmnent for Democracy, fundatia "bipartizana" americana, condusa de democrati si republicani, dar condamnata de un incompetent democratic precum Iliescu cum ca ar fi "de dreapta"), sau carti precum cele scrise de Juan Linz & Alfred Stepan ("Problems of Democratic Transition and Consolidation. Southern Europe, South America, and Post-Communist Europe") sau editate de Larry Diamond & Marc Plattner ("Democracy after Communism"). Ei stiu si unde sa caute respectivele referinte minimale. Singurul lucru care ar trebui retinut in legatura cu esecurile actorilor politici individuali si colectivi aflati la conducerea Romaniei in ultimii 15 ani este ca ei au avut o reprezentare diletanta si semidocta cu privire la modul in care trebuie construita si intarita democratia. Democratia nu se face la nimereala sau cu viclenie politica, ci este rezultatul unui efort bazat pe o combinatie intre stiinta de carte, vointa politica si eficienta institutionala. Pana acum, nici una dintre aceste calitati nu si-a aratat roadele. PSD se afla in situatia paradoxala de a continua reforma de dragul integrarii in UE (ceea ce ar putea sa conduca la pierderea unor voturi) sau de a reveni la politica sa populista (ceea ce ar aduce voturi, dar ar amana decisiv integrarea calitativa in UE). Partidul condus de Adrian Nastase are in 2004 prima sansa de a castiga alegerile. Cu toate acestea, nu exista saptamana in care megaechipa lui Nastase (prin simplificare, aici intra si grupul lui Iliescu, care cuprinde serviciile secrete) sa nu comita erori, ridicole sau monumentale. Alianta PNL-PD sau PRM ar putea castiga alegerile chiar si prin tactica simpla a specularii greselilor partidului de guvernamant. Dar nici fortele conduse de Stolojan-Basescu sau Tudor nu actioneaza profesionist si eficient, astfel incat ocaziile oferite de PSD, guvern si presedintie nu sunt speculate. In ultima vreme si-a facut loc in dezbaterea publica ideea periculoasa (pentru consolidarea democratiei) ca victoria in viitoarele alegeri va fi decisa de echipele straine (americane, israeliene) de imagine, manipulare, relatii publice, consultanta platite in dolari sau euro. Astfel de instrumente ajutatoare nu pot aduce mai mult de 5% din ponderea voturilor exprimate. Miza infruntarii electorale vine tot din infruntarea politica, din cumularea actiunilor comise de fortele aflate la putere sau in opozitie. La sfarsitul lui 2004 vom constata daca acumularea merge in directie pozitiva sau negativa. Balanta va fi inclinata decisiv de catre aceia care stapanesc jocul politic. Ei stiu cum sa foloseasca si jocul de imagine. In concluzie, datorita numeroaselor incertitudini date de dilentantismul, inconstanta si inconsistenta actorilor nostri politici, de rolul inca imens jucat de intamplare sau sansa, soarta alegerilor si a urmatorului sfert de secol se joaca in anul care vine. In 2004, vor avea castig de cauza aceia care vor sti sa-i impinga in fata pe strategii politici atipici, lipsiti de defectele tocmai enumerate. Nu ne vom plictisi.