A realizat chestia asta pe cand scotocea bombanind prin lucrari si se gandea din ce naiba sa incropesca o expozitie, ca in 10 ani a tot dat din ele in dreapta si-n stanga si acum a ramas cu cate trei-patru bucati din fistecare perioada. Cum sa te prezinti onorabil in public cu o camasa Armani, un pantalon Versace si o cravata Boss, cand te mai racaie si faptul ca la repezeala ti-ai cumparat sosetele din Obor? A fost o revelatie fulgeratoare si nitel dureroasa ca atunci cand constati ca esti de 10 ani cu nevasta-ta si ii zici o rautate nevinovata ca sa nu se prinda ca te-ai induiosat. Si stii bine ca nu intereseaza pe nimeni aniversarea ta decat daca nu cumva dai de baut. Fireste, s-a dat de baut - altfel nu era eveniment, deci nu citeati la gazeta despre "Mlastina" lui Mugur Grosu si nici n-ati fi facut legatura intre numele sau si lucrarile din "La Scena". Partea nitel mai nasoala, cea cu discursurile, au rezolvat-o trei prieteni care - ca si autorul - nu au nimic in comun cu grafica: un dramaturg (Stefan Caraman), un poet (Dan Iancu) si un saxofonist de jazz (Mihai Iordache). De-aici lucrurile s-au complicat si nu s-a mai inteles daca Grosu este un scriitor care, nemaiajungandu-i cuvantul, deseneaza, un artist plastic deghizat in poet sau un ziarist necrutator venit din "satul" Constanta sa-i bantuie pe bucuresteni din condei. Nu ne-am mai batut capul cu o asemenea problema cand am aflat ca primele acorduri ale mintii sale au fost modelate de jazz-ul lui Harry Tavitian, cel care l-a "descoperit" si pe Mihai Iordache la Festivalul de Jazz de la Costinesti, in 1986. A urmat un discurs grait din saxofon - o avanpremiera a lansarii albumului "Friday" al grupului Iordache (maine, "Laptaria lui Enache"). Aici ne-am luminat, fiindca jazz-ul nu spune nimic despre libertate, ci este libertate. (Gilda POPA)