Dan Pavel 

Romania va avea economie de piata functionala cand va inceta sa fie societate oligarhica functionala. Daca ne-am fi integrat conform standardului oligarhic, suntem pe primul loc in Europa. Chiar inaintea Rusiei, unde vedem ce se petrece cu oligarhii, spulberati de regimul KGB al lui Putin. Nu stii ce e mai bine, sa traiesti intr-o tara dominata de politia politica totalitara comunista sau intr-una in care nomenclatura si Securitatea, speculantii, mafiotii si escrocii, alaturi de cativa capitalisti autentici au devenit elita politica si financiara. Oligarhia conduce Romania. Ea si-a subordonat un partid pe jumatate social-democrat (PSD-ul), birocratia administrativa centrala si locala, guvernul, serviciile secrete, politia, o parte a opozitiei si o mare parte a presei, controleaza economia (de stat sau privata). Prin intermediul baronilor PSD locali si centrali, oligarhia controleaza partial Parlamentul si Justitia. A mai ramas ceva? Societatea oligarhica functionala produce natural inegalitati, din care deriva fenomene sociale incontrolabile. Prapastia dintre minoritatea opulenta si imensa majoritate paupera este tot mai amenintatoare, in lipsa unei solide clase de mijloc. Spre deosebire de democratiile consolidate occidentale, unde clasa de mijloc este majoritara si domina politica, la noi ea este o improvizatie. In lunile din urma, ca reactie la dominatia oligarhica tot mai sfidatoare, societatea civila s-a retrezit la viata. Muncitorimea nu mai poate fi controlata si disciplinata de sindicatele colaborationiste si clientelare, care au pactizat cu PSD. Recentele greve si proteste muncitoresti sunt reactionare in masura in care se opun privatizarii. Ele marcheaza insa si profunda nemultumire fata de o putere nepreocupata de asigurarea alternativelor de munca pentru o categorie de oameni pasivi, cu mentalitate de asistati, care nu au un grad de educatie si pregatire profesionala suficient de ridicat pentru a-si gasi rapid de lucru. Dar pregatirea universitara si supracalificarea nu au cautare in societatea romaneasca, unde clientelismul, nepotismul si coruptia impiedica afirmarea meritocratiei. Or, marginalizarea viitorilor intelectuali creeaza toate conditiile aparitiei lumpenintelectualitatii. Imnul acestei categorii a devenit "Urla foamea in noi!," care nu semnaleaza neaparat saracia maxima (nu va muri nimeni de foame in camine), cat degradarea identitara. Protestele, blocarea drumurilor, grevele, marsurile, agresarea jurnalistilor, bataile cu politia si jandarmeria, acordurile urmate de noi proteste ale lumpenproletariatului si ale lumpenintelectualitatii indica o crestere a participarii politice. Dar, asa cum au demonstrat studiile de specialitate, cresterea participarii nu este neaparat o marca a democratizarii sociale. Germania interbelica a cunoscut o crestere dinamica a participarii care a culminat cu venirea la putere a nazismului. Este prematur de anticipat daca retrezirea societatii civile va marca cresterea participarii la vot a nemultumitilor, si mai ales daca optiunile radicalizatilor se vor indrepta catre forte extremiste. Paradoxul existentei Partidului Social Democrat este ca a fost primit recent in Internationala Socialista, la Sao Paolo, in momentul culminant al afirmarii sale ca partid al oligarhiei. Cum reuseste PSD performanta de a reprezenta simultan interesele celor mai bogati si a celor mai saraci este un paradox explicabil prin calitatile coordonatorilor sectoarelor organizatorice si de imagine ale partidului. Daca PSD ar fi in mai mare masura un partid social-democrat decat este oligarhic, atunci prioritatea prioritatilor ar fi stoparea pauperizarii care afecteaza milioane. Strategii pesedisti nu realizeaza faptul ca prospera oligarhie sta pe un butoi de pulbere, care in curand va exploda atat de urat incat toate averile imbogatitilor vor fi spulberate (indiferent ca au fost facute pe cai cinstite sau cu mijloace ilegale). In loc sa procedeze ca varul Putin de la Moscova, care a intemeiat un stat politienesc, pesedistii romani au ales sa integreze Romania in NATO, iar peste o vreme in UE, sa bage partidul in Internationala Socialista. Or, toate acestea vor sili atat partidul de guvernamant, cat si Romania sa joace dupa regulile legale ale statului de drept din lumea occidentala, in care egalitatea si dreptatea sunt nu doar valori si idealuri, ci criterii de evaluare si monitorizare, pe care daca nu le respecti esti aruncat in afara noilor cluburi. Statul politienesc era mai usor de pastrat pentru niste politicieni formati pe vremea regimului totalitar, dar consolidarea democratica este un mecanism prin care influenta oligarhiei este sever diminuata. S-ar putea ca marii bosi din PSD sa nu isi fi dat inca seama in ce fel de joc s-au bagat. In Romania, saracia nu este chiar atat de crunta pe cat o arata statisticile. Studentii in care chipurile "urla foamea" nu sufera de saracie, ci pentru ca nu sunt la nivelul de prosperitate al oligarhiei, din care spera sa faca parte. Ei nu vor socialism, ci sa devina cat mai repede beneficiarii prosperitatii capitaliste si sa puna capat regimului oligarhic. De fapt, studentii cer (la fel precum si alte categorii aflate nu in saracie, dar care nu traiesc comfortabil, la standardul pe care si-l doresc) ca nu doar oligarhii sa se bucure de beneficiile tranzitiei catre democratie si ale inceputului de capitalism. Ei repeta pe undeva soarta generatiei studentesti occidentale din 1968, care dupa ce a protestat impotriva nedreptatilor sistemului a devenit principala beneficiara a aceluiasi sistem, devenit mai drept. Oligarhii bastinasi nu au inteles insa ca trebuie sa isi puna singuri limite legale in imbogatire, si mai ales sa se preocupe de cresterea prosperitatii societatilor in care traiesc. Altminteri, se vor trezi maturati de la putere nu numai de forte politice frustrate de nedreptate, ci si trimisi prin puscarii, nu neaparat pentru ca au calcat legea, ci doar pentru ca sunt bogati. Cine si-ar fi inchipuit ca la doar cativa ani dupa prabusirea comunismului va lua un avant atat de puternic miscarea anticapitalista? Cu atat mai aberanta cu cat inca nu am realizat capitalismul, ci doar societatea oligarhica.