Ioan GROSAN 

Amicul meu, inginerul M., din Viseul de Sus, este la ora asta, politic vorbind, un nehotarat. Dar desi stie la fel de bine ca mine ca Vadim Tudor e un ins usor dus cu pluta, mi-a marturisit deunazi, cu jumatate de gura, ca "imi cam vine sa-l votez". Cum eu am facut ochii mari, s-a grabit sa-mi explice. El vede zilnic cum prin fata casei lui trec in ritm constant camioane cu sute de metri cubi de lemne care se varsa in intreprinderile catorva baroneti PSD locali. Jaful e pe fata: din padurile Maramuresului se fura ca-n codru. Deci n-ar vota actualul partid de guvernamant si nici candidatul lui la Presedintia Romaniei, indiferent care-ar fi el. Stolojan? E, pentru amicul meu, prea moale. Cinstit, da' moale. Basescu? E prea vioi. Restul nu mai conteaza. Asa ca l-ar vota pe Vadim, "macar sa vad ce se-ntampla". Asemenea opinii nu trebuie sa ne mire. Radicalitatea, desi gaunoasa, a discursului vadimist poate sensibiliza nu numai oameni mai slabi de inger, ci chiar oameni cu carte, exasperati de aceasta tranzitie la infinit, in care polul saraciei lucii se mareste pe zi ce trece. Pentru acesti oameni are mai putina importanta ca discursul presedintelui PRM e, printre altele, xenofob, antisemit, antioccidental s.a.m.d., pentru ca ei nu judeca (nici n-au cum) dupa standardele Uniunii Europene, cata vreme standardul lor de viata e mai degraba unul afgan. Si mai e - factor deloc neglijabil - si putina curiozitate aventuroasa in aceste optiuni pro-Vadim, de genul "hai, dom'le, sa-l votam si pe nebunu' asta, macar vom avea spectacol". Ma tem ca ascensiunea lui CVT va fi tot mai greu de oprit. Pentru ca Uniunea Europeana ne da, dar nu ne baga-n straita.