Optzecist din aripa tanara (nouazecista), Marian Ilea este unul dintre rarii prozatori care au inteles importanta delimitarii unui spatiu epic particular, spre a iesi din serie si a-si afirma personalitatea artistica. Aplicand lectia unor modele indepartate (Faulkner sau Marquez), numai in ce priveste viziunea spatiala, el izoleaza un segment de lume caruia ii confera specific local, configurand din tuse sigure � chiar daca usor schematice � o provincie imaginara inconfundabila. Desistea, de la debutul din 1990, (re)prezenta o astfel de provincie simbolica, explorata cativa ani mai tarziu si in Desistea II. Pe aceeasi filiatie, incepand cu Povestiri din Medio Monte, prozatorul din nordul maramuresan contureaza un spatiu insolit, analogic, in recentul, sa-i zicem, roman, Vacek (in contiguitatea Casei din Piata Gorky). Centrul acestei geografii fictive se cheama Medio Monte, un oras cosmopolit de la periferia imperiului austro-ungar, desi locuitorii lui se considera central-europeni. Nu mai departe decat personajul care da titlul naratiunii, Vacek, crede ca prin actiunea sa vigilenta de politist sef "lupta din rasputeri pentru linistea Europei Centrale".
Lumea din Medio-Monte, inclinata spre abjectie si pacat, se pare ca se afla sub influenta unor forte malefice. Asa gandeste episcopul Joseph Kollowitch � personaj central, opus strategic lui Vacek � care se refugiaza adesea pe munte spre a medita la demonizarea acestei lumi: "Demonul ataca fiecare piatra a cetatii. E mai ascuns decat lucrarile lui. Doborase obstacolele din afara. Principele intunericului intrase in Medio Monte. Se pricepea de minune sa loveasca sufletele si sa strice trupurile". Desi evenimentele epice sunt impinse spre fabulos prin nedeterminare temporala si aura de taina care invaluieste destinul episcopului (mostenitorul unui "pergament" de la cardinalul Parsuzay), nu fantasticul constituie miza prozatorului, ci realismul crud si deformarea caricaturala. Modelul mai apropiat de spiritul prozei lui Marian Ilea este cel marturisit indirect in motto: Jaroslav Haöek. Dar Vacek e construit tipologic in opozitie cu blandul soldat Svejk al prozatorului ceh, eroul popular capabil sa treaca binedispus si increzator in soarta peste orice situatie dramatica. Dimpotriva, Vacek este un tortionar ranchiunos si necrutator, care nu accepta sa imparta puterea cu episcopul ("interpretul fiintei divine").
Doi oameni stiu totul despre concitadinii lor din Medio-Monte, controlandu-le destinele. Unul, benefic, celalalt, malefic. Episcopul Kollowitch cauta binele in faptele pe care le afla de la enoriasii intruniti in "sedintele de lectura" (cu scopul inaltarii spirituale): "I se spuneau faptele, intamplarile din oras. Cauta semne ale binelui. Deslusea firele firave ale raului". In schimb, Vacek Syrovy eludeaza raul, intemeindu-si rapoartele catre Ministerul de Interne din Budapesta pe formula apriorica Nu se intamplase nimic deosebit (de cand "pazea ordinea" in Medio Monte), chiar daca, intre timp, se infaptuisera crime, incendii ori sinucideri. El isi spioneaza permanent rivalul, considerand ca din pricina predicilor lui moralizatoare "se afla in pericol linistea orasului pentru care muncim cu totii". Dealtfel, o parte insemnata a romanului e alcatuita din transcrierea repetata a Raportului de activitate privind starea generala a populatiei in care episcopul e denuntat ca "spion periculos". Rapoartele sunt completate de Notele informative ale delatorilor recrutati de politist din randul negustorilor si minerilor care frecventeaza "cercul de lectura". Din acest unghi, Vacek devine un veritabil roman al delatiunii, cu trimitere mascata la regimul totalitarist (comunismul confundandu-se cu imperialismul). Informatorii sunt protejati de autoritatea imperiala, iar atunci cand nu mai servesc "cauza nobila", sunt demascati chiar de politistul sef (corespondentul unui sef de Securitate) pentru ca "nu si-au indeplinit datoria de cetatean vigilent".
Ca intr-un Babel caricatural, in orasul cosmopolit � un fel de microcosmos european � s-au adunat oameni de felurite natii, cum sugereaza numele (fiindca textul este, voit, ermetic in privinta apartenentei etnice): evrei, cehi, maghiari, romani (maghiarizati), rusi, albanezi si galitieni. Dar prozatorul nu insista pe pitorescul conglomeratului lingvistic. Ci se multumeste sa puncteze parodic acest nivel al comunicarii. In timp ce episcopul scrie in "cartea de ganduri" despre virtutile limbii, escroaca Mylena Rady Syrovy, "Blonda Internationala" care a preluat puterea in oras prin "monopolul de alimente", are o teorie proprie despre limba internationala a femeilor: "In Europa exista o singura limba, cea a femeilor, singurele care o inteleg sunt femeile, oriunde se afla ele, se descurca, nu raman mute, trec la actiune, singura limba care exista in Europa e limba voastra, a celor din Medio Monte, care se aseamana si e chiar identica cu limba femeilor din Germania ori din Elvetia".
Marian Ilea se vadeste un prozator satiric educat la scoala lui N.V. Gogol si J. Hasek, dar apeland la parodie si mimetism ironic in spirit postmodern. Vacek e un roman hibrid, in care faptele nude, prezentate rezumativ de un narator cu privirea captata de cruzimea realului, formeaza, impreuna cu actele oficiale transcrise ad litteram (conservand limba de lemn a epocii nedatate) un aliaj epic cu totul original. Prozatorul, inzestrat cu simt ludic si umoristic, propune, in fond, un joc fictional pe tema confruntarii (cu sorginte basmica) dintre bine si rau sau � prin laicizarea dilemei religioase � pe conflictul dintre sfant si pacatos. Nivelul parodic si demistificator al textului e reliefat de finalul � intempestiv, totusi � al romanului. Dupa moartea episcopului, dispar si exponentii raului din Medio Monte, iar pergamentul testamentar este mostenit de Laszlo Rakosi, fiul debil al unui croitor bizar. Autorul lui Vacek cultiva echivocul ca resursa a comicului, pe fondul unei satire sociale incisive vizand decaderea spirituala. Stilul prozatorului realist este unul sobru si functional, dedus dintr-o frazare clara si directa, care mimeaza relatarea reportericeasca, schematizand intru verosimil, spre a nu deforma caricatural adevarul (precum personajul creat, delatorul Vacek).
Marian Ilea, Vacek, Editura Dacia, 2002
Nr. 2856 de luni, 3 noiembrie 2003
Bataie cu bate si rangi in Tiganimea din Alba Iulia (85 afisari) 
