Stop-cadru cu Lucian Vasiliu de-a lungul unei jumatati de secol. Miercuri, 22 noiembrie. Sala Oglinzilor. A 51-a editie Euridice. Invitati, poetii ieseni Lucian Vasiliu si mai tanarul Liviu Apetroaie. Pe Lucian il cunosc din '72, toamna. Barladean cu mistica traditiei moldave si cultul tatalui, preot persecutat politic, disparut prematur. Viitorul poet devenise, la 17 ani, stalp de familie. Lucra continuu, cu o ambitie de erou stendhalian, in proiectul mamei sale. Pe care, pur si simplu, a venerat-o. Folosesc trecutul verbului sa spun ca ieri Doamna Vasiliu s-a prapadit, la 80 de ani. Consiliu de familie. Fratii, trei, decid ca poetul sa ajunga totusi la Bucuresti, sa citeasca. Si poetul, asistat atent de sotie, vine, intre doua trenuri, citeste. Nimeni din sala nu pare sa-i cunoasca starea, necazul. Cronicarul, nici atat. Aflu, dupa. Cum o cunoscusem pe Doamna Vasiliu, sunt miscat. Paharut de pomenire, pe picior de plecare, pana la tren. Cativa amici. Vine vorba, si Lucian: "Pe 8 ianuarie fac 50 de ani". A reusit o cariera de prima mana. Era in spiritul Doamnei Vasiliu ca fiul ei sa reauseasca. Opresc aici, sa ascultam cenaclul, cu o lectura pe care poetul a dedicat-o, fara sa ne previna, ca pentru sine, memoriei mamei sale. Dumnezeu s-o odihneasca in pace! Filmul serii, taiat. La 18h17 Marin Mincu deschide soareaua. Anunta lansarea la Targul de Carte a volumului doi din Dosarul cenaclului, sedintele 11-21. Tot acum iese si Paradigma, numar dedicat lui Paul Celan. Din prezentarea lui Lucian Vasiliu: "... este unul din poetii importanti din zona literara a Moldovei, a Iasului; astazi la Targ, Cezar Ivanescu a spus un lucru foarte important: Moldova conserva traditia poetica; sudul tarii si Transilvania privesc catre Moldova in asteptarea marelui poet". Vasiliu, in contextul aparitiei, la debut: "... nu a fost un textualist propriu-zis, dar poezia sa era total novatoare, participa la avansarea poeticitatii la nivel scriptural/ existential; era, in acel context, un discurs personal si original; se deosebea de Danilov prin detasarea discursului, prin lipsa de crispare...". Notez prezenta in sala a dlui Cezar Ivanescu, gardat de trei frumuseti feminine. "Iubitele mele", spusese maestrul. Tocmai a lansat la Targ colectia "Dictatura si Scriitura", inclusiv antologia lui Vasiliu, Atelier de potcovit inorogi. Inchid paranteza, reiau. Lucian Vasiliu la microfon: "Va multumesc ca suntem impreuna in seara asta, sub semnul cartii, al Targului Gaudeamus, si al prieteniei criticii fata de poezie". Lectura demareaza cu un text sugerat de Daniel Corbu, "Continuitate". Control al emisiei, amenitate difuza in ton, meserie. La 18h25 este prezentat Liviu Apetroaie, "absolvent de Filozofie, autor a doua volume, Alegorii sub papirus si Geometria desertului, laureat cu Premiul Asociatiei Scriitorilor din Iasi". La lectura se remarca vocea decisa, concizia textului. Marin Mincu saluta prezenta in sala a lui Ardian-Christian Kuciuk, a lui Gellu Dorian, a Carolinei Ilica. Este insirata bibliografia invitatului, de la debutul cu Mona Monada (1981). Primul la comentarii, Radu Voinescu. Citeste la microfon poemul "Continuitate", si: " Am venit sa ascult si sa citesc poezii de Lucian Vasiliu; sa fie linistit in privinta clasicizarii, este un poet foarte proeminent al spatiului moldav; ca optzecist, prin felul de a scrie, mai livresc, mai elaborat, se intoarce spre generatia '70; act de fronda contra