Stop-cadru cu Marian Ilea tacut la masa. Miercuri, 29 octombrie, 16h 45. Ne nimerim la aceeasi masa, in "groapa" de la M.L.R., Marian Ilea, Dan Cristea, Tudor Jebeleanu, Ioana Craciunescu, o tanara poeta care vrea sa-si pastreze pana la debut anonimatul (pupila Ioanei), et moi. Ilea tocmai a picat de la drum, din Baia Mare, sa citeasca in cenaclu. Pana la 18h, timp de omorat, altfel cum? Taifas, cafele mici, bere. Ilea da la iveala din punga de plastic o sticla cu palinca, din livada proprie. "Pere Williams", zice. Personalul de serviciu, pe faza. Interzis, si basta! Grosan, Buduca, pe rand, negociaza discret, indelung, un fund de paharut cu licoare ermetica. Rien! Pe plafon, versuri de dl Suciu, scris mare, de mana.Pe plafon, versuri de dl Suciu, scris mare, de mana. Portretul lui Mazilescu, de unde pana mai ieri atarna in perete - nicaieri. Filmul unei seri de lucru. 18h24, Sala Oglinzilor. Marin Mincu la microfon il prezinta pe Marian Ilea ca "autor profesionist, descoperit de Laurentiu Ulici...". Bibliografia invitatului, etalata de critic: Desistea, 1990, Desistea ll, 1993; Ariel (teatru), 1997, premiul Uniunii Scriitorilor; Povestiri din Medio-Monte, 2000; Casa din Strada Gorky, 2001, Vacek, 2002. Lectura Ilea, proza titulara a noului volum, in curs de aparitie la Dacia: Libertatea incepe in sapte aprilie. In sala, "vieneza" Florica Madritsch Marin si albanezul Baki Imeri. Tudor Jebeleanu, atent, ia "cadre" cu ochiul liber. Dintre amicii de la cenaclul Universitas, pe care prozatorul l-a frecventat in anii formarii, nici unul. Nici macar profesorul Mircea Martin. Ilea citeste lung, temeinic, n-a batut atata drum doar sa bea cu noi, la "Castel", pere Williams. Aplauze la final. La 18h 55 este "activat" junele editiei, poetul/ prozatorul Dorin Muresan. Un nume nu tocmai necunoscut cititorilor Z.l. Aer de efeb, in contrast cu scriitura asmutita, violenta. Spune dl Mincu: "Dorin Muresan este absolvent al Facultatii de Litere din Cluj; a publicat o carte de proza, Hypostasis, premiata de filiala clujeana a U.S.; in seara aceasta se probeaza in genul liric." Tanarul poet la microfon, in preludiul lecturii: "... la Hoia, o data pe an, timp de trei zile, are loc una din cele mai mari manifestari narcotice, legalizata." Poemul e inspirat dintr-o asemenea experienta. Lectura clara, ton convins, motivat. Aplauze. Fara pauza de fumat, se intra abrupt in faza comentariilor. Seara va avea un ritm de lucru, fara nimic festiv/ concesiv, cu exceptia blitz-urilor lui Mihai Cucu. Dan Mircea Cipariu, ca "Orfeu al Cenaclului", deschide seria. Comentariu in cheie personala, expeditiv (explicatie: "rinichii mei!"): "... mi-a placut povestirea dlui Ilea dar am fost dezamagit de final; foarte interesant mecanismul interior al acestui text; e foarte bine scris, e o.k.". Despre Dorin Muresan: "... tema ultrabatatorita, formulari care ma duc la ideea ca Moartea caprioarei este o capodopera..". Marin Mincu: "... De asta data, dl Cipariu a vorbit cu rinichii...". Octavian Soviany: "... dl Ilea scrie o proza foarte interesanta, stapaneste tehnici diverse; de la un moment dat nu mai sti care este miza acestui text; prozatorul construieste o jucarie absurda, pesonajele sunt marionete integrate in miscarile unui mecanism; miza s-ar putea sa fie pur scripturala, textuala...". Despre Dorin Muresan: "... poemul demareaza ingrozitor de greu; pe masura ce inainteaza spre final, aproape imi place; poetul nu e sigur de ce vrea si de cum vrea sa faca; textul abunda de locuri comune si de imagini care azi nu mai spun nimic, s-au tocit; exista si lucruri cu adevarat remarcabile, care pot sa te prinda/emotioneze...". Mitos Micleusanu e de parere ca Soviany a ghicit miza prozei lui Ilea, "un virus al absurdului care se intinde, un fel de alienare care devoreaza textul din interior; stapanirea mijloacelor vorbeste despre o luciditate a autorului; am intrezarit o dedublare a fiecarui personaj; repetitivitatea mecanica creeaza un umor tensionat; mi-a placut