* Iulian PALADIC (Iasi): Fara poeme, imposibil sa discutam. Trimiteti, dar. * Paul SARBU (Letea, Tulcea): Sunteti cu proza, in numarul din 5.01.2004. * P.T. LEAC (Iasi): "Dragã Lunetistule, dacã are vreo importantã, sã stii cã sunt alãturi de tine in "discutia dramaticã". Cred cã Dana Fodor a fost picãtura care a umplut paharul. Amfitrionul prea a invitat si tãmaiat in ultimul timp personalitãti, indiferent de text (solicitand/ impunand mai mult sau mai putin si celorlati acest lucru). Ca o contrabalansare, jetul critic a vizat pe cei mai putin consacrati. S-a pierdut, astfel, ceva din firescul si reactiile neasteptate, uneori, pe care le are un organism viu. Am apreciat mult si pozitia lui Claudiu Komartin, acum cateva sedinte." - Domnule P.T. Leac, nu comentez opinia dvs., o public si-atat. Am scris, intr-o carte care nu e: "Daca nu te nasti domn si stapan, n-ai ce cauta in poezie, in literatura. Domn, asupra-ti, stapan - pe sine." E nedelicat sa te autocitezi, dar, cum spuneam, cartea nu-i. Pentru incepator, si nu numai, exista mereu riscul de-a fi minimalizat/ deturnat/ anihilat ca individualitate creatoare, dupa bunul plac, sau interes, al cuiva. O aberatie la debut te poate stalci grav, definitiv. Ideea, pernicioasa, ca literatura e competitie si ca, pentru a fi scriitor, trebuie sa "inghiti" scriitori, este de un primitivism "acvatic" absolut. In ce ne priveste practicam de fel diferenta specifica, dreptul fiecarui talent descoperit (perfectibil) de-a razbate la cititor. Craciunul cu bine! * Ovidiu GLIGU (Resita): Poemele trimise sunt si mai interesante, insa dematerializarea discursului este un pericol real pentru dvs. Despre lectura in cenaclu, nimic acum. Reproduc primul poem, e splendid. Sarbatori fericite! CARPATO - DANUBIANO... Copilul care nu a fost leganat se leagana singur. Dar negasind un raspuns nu se poate opri. * Daniel SUR (e-mail). Citez din ceea ce numiti "Manifestul free-rider-ilor". Nu atat pentru originalitate (senzatia este, pe alocuri, de lucru déja vu) cat pentru sentimentul tonic degajat de textul, alminteri, prea amplu pentru a fi publicat integral. Nu mi-e prea clar cum poezia "dezangajata si nestanjenita" ar avea "functie sociala". Va astept cu poeme. La redactie ma gasiti, daca binevoiti. Craciunul cu bine! "E timpul poetului stapan pe sine si pe viata sa, existenta pusa de-a curmezisul unui extraordinar amestec de experiente (directe sau mediate, literare). Vanitatea vietii este direct legata de vanitatea succesului. E timpul unui text poetic care sa creeze efervescente usoare si senzatii agreabile sau multa adrenalina. E timpul poeziei dezangajate si nestanjenite. Putem incerca orice, atata timp cat nimic nu primeste densitate sau importanta, cat dorinta triumfa si intalneste fara greutate satisfactia. Atat timp cat realul sterp si searbad nu-i decat un pretext: iti sporeste dorinta de a plana, de a te transforma intr-o pasare umana capabila sa danseze in vid; sa-ti doresti sa schiezi deasupra stancilor, inghitit de spectaculoasa zapada-pudra. E timpul unei noi evaluari: Cel mai bun, cel mai "genial" este si cel mai bun vanator de audienta, cel care acopera o plaja cat mai diversificata de public. Particularitatea prezentului: se supune fortei matematicii si face succesul calculabil. Succesul e dovada tangibila a vietii. Reteta buna duce la un scor bun, la o viata dovedita, implinita." * Conita LENA (Pitesti): "Bluza mea, alba, murdara imi pofteste carne'-afara si s-ar cere-o curatire si in carne si-n albire O sa-mi pun o bluza verde cin' m-o vede nu m-o crede c'am fost bluza violeta cu o pasare secreta ................ si-am ramas doara clocirea ce mi-a galbenit albirea carnii mele violete - deh, secrete! - tinuta de-o bluza alba. O s-o spal in verde galba si-o sa ma iubesc c-o salba de calduri la primavara de mi-o canta timpu-n sfoara!" Asa scrie Conita Lena. La sfarsit de an, scrisoarea ei spala, vindeca, mantuie/ matura ceva, tot restul lumii. Cand am deschis scrisorica, sa vaza si juna poetime cum scrie o doamna, cu stil de casa veche, in limba romana, aerul diligentei s-a indesat de "ingeri, iubire si frumos - sa va fie!". Prefir aci un scurt fragment epistolar. Clar, avem haru' cu caru', plina conita mateina. Iata: " Pe la 4 dimineata, ca de obicei, canta patruzeci de mii de ori cocosii vecinei din gard cu mine. De patru sute de mii de ori latra cei trei caini ai mei care i-au halit si o gaina, ca la miliardele ei nu stie cine e Marin Preda. Bineinteles, trezita, usurel ca mata ma duc sa-mi aprind focul (la aragaz, ca la soba ma prindea Craciunul). Vine si barbatul, cu bufnita pe cap. Si-i spun: Psst! Visat ceva fantastic. Da bufnita jos, deschide-ti sufletul si fa-ti cruce mare - am visat-o pe Ghébriel. Bine ca m-am trezit ca era s-o aduc aici si ma gandeam sa nu intrebe pe ce cap sta bufnita". Cat despre Poeme ("FONDANTE ROZE, de dragoste nedata"), le pastram parfumul ("20 de ani vechime"). Sa va cante timpu-n sfoara, verde, Conita Lena! Craciunul cu bine si La multi ani! Voila si poema URARE, ce dulce tipar de inima mare: "Dintr-un cer ca de lavanda tai panglice de olanda pentru pomul de Craciun pentru ANUL CEL MAI BUN! Pentru cel ce "imploreaza" o camee de turcheaza odalisca, gol-goluta si in brad si in sticluta. La Anu' si La Multi Ani si poeti din cei carlani scaparand copita-n bani." * Tuturor diligentilor, scriitori si/ sau cititori, Craciun fericit! (lunetistul de Z.l.)