generatiei sale; Mona Monada, volumul de debut, este citat si azi; in poemul "Fragmente de text salvat dintr-un incendiu neronian" nu cumva se asaza intr-un fel clasic de a scrie?; in primle volume, poetul avea un fel de teribilism regasit la unii tineri de azi; sunt foarte, foarte incantat de acest poet care are o combustie cu totul speciala, o relatie foarte stransa cu poezia". Despre Liviu Apetroaie: "Asteptam de mult o poezie care are legatura cu filozofia; poetul acesta nu face din filozofare o marota". Citeaza, si: " Sunt extrem de adanci aceste trimiteri, si iconoclaste; demitizeaza o imagine, mistagogul, initiatul". Citeaza, comenteaza la text, si: " Mai bine decat o facea Camil Petrescu, poetul stie sa treaca ideile in vers; este un poet adevarat; poezia lui e frumoasa si la ascultat; si Lucian Vasiliu isi citeste foarte frumos poeziile". Pe cuvantul lui Radu Voinescu, isi fac aparitia Liviu Ioan Stoiciu si Nichita Danilov. Sau Nichita Danilov si Liviu Ioan Stoiciu. Oana Catalina Ninu, eleva de liceu in Constanta, o mai veche cunostinta a cenaclului, retine la Vasiliu "ipostaza de functionar al poeziei, cu nuanta de impersonalitate". In alte poeme, e remarcata "nuanta de narativitate, un ochi care inregistreaza nu numai ceea ce vede ci si ceea ce simte". La Liviu Apetroaie crede ca "sita sentimentelor este plina de flori, intr-o poezie a psihicului, a vietii care trebuie traita...". Marin Mincu elogiaza interventia pupilei tomitane, saluta cele doua aparitii semnalate mei sus: "Cenaclul nostru, un regal al poeziei contemporane". Octavian Soviany, la microfon, desparte poezia optzecista in cea a Cenaclului de Luni si cea din afara acelui cenaclu: "Exista poeti optzecisti foarte importanti care nu se trag din Cenaclul de Luni; la Iasi este o scoala de poezie trasa din mantia lui Mihai Ursachi, metafizica, fie ca metafizica este configurata prin structuri narative, ca la Danilov, fie printr-o orchestratie elaborata, ca in poemul lui Vasiliu, "Fragmente de text salvate...", unde aparentele fragmente dau senzatia deschiderii catre un plan metafizic; iar poetul imbraca ipostaza evanghelistului/ mistagogului; poemele lui Vasiliu in totalitatea lor dau o impresie puternica". La Apetroaie este comentat felul de a scrie "cu totul si cu totul altfel decat cei de varsta sa; este o poezie meditativa, intoarsa spre sine, nu filozofarda; interiorizarea discursului este asociata cu tendinta spre simplitate; simplitatea capata ceva din caldura vietii". Mitos Micleusanu surprinde la Vasiliu "multe ipostaze in care poetul se trezeste in starea de-a se indoi de ce are sa spuna". Daca la inceputul lecturii crede a surprinde "o atitudine negativista, pe parcursul poeziilor, iese din nihilism iar in final ajunge la autodevorare, trece in partea in care este impacat". La Apetroaie este bifat "un fel de introvertire; un tip usor autist de poet". Cristian Petre Arges, la microfon, aduce un elogiu poetului Vasiliu, dar si editorului/ director de revista care l-a publicat in "Dacia literara". Liviu Apetroaie "are un viitor frumos in poezie". Aici, Cezar Ivanescu se retrage cu cortegiul de frumuseti, "ne vedem maine la Targ". Dupa lecturi, sala se goleste treptat. Nichita Danilov atribuie celor doua recitaluri de azi "caracter polemic; vin sa impuna un alt fel de poezie decat cel care se cultiva la Bucuresti; interesant ca acest discurs atipic se bucura de succes; inseamna ca s-a produs o