Summit-ul european de la Bruxelles, din decembrie 2003, a adus Romaniei o veste extraordinara. Uniunea Europeana este dispusa sa accepte aderarea Romaniei in 2007, lucru consfiintit de data aceasta intr-un document oficial, cu conditia continuarii reformelor economice si in domeniul administratiei publice. Este incununarea succesului eforturilor deosebite pe care guvernele Romaniei de dupa 1990 le-au facut pentru a demonstra Uniunii Europene ca Romania s-a inscris definitiv pe linia democratiilor liberale. De fapt, problema aderarii se reduce la existenta garantiilor existentei unui stat de drept. Cum altfel, ar putea exista economie de piata, fara existenta mecanismelor juridice necesare protejarii concurentei loiale, a consumatorilor si dezvoltarii mediului economic. Statul de drept si functionarea mecanismelor sale constituie corolarul criteriilor de la Copenhaga. S-au institut totusi pasi intermediari in definirea functionalitatii statului de drept cum ar fi definirea "economiei de piata functionale", "indeplinirea criteriului politic", "negocierea si adoptarea acquis-ului comunitar" etc. Prin decizia Consiliului European de la Bruxelles, Romania poate identifica precis perspectiva aderarii in 2007. Problemele ramase in suspensie sunt legate de modul in care vor fi accelerate reformele in 2004 in Romania, in conditiile in care trei campanii electorale succesive (locale, parlamentare si prezidentiale) vor polariza interesul populatiei, al partidelor politice si nu in ultimul rand al Guvernului. Este momentul politic in care, premierul Adrian Nastase trebuie sa demonstreze maxima responsabilitate in legatura cu situatia economico-sociala si politica a tarii, sacrificand interesul personal pentru normalitatea societatii romanesti, asa cum a facut in anul 2000 Guvernul Mugur Isarescu. Daca pentru Romania si Bulgaria, "Mos Berlusconi" a adus vesti bune si cadouri deosebite, altfel a stat situatia pentru statele Uniunii Europene. Pe agenda de la Bruxelles, un punct important l-a constituit Constitutia Europeana. Proiect de anvergura al Uniunii politice europene, Constitutia Europeana a fost, este si va fi locul comun al divergentelor europene. Ea nu constituie obiectul acestor divergente, ci "prilejul parerilor impartite". Comunitatea Europeana s-a infiintat pe baza consensului politic, potrivit caruia interesul comun al dezvoltarii economice a statelor europene va fi cel mai bun mijloc de prezervare a pacii in Europa. Interesul economic a constituit, deci, mobilul constructiei economice si nicidecum interesul politic. In slujba acestui interes economic de-a lungul a aproape 50 de ani au fost facute compromisuri, s-a renuntat la proiecte indraznete, s-au naruit principii si "s-au construit negocieri". Cand Spania, Grecia sau Portugalia intrau in Uniunea Europeana, nimeni nu a mai asumat graficul indeplinirii cerintelor economice, in aceste cazuri prevaland interesul politic. Negocierile privind capitolul "Agricultura" cu Polonia au fost deosebit de dure si s-au incheiat dupa indelungi discutii cu formulari favorabile statului polonez. Poate ca marii invinsi ai Europei politice au fost germanii. Detinand tot timpul pozitii de conducere in Uniunea Europeana si animati de ideea succesului european, politicienii si diplomatii germani au fost primii deschisi compromisului, chiar daca ei erau primii perdanti politici. Germania a stiut tot timpul ca ea este principala beneficiara a deschiderii pietelor europene, a introducerii monedei unice europene si a politicii monetare dezvoltate de Uniunea Europeana. Daca privim din perspectiva istorica, primii care au solicitat redactarea "Constitutiei Uniunii Europene" au fost germanii. Ultimii ani au marcat insa iesirea din pluton a unor state europene care s-au indreptat impotriva "hegemoniei" economice europene franco-germane. Irlanda, Spania, Italia, Marea Britanie, statele nordice si mai nou Polonia au protestat fata de preeminenta politico-economica a celor doua state. Impulsionate de sustinatorul din umbra, SUA, aceste state au ales prilejul Constitutiei Europene pentru a da o lovitura de forta Frantei si Germaniei. Care sunt insa consecintele economice ale acestei decizii? In mod normal ar trebui sa asistam la o scadere a monedei unice europene in comparatie cu dolarul, masura ce ar stimula exporturile europenilor si ar scumpi importurile americane. Suntem insa siguri ca o devalorizare accentuata a monedei unice europene nu se va realiza. In acelasi timp insa proiectele economice europene imediate, cum ar fi functionarea societatii comerciale europeane (societas europaea) sau sistemul fiscal unic european, vor fi amanate pentru ca in lipsa supranationalului asumat politic, aceste masuri nu au dezvoltata baza. Protocoalele de finantare pentru noile state membre inca din 2004 probabil ca vor fi revizuite. Situatia tensionata din organismele de conducere ale Uniunii Europene nu este de natura sa ajute Romania si Bulgaria. Romania nu va mai beneficia de avantajele economico-politice ale Poloniei, statele europene neputand accepta redefinirea politicii agricole comune din 3 in 3 ani. In acelasi timp va trebui ca Romania sa se caleze pe calapodul imperativelor europene de armonizare, in ciuda perioadelor de tranzitie cerute insistent la diferite capitole de negociere de catre Romania. Provocarea majora a societatii romanesti va fi insa folosirea fondurilor de preaderare in folosul comunitatii romanesti. Daca din aceste fonduri se vor infrupta potentatii locali ai partidelor de guvernamant pana in 2007, aderarea nu va fi decat o "pomana imbelsugata a economiei romanesti". Fara dezvoltarea si modernizarea infrastructurii, fara retehnologizare si schimbarea know-how-ului in domeniul managementului, companiile romanesti nu vor putea niciodata sa avanseze pretentii de competitie loiala cu marfurile din Uniunea Europeana. Administratia publica din Romania trebuie reasezata pe baze noi care sa permita si sa faciliteze intrarea profesionistilor in acest domeniu. Iar, atata timp cat plata pentru aceste servicii nu va indestulatoare, vom lasa usa deschisa traficului de influenta, coruptie si arbitrariului. Anul 2004 este decisiv pentru integrarea Romaniei. Daca nu se vor lua masuri de sustinere a intreprinzatorului roman care sa-i permita investitiile in propria afacere cat de curand, vom intra in anul 2007 cu o economie neadaptata la cerintele pietei europene. Pentru a se valida din punct de vedere economic, investitiile trebuie realizate din timp, de aceea este important ca noul Cod Fiscal adoptat de Parlament sa fie modificat urgent pentru a oferi intreprinzatorilor cat mai multe facilitati pentru a putea sa reinvesteasca profitul in afacerile sale. Summit-ul de la Bruxelles a adus o schimbare de paradigma in domeniul integrarii Romaniei in Uniunea Europena. Problema nu mai este "daca", ci "cum" vom intra in UE.

Adrian Ciprian Paun