Dan PAVEL 

"O sa regretati toata viata ca ati intrat in Uniunea Europeana!", mi-a spus Vladimir Bukovski, in noaptea de 15 spre 16 noiembrie 2003, la Poiana Brasov. Eram la cateva ore dupa declaratia lui cu privire la rolul sovieticilor, Gorbaciov si KGB in declansarea evenimentelor care au facilitat simultan revolutia anticomunista a poporului din decembrie 1989 si lovitura de stat a nomenclaturistilor care urmareau doar sa-l inlocuiasca pe Ceausescu. Am discutat o noapte intreaga cu marele disident sovietic si rus. Cate-n luna si-n stele. Radeam la ideea ca ne-ar fi putut asculta vreun serviciu secret, pentru ca vorbeam despre lucruri repetate si in public. Mi-au trebuit vreo trei saptamani ca sa incep a intelege semnificatia practica a spuselor lui. S-a intamplat la Bruxelles. Acolo, Societatea Academica Romana, condusa de Alina Mungiu-Pippidi, a organizat un seminar international despre integrarea Romaniei si Bulgariei in NATO si UE. Din partea romana au participat Theodor Stolojan, fost prim-ministru si presedintele PNL, senatorul UDMR Eckstein-Kovacs Peter, fostul ministru de Finante, Daniel Daianu, iar din partea Guvernului nu a mai aparut pana la urma ministrul de Externe Mircea Geoana. Din partea Comisiei Europene au participat reprezentantul la Bucuresti, Jonathan Scheele, negociatorul pentru Romania Enrico Grillo-Pasquarelli, si altii. Mi-am amintit de demonstratia lui Bukovski privind precaritatea si imoralitatea UE cand am vazut ca aderarea Romaniei este deja hotarata, indiferent cat de intarziata, daca nu chiar compromisa este reforma in multiple domenii (justitie, administratie publica, capacitate de guvernare eficienta, realizarea economiei capitaliste). Eurobirocratii stiu bine proportiile de sistem ale fenomenului coruptiei, cum decurge coordonarea acestuia de la nivelele cele mai inalte ale Guvernului si partidului la putere. Asteapta masuri legale formale, care se vor face de mantuiala, conform asteptarilor. Pai ce, Italia a avut vreo problema de integrare, cu toata Mafia ei?, ma intreba Bukovski ironic. Iar NATO v-a integrat cu tot cu Securitate, adauga disidentul, facandu-mi cu ochiul. Ciudat, critica procesului de tergiversare a integrarii europene si a calitatii reformei facute din 1999 incoace este considerata "incorecta politic" nu numai de catre oficiali romani si eurobirocrati, dar chiar si de reprezentanti ai societatii civile care au transformat integrarea europeana in tabu intern si modalitate de parvenire internationala. Euroscepticii au devenit suspecti sau in cel mai bun caz niste romantici reactionar-conservatori, in timp ce responsabilii de la Bruxelles sunt asigurati la intalniri internationale ca toate fortele politice din Romania (inclusiv partidul extremist PRM si "locomotiva" sa, corneliuvadimtudor) sunt in favoarea integrarii euro & atlantice. UE este gata sa finalizeze negocierile integrarii Romaniei la sfarsitul lui 2004 sau inceputul lui 2005. Chiar daca dezastrul justitiei subordonate politic continua sa submineze statul de drept si pluralismul democratic (vezi verdictul recent al Curtii de Apel de blocare a constituirii Aliantei DA dintre PNL si PD), chiar daca marile retele ale coruptiei nu vor fi afectate, UE se gandeste la extindere. Credeam ca posibilitatea castigarii alegerilor de catre partidul condus de pacala (noul pseudonim al lui tudor) ar putea sa insemne subminarea sanselor Romaniei de ramanere in NATO si de finalizare a negocierilor cu birocratii de la Bruxelles. Acum, se pare ca Romania va fi admisa, oricat de dezastruoasa este situatia noastra interna. De fapt, chiar daca nu a fost intentia lui Stelian Tanase, colegul meu de reviste postcomuniste, iar acum coeditorialist la Ziua, de a-l "spala" pe vadim prin aducerea la TVR, perceptia publica a fost ca ar fi executat o comanda venita dinspre PSD. Il cunosc prea bine pe Tanase ca sa il banuiesc de un asemenea compromis. Dimpotriva, cred ca monstrul politic cvt nu trebuie tinut departe de televiziuni, ca in perioada 1996-2000, pentru ca sa apara doar in campania electorala ca un fel de Mesia politic victimizat. El trebuie expus la discutii cu jurnalisti de investigatii si bascalie (cum sunt cei de la "Academia Catavencu") sau cu analisti politici si economici in stare sa demonstreze diletantismul, gaunosenia morala, instabilitatea psihica si periculozitatea personajului. In cosul cu mere frumoase care este UE va fi pus unul stricat, dar nimanui nu-i pasa ca toate pot fi compromise. Uniunea Europeana este deja pregatita pentru jocuri mari dincolo de granita de Est reprezentata de Romania, Slovacia, Ungaria, Polonia, tarile baltice. Cei de la Bruxelles se pregatesc sa negocieze integrarea UE cu Moldova, Belarus si Ucraina, ba chiar un aranjament de coexistenta cu Rusia. Prin comparatie cu acest spatiu dominat de State Mafii si dictaturi personale, Romania pare o tara atragatoare. UE vrea sa devina o supraputere economica, geopolitica si chiar militara, capabila sa intre in competitie cu SUA. Pare ca acest proiect trebuie facut cat mai rapid, indiferent de calitatea noilor state componente si de eficienta institutionala a noului organism transnational. Dinamica devine mai importanta decat logica organizationala, iar argumentele colective mai importante decat cele individuale. Impotrivirea lui Bukovski fata de acest nou Leviathan se inscrie in traditia moderna liberala a "individului impotriva statului." Arhitectii noului colos european par a avea in vedere doar aspectele macroeconomice, macropolitice si proiectele megalomanice de protectie sociala, egalitate, coeziune sociala. Ei au uitat de componenta liberala a oximoronului "democratie liberala," care se refera la tehnica limitarii puterii statului. Probabil ca in preocuparea de a construi o entitate suprastatala, ei au sarit peste principiul limitarii puterii statale prin drepturile individului. Situatia Romaniei este atat de dezastruoasa incat integrarea in UE este pozitiva si va aduce beneficii, iar o integrare in ritm cat mai rapid creeaza o presiune institutionala si politica imensa, mult mai puternica decat determinarea actorilor politici interni de a face reforma si a aduce prosperitatea cetatenilor acestei tari. Aceasta nu inseamna insa ca indivizii trebuie sa renunte la dreptul lor de a critica atat coruptia morala interna, cat si cea europeana, care in numele unui ideal generos s-au inteles sa ascunda murdariile sub covor.