Liviu Apetroaie (n. 1974) a absolvit Facultatea de Filosofie a Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi. Debuteaza cu volumul Alegorii sub papirus (editura Junimea, 2000) pentru care primeste trei premii (Premiul de debut al Asociatiei Scriitorilor din Iasi, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova si Premiul "Roland Gasparic"). Ii apare un al doilea volum, Geometria desertului in anul 2002 tot la editura Junimea. Fata de maniera visceral-existantiala a celori mai multi poeti tineri ce au citit in cenaclul "Euridice", Liviu Apetroaie vine cu o formula proprie in care se identifica un filon metafizic specific discursului neomodernist. Textele citite metaforizeaza "constatari abstracte", luind deseori o turnura aforistica de o anumita uscaciune conceptuala. Cum spune poetul insusi, pare ca lipseste "viata personala" ce a fost absorbita in dira scripturala, purgata de adierea afectiva. Dincolo de aceasta prima impresie, Liviu Apetroaie are suficienta personalitate si nu ne indoim ca el reprezinta o voce originala in contextul heteroclit al ultimei promotii poetice. Nici eu si nimeni nu stie cum am inteles sa birui anii intr-un labirint la vedere pe care nici nu trebuia sa-l strabat cita vreme deasupra stralucea un soare oarecare Mi-a fost dat sa voiesc trecerea labirintului prin complicarea lui Doar banalitatea mea a putut sa iubeasca din vremi in timpuri cite ceva Zahiri si magi adevarati mi-au cerut cele o mie de chipuri si inca unul ca sa-mi arate capatul si-am cugetat tot intelesul lor se facea o amagire. Crezui atunci ca nefiinta asteapta la marginea adinca a ultimei strazi. Nu erau decit niste vedenii tragind cu miinile aspre de o risipire ca o stea. Si continuind sa tot fie infiorator de nesfirsit MAGICA INTRISTARE Recitind vechile tratate de stilistica a moralei Te intrebi: Cine s-ar mai sinucide public Rasturnind in metafizica O gura de cucuta Asa cum ar fi cuprins de concupiscenta Unui butoi cu vin? Cine si-ar mai trage sabia pe sub idei Cum ar mingiia grumazul nimfei? Mai este pe undeva omul care se sterge De singele din palma Ori care prinde neodihnita sageata Cu inima? Poemul acesta se scrie Pentru nasterea unor morti viitoare il veti citi in fiecare dimineata LUSTRUITORUL DE OGLINZI O necunoscuta amintire ii vorbea cu o necunoscuta limba Despre cum ar fi sa il vada altcineva Atunci cind iesea din vis Cutreierind mereu cimpiile Se obisnuise cu iarba uscata si tot ce vedea era singele abrupt Al talpilor Cind vedea prea mult singe stia ca e seara Iar cind singele se facea de piatra Era o alta dimineata a calatoriei. Dar nu se privise niciodata. Cindva, in drumul sau il insotise o pasare Nevazuta Nu stia ca nu e singur. Intr-o zi pasarea cazu pe nesfirsit Iar el o lovi prefacind-o in cadere si cam asta fusese tot ceea ce se intimplase Pe nesfirsit Mai raminea doar necunoscuta amintire Cu necunoscuta ei limba Vorbindu-i fel de fel de singerari. S-a intimplat cindva ca a ramas fara cimpuri Dar si-a amintit ca avea cu el un ceas Fara cadrane Avansindu-si orele dupa sentimente Secundarul era doar o impresie Iar capacul o oglinda Amintirea neinteleasa Care-l albi odata cu singele

Marin Mincu