saturatie a unui anumit tip de poezie si se cere o schimbare de ton, de registru; pentru L.Vasiliu acesta lectura constituie o confruntare; este un poet care rezista in cadrul generatiei, receptat de generatia care a venit". Liviu Apetroaie e comentat ca "surpriza, textele sunt limpezi, mai bine articulate, chiar metaforic; a trecut cu bine proba cenaclului". In fine, ii provoaca pe bucuresteni sa citeasca la Iasi. Marin Mincu: "Nichita Danilov a trecut prin cenaclul nostru, este un poet al cenaclului". Danilov a citit, in cenaclu, proza. Danilov, continuare: "Acest cenaclu reprezinta foarte mult, rezonanta lui prin Z.l. este foarte mare, poate mai mare in provincie decat in Capitala; luni, cand apare Z.l. se produce o oarecare valva la Iasi, e cautat si de tineri si de cei mai varstnici; acest cenaclu are datoria de-a atata autorii, de a-i stimula". Marin Mincu: "O sa ne dam silinta in continuare". Carolina Ilica aduce un elogiu poetilor ieseni, "ar fi pacat sa nu vorbim despre ei, deoarece ei stiu sa ne primeasca intr-un mod foarte elegant". La Vasiliu este apreciat poemul "Continuitate". Este bifat ca poet ironic, "cu ironie blajina, potrivita cu firea lui; prietenii, iubitele, intra in poeme si devin personaje". Liviu Apetroaie? "... un Rimbaud care intoarce capul si-i e dor de acel poet tanar, ar vrea sa-l recupereze". Razvan Tupa, si el contras aici, comenteaza la Vasiliu "un mod interesant de-a pune sensibilitatea si detasarea intr-o desfasurare de forta; m-a surprins felul in care poate folosi sintagme/ simboluri obosite, fara retinere, dandu-mi si mie posibilitatea de a gusta felul acesta de a face poezie". Citeaza. Referinta: T.S.Eliot. L. Apetroaie "tine de un anumit gen de poezie, foarte grea, care-si propune sa livreze sensuri pe care nu stiu daca reuseste totdeauna sa le controleze". Este apreciata "coerenta la nivelul textului". Referinta surprinzatoare: Coelho. Raluca Duna spune sec "poemele dlui Apetroaie sunt slabe". Si: "Imi place varianta metaforica a poeziei optzeciste, gen Danilov sau Vasiliu". Si: "... poemele citite (de Vasiliu) sunt un ciclu, cu introducere, cuprins, incheiere; ciclul curge, chiar fascineaza; interesanta combinatia de tehnicitate si viata autentica". Gabrielei Panaite poemele lui Vasiliu i-au placut "mult spre foarte mult; lucrurile tin de un mod al discursivitatii; reuseste sa deschida o bresa spre emotie; stapaneste foarte bine tehnica scrisului; dispune de o sensibilitate neerodata de trecerea timpului". Referinta: Baumgarten. La Apetroaie e "multa enuntiativitate; nu s-a realizat functia poetica a textului; doua poeme mi-au placut". Stefania Plopeanu, dupa ce isi declina "orice competenta in poezia dlui Vasiliu", discuta la acelasi despre "un mod viclean moldovenesc de-a se folosi de derizoriul violent". Viclean, va fi tradus ca subtil. Comentariu pe "Fragmente de text salvate...". Glosa: "...finalul m-a dat peste cap, este un poem metafizic/ donquijotesc; daca il citesc ca ironic, ironia este atat de neagra ca aproape se dezamorseaza prin enormitatea ei; e vorba de un poet ambiguu, un metafizic care dezamorseaza metafizicul". Aici descopera o afinitate cu Apetroaie, care "avanseaza tot intr-acolo, intr-o ambiguitate moldoveneasca". Citeaza. Glosa finala: "A demonta o metafizica prin ea insasi poate deveni un cerc vicios, vi s-ar putea atribui intentii pe care nu le aveti...". Marin Mincu observa ca "receptarea inseamna si