textul, dar mi s-a parut si obositor; acest penitenciar, aceasta absurditate, e interesant cum autorul a reusit sa scrie din interior ca si cum ar fi unul dintre personaje; e un text avangardist pe undeva". Despre Dorin Muresan, notez: "... sunt cateva nuante de suprarealism; unele fraze sunt mai slabute, poate mai trecute/ imbatranite, dar in mare atmosfera halucinanta, suprarealista, poate fi interesanta." Raluca Duna da un recital critic aplicat la proza lui Ilea, nu inainte de-a se ocupa de Dorin Muresan. I-a citit Hypostasis: "... ritmul discursului din poemul citit e identic cu ritmul din Hypostasis; acelasi univers, acelasi stil, acelasi ritm; un eu alienat traieste halucinat aceleasi stari; mizeaza foarte mult pe violenta, dar uneori nu este autentic, este ceva fals". Si-acum, despre prozator, cel mai avizat comentariu al serii: "... ma declar o mare admiratoare a dlui Ilea, i-am citit toata opera, minus Desistea ll; nu este un optzecist/ textualist, nu mizeaza pe tehnè; e creator de lumi, un faulknerian; toate aceste trei volume - Povestiri din Medio-Monte, Casa de pe strada Gorky si Vacek - sunt legate de Medio-Monte care, am aflat in seara asta, este Baia Sprie; proza dlui Ilea este o lume, de citit integral; in Desistea este un rasfat lingvistic; in ciclul Medio-Monte se mizeaza pe constructie, cartile sunt un colaj de fragmente, fiecare fragment este scris din alta perspectiva, perspectivele se amesteca; Marian Ilea este un nouazecist, seamana cu Ioan Es.Pop ca destin literar; este un pandant al acestuia in proza, un prozator mult mai mare decat s-a vazut in seara asta...". Marin Mincu: "... ne bucuram ca Raluca Duna a facut explozie si in cenaclu, ca un tanar critic exceptional." Florica Madritsch Marin intr-un limbaj poetic netradat: "... proza citita de dl Ilea este un documentar de televiziune foarte interesant, asculti cu foarte mare interes aceste stari transmise prin vocea unui crainic; stari ca niste celule; descrierile sunt facute cu o duritate care se leaga perfect cu tema prozei...". Despre Dorin Muresan, retin: "... poemele, ca niste scrisori de dragoste neexpediate." Andrei Peniuc il contrazice Soviany: "... imi place foarte mult cum incepe poemul lui Dorin Muresan; tonul este grav, dar nu pretios; ma astept sa citesc stenograma unui fel de stare-limita; creeaza o asteptare, dar ceea ce urmeaza ma dezamageste complet". Despre Marian Ilea, mai entuziasmat chiar decat Raluca Duna: " ... reuseste sa creeze personaje atat de ciudate, ce pot parea simple masti; capata un alt fel de consistenta, aparte, desteapta, venind din mintea celui care scrie; reuseste sa faca o lume credibila; se justifica in logica aparte a textului; textul chiar traieste si se intampla ceva in el; finalul este excelent...". Claudiu Komartin, comentariu spicuit: ... poemul lui Dorin Muresan sufera de verbiaj si sentimentalism; este un poem psihedelic la care nu s-a lucrat." Referinte: metoda de lucru a lui Juan Miró, "niste romantici germani". Opinie: "... nimic nu este desuet, se poate scrie orice, cu o singura conditie, cunoasterea clara a evolutiei scriitorilor care ti-au precedat, sa nu cazi in capcana de a mima scrisul lor; initiatii stiau ca exista doua cai - umeda si uscata - de a obtine piatra filozofala; si in poezie lucrurile stau la fel; D.M. a ales calea umeda." Despre Marian Ilea: "... proza sa este caracteristica pentru traditia prozei central-europene." Referinta: Bohumil Hrabal, "Flecarii". Si inca: "... o proza pigmentata de absurdul, comicul, ironia tipice ardelenilor; se apropie de o traditie a cinematografiei romanesti postdecembriste; proza indeajuns de construita ca sa n-o putem suspecta de banalitate; de apreciat ironia, dl Ilea are in text niste fraze foarte dragute, ironice; iarasi ma duce cu gandul la Hrabal; vreau sa mai citesc textele dsale." Stefania Plopeanu, abordare radicala, surprinzatoare: "... textele citite sunt foarte sofisticate, foarte tehnice; luarile de cuvant si mai sofisticate, si