Ioan GROSAN 

Nu mai e un secret pentru nimeni (nici n-a fost, de fapt) ca al mai mare deranj pentru actuala putere nu-l provoaca nici maraielile Opozitiei, nici cele, anemice, ale sindicatelor, nici rezervele exprimate ale Uniunii Europene, ci acele patru-cinci voci care-au mai ramas independente in mass-media din Romania. Iar ceea ce deranjeaza cel mai tare un partid si un guvern de aroganti este ironia. A face ironii fata de un arogant e pentru el mai rau decat a-i da repetat in cap, pentru ca ironia, spre deosebire de ciomag, il lasa in viata, sa sufere la nesfarsit. De-aici, cred, i se trage si lui Traian Ungureanu demiterea anuntata de la BBC. Il cunosc pe Traian de mult, din vremurile de glorie ale "Vietii studentesti". Jurnalist pur-sange, venit nu din "productie" sau din "structuri" (UTC, UASCR etc.), ci din cultura, facea presa impecabil, devenind rapid o "marca". Iar una din caracteristicile "marcii" lui era si este ironia. Si cand calitatea asta se asociaza si cu prestigiul unei institutii cum e BBC-ul, impactul e cu atat mai puternic. Nu se putea pana la urma sa nu atraga atentia plina de ura a celor vizati de pana si vocea lui necrutatoare. (In aceasta paranteza fie zis si cam in aceeasi ordine de idei, cateodata si eu ma mir ca mai am acest colt de pagina in care scriu ce si mai ales cum vreau...). Asa ca in ordinea pesedista a lucrurilor, demiterea lui nu e deloc surprinzatoare. Nu cunosc toate dedesubturile deciziei, dar am banuiala ca ele tin mai mult de oamenii mititei in cuget si-n simtiri de pe malurile Dambovitei decat de bosii de pe malurile Tamisei. Cazul "Traian Ungureanu" e simptomatic. Daca nu vom reactiona cu putere si solidaritate vizavi de el, va veni randul nostru.