Ioan GROSAN 

Care roman n-ar dori sa faca un voiaj, pe bani publici, in India? Tara yoghinilor ne-a fascinat si ne fascineaza pe toti si trebuie sa fii cel putin tacanit sa refuzi o asemenea calatorie, mai ales daca poti sa iei cu tine si consoarta si niscaiva apropiati. Dl Vacaroiu e departe de a fi ticnit, asa incat, cu toate caraielile presei, nimic mai normal decat dorinta Domniei-Sale de a se reculege, inainte de sarbatorile de iarna, pe malurile Gangelui. Poate a se si imbaia. Si mai mult ca sigur ca pentru a da cu tifla unei anumite parti a presei (cea care se incapataneaza sa-l vada ca pe un ins eminamente sedentar, adastand, chipurile, ore intregi la "Ciresica"), presedintele Senatului Romaniei, al doilea om in stat, si-a descoperit o certa vocatie de globe-trotter, concurandu-l in aceasta privinta chiar pe primul om in stat. Desi cam zig-zag-ate, traseele Domniei-Sale ne starnesc nu numai admiratia, ci si o sincera invidie. China, Coreea (de Sud, of course), Filipine, Japonia, Bulgaria, Topoloveni (Arges) - iata numai cateva tinte demne de canalul Discovery (Travel). Mai dificil sunt de decelat rezultatele practice, avantajele concrete pentru Romania ale acestor fulgurante incursiuni. Cu toata stima pe care i-o purtam, nu-l vedem pe dl Vacaroiu avand in India revelatii spirituale, precum Mircea Eliade, din care sa ne impartasim si noi, si nici pe dna Marilenuta, sotia dansului, invatand cantece indiene precum altadata cantareata noastra autonumita Narghita, parca. Dar la un studiu, fie el sumar, asupra originilor unei importante minoritati de la noi din tara, tot ne asteptam. Macar atat.