o anumita prisma/ lupa nu tocmai favorabila; luarile de cuvant ale Ralucai Duna si Stefaniei Plopeanu nu distoneaza intr-un cenaclu in care discutam de la egal, pe texte". Liviu Ioan Stoiciu e nemultumit de receptarea in cenaclu a lecturii/ prezentei lui Lucian Vasiliu: "... pe mine ma infurie aceasta situatie, o sala goala, fara personalitati ale literaturii; cand se citeste poezie adevarata, lipseste lumea in sala; poezia aceasta este altceva, este greu de sesizat nivelul metafizic; vin poetii Moldovei si impun un adevarat stil in poezia romana; unde sunt acesti copii minunati, sa priceapa la nivel de bun simt ce inseamna noua sensibilitate; la Iasi, se citeste poezie cu sali pline; personal il consider pe Vasiliu un mare poet, de paradigma optzecista existentiala, alta decat cea de la Cenaclul de Luni". Despre Apetroaie: "... incepe sa se coaca, nu se grabeste, la el sentimentul se transforma in idee". L.I.S. reitereaza: "... atentie la aceasta noua generatie, ne orientalizam; optzecistii s-au bazat pe biblioteca, noua generatie se bazeaza numai pe instinct, pe intuitie...". Marin Mincu: "Dl Stoiciu s-a rasuflat, are impresia eronata ca in mod special am vrut sa punem accent pe optzecistii mai mult sau mai putin textualisti; ma intrebam depre acesti tineri daca vor ramane sau nu generatie pitica; cenaclul este deschis celor ce scriu, se confrunta toate tendintele; tinerii au dreptul sa fie ireverentiosi, in sensul avangardelor dintotdeauna; si L.Vasiliu, si L. Apetroaie au incitat la discutii, semn bun". Liviu Ioan Stoiciu revine: "... ce se intampla aici conteaza enorm, este cel mai important lucru in literatura romana la ora actuala". Mihail Galatanu bate saua preeminentei moldovene in spatiul liric. "Textele citite se afla la antipodul experimentului, in neintrerupta legatura cu traditia; L.Vasiliu nu si-a propus o evolutie, isi doreste sa fie un mistic al reificarii, al traditiei". Citeaza "Continuitate", vede congruenta cu Camp negru, volumul lui Danilov. Vasiliu e plasat "in oglinda, cu Adrian Popescu, cu linistea si simetria echinoxista; o poezie eviscerata, desi omul e dimpotriva; poemul aduce a ecorseu, exista o jupuire, toate sunt in curgere continua". Despre Apetroaie, atat: "..se afla intr-un trend asemanator, pregnanta personala nu a fost inca dobandita; propune o alternativa la fracturi...". Final, cuvantul invitatilor. Liviu Apetroaie acuza "ideea poeziei moldovenesti", ca aberanta: "...m-am bucurat ca dna Stefania Plopeanu a ridicat viclenia moldoveneasca la rang de virtute; polaritatea Iasi - Bucuresti obliga; cenaclul este cel mai important in ziua de azi". Marin Mincu apreciaza ca observatia lui L. Apetroaie despre poezia moldoveneasca "il ridica mult; m-am lasat hipnotizat de o rafala a dlui Cezar Ivanescu la lansarea de azi; e corect sa avem detasarea necesara, sa nu provincializam poezia romaneasca". Lucian Vasiliu inchide in stilul lui firesc protocolar, "voi pleca de aici sa-mi ingrop un mort drag din familie". Cortina de nume, generoasa, si: "Multumesc dlui Marin Mincu pentru anii in care l-am simtit aproape; nu vreau sa dau nici o explicatie daca am citit poeme vechi sau noi, va multumesc si ma bucur ca-l regasesc si pe Mihail Galatanu, pe care-l urmaresc cu interventiile foarte consistente din cronica cenaclului; va multumesc pentru oglinzile cu care ne-ati primit in aceasta seara". Aplauzele izbucnesc spontan. ZIUA cu bine!

Marian DRAGHICI