Parca au dreptate si acesti antrenori cand isi deplang soarta si se caineaza ca ar fi cei mai lipsiti de aparare oameni din fotbalul romanesc, mai mereu aflati la mana unor presedinti sordizi ori a unor jucatori puturosi si mofturosi, etapa de etapa amenintati cu acea demitere asupra careia cu totii sunt constienti ca odata si odata tot va veni. Iata ca la doar doua zile dupa incheierea acestui tur de campionat patru antrenori, Rednic, Popovici, Badea si Popa, au fost deja indepartati, un altul, Ion Marin, abia si-a salvat postul in ultima etapa, iar asta in primul rand datorita catorva grosolane erori de arbitraj ale baimareanului Cristian Balaj comise in meciul cu Steaua, si nu bagam deloc mana in foc ca pana la finalul acestui an sau pana la reluarea competitiei nu se vor consemna astfel de inlocuiri, cei mai vulnerabili din acest punct de vedere fiind Ion Moldovan, Marius Lacatus, Gigi Multescu, Viorel Hizo, Remus Vlad si chiar Victor Piturca insusi. Ceea ce pare surprinzator in cazul a trei din cele patru demiteri este faptul acestea s-au repercutat, spre surprinderea multora, asupra unor antrenori ce pareau stabili pe pozitiile lor. Mircea Rednic a castigat ultima editie de campionat cu Rapidul si i-a chelfanit pe rivalii din Stefan cel Mare pe unde i-a prins, iar in prezent se afla la doar trei puncte de primul loc, Pavel Badea a realizat cu Universitatea Craiova cea mai buna clasare din ultimii opt ani, iar oradeanul Ionut Popa, in ciuda unui parcurs cam impleticit in aceasta prima parte a sezonului, este totusi tehnicianul cu care FC Bihor izbutit promovarea in Divizia A dupa vreo 12 ani de haladuire pe coclaurile diviziilor inferioare. Indiscutabil cea mai stranie situatie este consemnata in Giulesti, ampla doza de bizarerie a acesteia neconstand doar in alungarea lui Rednic, cel care recent promisese public ca, daca nu va obtine un nou titlu national cu Rapidul sau daca nu va izbuti accederea in grupele Ligii Campionilor, isi va prezenta singur demisia, ci mai ales in inlocuirea acestuia cu Dan Petrescu, un antrenor infiltrat de doar trei-patru luni in respectiva breasla si pe care nu-l leaga de Grant decat amintiri de o acerba adversitate, asta in pofida unei stupide declaratii de ultima ora, conform careia el si-ar fi dorit inca de la pubertate sa evolueze in echipamentul alb si visiniu. (Dracu' a mai vazut baiat de colonel MApN sa fie suporter al Rapidului!) Mai mult decat atat, Bursucul, la descinderea sa in Giulesti, nici macar n-a adoptat acea atitudine spasita, de jena, fie ea si de fatada, pe care pana si cei mai grobieni antrenori romani o afiseaza cand ii iau painea de la gura unui coleg, el apucandu-se sa-l atace pe predecesorul sau, sa-i critice cu argumente puerile tactica preferata la unele partide din acest an si sa aprecieze ca marea hiba a jucatorilor rapidisti ar fi faptul ca n-a avut cine sa le inoculeze o mentalitate de adevarati profesionisti, asa cum a vazut el la Chelsea, echipa a carei maniera de joc cica ar vrea sa o imite sub Grant, "fie si doar in proportie de 50%". In plus, Petrescu pare sa nu constientizeze ceea ce reprezinta Giulestiul in fotbalul romanesc, cu ce presiune extraordinara sunt incarcati jucatorii si antrenorii de aici, mai ales cei care au adastat si prin curtea marilor rivale din Bucuresti, sa nu fi auzit de celebrele alergari peste sinele de tren din spatele stadionului cu cateva zeci de mardeiasi pe urme. Noi ii dorim sa-l fereasca Dumnezeu, dar nici n-am vrea sa fim in pielea sa la primul esec al noii sale echipe, atunci cand suporterii vor huidui, iar de la "oficiala" va zambi, sa zicem, Razvan Lucescu, cel care zilele acestea urmeaza sa primeasca licenta Pro de antrenor.

Constantin DINU