Dan PAVEL 

Viitorul fost presedinte al Romaniei a abuzat iar de pozitia lui privilegiata in stat pentru a denatura istoria. Fostul "apparatchik" si inginer hidrolog nu intelege ca istoria nu este scrisa nici de "apparatchiki" sau de ingineri hidrologi, si nici chiar de sefi de stat. Istoria este scrisa de istorici, dar si de ziaristi, biografi, scriitori, specialisti in stiinte sociale si politologi. Istoria este facuta de tot felul de actori individuali si colectivi. Nimeni nu poate nega ca actualul presedinte Iliescu a facut istorie. Acum, el incearca sa influenteze modul in care istoricii si alti specialisti vor prezenta si interpreta faptele care l-au avut in centrul lor pe Ion Iliescu. Este o actiune deliberata de "acoperire a urmelor," cu miza electorala, care vizeaza si cosmetizarea imaginii istorice a respectivului personaj. Revizionistul Iliescu comite insa pe plan istoriografic gafe mai grave decat acelea din plan politic. Cum inca mai face istorie si o poate influenta, ar fi intelept din partea lui sa-si nuanteze pozitiile. Presedintele ataca statornic fundatiile americane Soros (Open Society) si National Endowment for Democracy pentru ca ar fi sprijinit "fortele dreptei" (PNt, PNL, Grupul pentru Dialog Social, revista "22", Liga Studentilor, organizatoarea Pietei Universitatii, iar in ultima instanta guvernarea de dreapta, a Conventiei Democratice). Or, principalul clivaj politic din perioada 1989-2000 nu a fost cel dintre stanga si dreapta, ci dintre fortele care sprijineau nedemocraticul FSN (devenit FDSN, apoi PDSR) si fortele democratice. CDR a cuprins partide eterogene (crestin-democrate, liberale, ecologiste, etnice, partide ale stangii democratice, cum era PSDR, membru al Internationalei Socialiste). Coalitia care a guvernat in perioada 1996-2000 nu a fost una doar a dreptei, ci mult mai larga, cuprinzand doua partide membre ale Internationalei Socialiste (PSDR si PD). Prin consecintele sale, coalitia de atunci a dus o politica inconsecventa, plina de masuri protectioniste, de tip social-democrat, care nu a dizlocat economia de stat, centralizata, ineficienta, subventionata de la buget. Am explicat pe larg aceste lucruri intr-o carte publicata in 2003 la Polirom. Chiar si dupa ce PDSR a fuzionat cu PSDR, formand PSD, lupta tot nu se duce intre stanga si dreapta, pentru ca de pilda in Alianta DA (nerecunoscuta inca la tribunal, din cauza presiunilor nedemocratice ale actualului partid de guvernamant) cuprinde un partid liberal si unul social-democrat. Din pricina integrarii in NATO si UE, PSD a fost fortat sa adopte o multime de masuri liberale, care au fost benefice. Social-democratia domina puternic politica interna, fiind din 1992 incoace tot timpul la guvernare, dar si in opozitie, in ciuda dublei alternante (din 1996 si 2000). In schimb, polul de dreapta tot intirzie a se constitui, in ciuda aglomerarii a tot felul de formatiuni, iar nici liberalii, nici crestin-democratii nu reusesc sa devina pilonul unei opozitii puternice de tip strict doctrinar. Prin urmare, nu are rost sa ideologizam o lupta politica purtata pe coordonate mai complexe decat opozitia stanga-dreapta. Desigur, cei care lupta pe scena politica urmaresc alte ratiuni. Ce este greu de inteles din partea unui politician cu experienta precum cel de la Cotroceni este motivatia atacului impotriva lui George Soros, ca pretins sprijinitor al dreptei. De curand, miliardarul american de origine maghiara a anuntat public din nou ca va pune zeci de milioane de dolari la bataie pentru ca sa nu fie reales George Bush ca presedinte al SUA. A spune ca National Endowment for Democracy sprijina fortele dreptei este o insulta pentru politica SUA din ultimele trei decenii. NED are conducere "bipartizana" (si democrati si republicani), care sprijina consecvent fortele democratice aflate in lupta cu forte nedemocratice (o nota proasta pentru Iliescu si FSN-ul lui). Atacul reinnoit al lui Iliescu este motivat de faptul ca NED a hotarat de curand sa se implice in viitoarele alegeri din Romania, din pricina inmultirii semnalelor ca acestea s-ar putea desfasura incorect si ca ar putea fi falsificate. Singura data cand PDSR nu a influentat decisiv corectitudinea alegerilor a fost in 1996, cand atat Iliescu, cit si PDSR au pierdut in fata lui Constantinescu si a CDR. Incercarea disperata a lui Iliescu de a inlatura ipoteza loviturii de stat cu sprijin din partea lui Gorbaciov si a instrumentelor KGB si GRU este chiar comica, daca nu ar fi murit atatia oameni. Disidentul Bukovski a avut acces la arhivele PCUS si a semnalat faptul ca sovieticii au fost implicati in promovarea schimbarii din toate statele in care comunismul a fost impus cu forta tot de ei. Despre Iliescu ca succesor al lui Ceausescu se stia de pe vremea cand PCUS era condus de Brejnev, iar KGB de Andropov. Sovieticii ne-au adus comunismul si tot datorita lor am scapat de regimul totalitar, cu toate ca politica "glasnost" si "perestroika" urmarea de fapt doar reformarea comunismului, nu doborarea sa. Chiar si asa, inlaturarea lui Ceausescu a fost o decizie benefica luata de Moscova. Ca in decembrie 1989 s-a produs convergenta intre miscarea revolutionara a poporului roman, care dorea sa doboare comunismul, nu doar pe dictatorul comunist, si pucistii comunisti, care doreau doar sa-l doboare pe Ceausescu, a fost pozitiv. Pana la urma, nomenclaturistii s-au supus enormei presiuni revolutionare, iar din cauza aceasta s-a produs si indepartarea de scenariile sovietice, iar ulterior emanciparea de controlul Moscovei. In ultima instanta, rolul lui Iliescu a fost pozitiv, chiar daca uciderea lui Ceausescu si fenomenul "terorist" i-au diminuat prestigiul. Ulterior, Iliescu si serviciile secrete au blocat accesul istoricilor la arhivele PCR si ale Securitatii. Dupa alegerile din 1996, Constantinescu si diletantii din fruntea serviciilor secrete au dus o politica asemanatoare. Dar adevarul tot va iesi la iveala, indiferent de interpretarile unora. Revizionistul Iliescu se comporta ca un personaj orwellian, demonstrand astfel ca nu se poate debarasa de viziunea PCR asupra istoriei nationale, prin excelenta revizionista. Din fericire, el nu mai poate deveni un Big Brother, astfel incat revizionismul sau ii va provoca pe cercetatorii independenti sa scrie istoria asa cum s-a petrecut in realitate.