mai tehnice; literatura romana pacatuieste printr-un extraordinar de mare tehnicism, o supralicitare a ceea ce numim tehnica; nu impartasesc ideea ca in 2003 se poate scrie oricum." Dupa ce arata ca riscul "tehnicizarii" este tinerea la distanta a literaturii de public, dna Plopeanu vede in textul lui Ilea " o alegorie construita cu rigla, inginereste, foarte exact; descrie o lume traitoare intr-o margine de fost imperiu, incremenita in cutume de comportament, un penitenciar plin de salmonizi nobili si delatori; textul este scris cu mare indemanare, apreciez placerea autorului de a creea o lume deosebit de trista; autorul se constituie/ complace premeditat in delator; o proza de delatiune, nu ma satisface la nivel mai inalt, este o proza estica." Referinta: Kundera. Si inca: "... nu as vrea sa citesc o proza scrisa de un delator, ci de un implicat in toate amanuntele; imi place proza dvs. dar nu este genul meu." Despre Dorin Muresan, dna Plopeanu spune ca nu stia chiar nimic (deci nu citeste "diligenta cu luneta", pacat!): "... pe alta spira a scrisului, lucrurile stau cam la fel ca in cazul prozei citite; textul este scris cu o anumita intentionalitate; un sabat al narcomanilor; ar putea ascunde o alegorie; aglomerare foarte stransa/ violenta de imagini/ trairi halucinatorii, concepute de autor ca exprimand starea apocaliptica, drogata, de la care se asteapta mantuirea; este si dansul un delator al starii drogate, fara exitus; nu-si da alta miza; nu sunt sigura ca autorul stie exct ce face aici, va sugerez sa descrieti putin mai transparent; supralicitarea, drogarea risca sa-l prinda pe cititor, o foarte usoara victima a seductiei/ drogarii." Marin Mincu: "Se intelege ca acele ghilimele la delator exista." Cristian Galeriu, revenit de pe meleaguri norvege, are un comentariu lung si minutios, voit "distructiv", la adresa textelor citite. Efectul este, fireste, inofensiv, chiar de relaxare; se rade; Galeriu considera ca proza lui Ilea "se salveaza la o lectura atenta; incepand sa sapi cu lingurita precum un detinut care incearca sa evadeze..." Comentariu pe text. Zice: "... se simte amprenta zonei din care vine; oamenii de-acolo au ceva schizoid in ei; Ilea baga niste soparle foarte dubioase; n-are nici o miza politica; imi place ca umorul ardelenesc incearca sa faca haz de necaz, cand scrie: "Am ajuns la puscarie din pricina de basmale"". Despre Dorin Muresan, ajunge doar atat: " ... exista stridente si niste locuri comune." Nina Vasile, mai cu fetita in brate, mai cu fetita pe jos, spune ca cenaclul este pentru ea un personaj: "... gandesc mai putin la mine, in cenaclu; amandoi autorii seamana in finalitatea creatoare care nu se releveaza; de ce scriu, domnule, oamenii astia!?; ma pot plia si eu pe observatii tehniciste; nu exclud nimic din ce s-a spus pana acum; vreau sa vad ca in timpul scrierii/ lecturii cu ei se intampla ceva; ceva definitoriu in ordinea si a lecturii mele, sa ma transforme; poate cer prea mult, sa aduca in mine ceva nou; dati-mi ceva care sa ma zdruncine, in care sa existe posibilitatea acestei zdruncinari; sa nu mai existe contratimpul intre ceea ce facem si ceea ce iese." Marin Mincu: "Pe acest final al dorintei de creatie, incheiem seara. Concluzia este ca la Baia Mare se scrie proza de calitate si la Cluj competitia poetica este foarte vie. Le multumesc celor doi oaspeti! Miercurea viitoare vor citi Ion Gheorghe si Miruna Vlada. La revedere!" 20h 25. Iesire in strada cu Marian Ilea. Apare, dand coltul, Galatanu; cum vine spre Casa Monteoru intins, sa-si prinda numarul de final, evident imprastie-n aer mari bucati din mormantul lui care se sapa singur. Oprire. Poetul zice, neconsolat, ca avea ceva de spus despre "briza de Macondo" din proza lui Ilea. Il consolam cum putem, trecem razant pe langa "groapa" M.L.R. si intram izbaviti la "Castel" in poarta, unde perele Williams din Baia Sprie se lafaie tot restul serii pe masa, intr-un lichid ermetic, dantelat. ZIUA cu bine!

Marian DRAGHICI