O constatare voit banala: cui nu i s-a intamplat sa cumpere o sticla scumpa de whisky si sa constate ca e contrafacut si nu se poate bea? La fel se petrec lucrurile si cu marcile de deodorant, de sapun, de after-shave sau de parfum. La fel se petrec lucrurile cu marci de confectii, de incaltaminte, de textile si de electrocasnice. La fel se petrec lucrurile cu aproape orice produs. O statistica oficiala ne anunta de curand ca un procent cu totul nelinistitor dintre marfurile de pe piata noastra sunt falsificate. Din nefericire, contrafacerea a devenit un fel de emblema a momentului. Ea este prezenta peste tot si tot timpul. De pilda: am intrat intr-un restaurant, am descoperit un fel de mancare care mi-a placut. Dupa un timp am revenit cu speciale rezerve de incredere. Mi-am adus si apropiatii promitandu-le sigure delicii culinare. Si? Si mancarea cu pricina nu mai avea gustul care ma cucerise, deja se stricase totul, nu se mai respectau ingredientele si dozajele, nu se mai respecta regula, incepuse contrafacerea. Sau, alt exemplu. Intr-un magazin de mezeluri dintr-o mica localitate banateana am gasit intamplator un salam cu sunca fin, afumat, cu un gust de neuitat. Zilele acestea (se scursesera cateva luni de la prima mea trecere pe acolo) am poposit iarasi in locul cu pricina. M-am oprit si am vrut sa cumpar remarcabilul mezel. Vanzatorul s-a uitat la mine cu parere de rau si m-a sfatuit sa nu cumpar. Ca sa ma convinga, mi-a intins o feliuta, sa gust. Avea dreptate, acum era o pasta de carne anosta, dubioasa chiar, de care e bine sa te feresti. Doar numele ramasese acelasi, numele locuit de altceva, ceva indoielnic. Numele, infatisarea, aparenta lucrurilor sunt neschimbate in cazul masluirilor; insa, inlauntrul lor, substanta e alta, mult mai proasta. Sigur ca da, contrafacerea e contaminanta, ea face usor pasul de la cele materiale la cele intelectuale, ea cuprinde si imbolnaveste si zonele mai inalte din bietele noastre fapturi. Daca mezelurile noastre sau amandinele noastre sunt contrafacute, de ce n-ar fi contrafacut si spiritul nostru? E bine cunoscut potopul de asa-zise universitati care, pe banda rulanta, furnizeaza titluri universitare fara acoperire. E bine cunoscuta si preocuparea / obisnuinta / moda ca fiecare ins cu bani (care nici nu mai tine minte exact pe la ce liceu si-a luat bacalaureatul...) sa-si cumpere si un titlu de doctor universitar, asa cum si-ar cumpara o masina de lux, o vila sau o piscina. Dupa cum tot pe un fals, pe contrafacere, pe masluire se intemeiaza actualmente uluitoare cariere universitare ori chiar politice: bunaoara, face atata valva cazul acelui medic ajuns conferentiar universitar si mai mult decat atat, ministru, prin singura sa pera "stiintifica" publicata - un plagiat. De la mic la mare, de la particular la general, de la individual la colectiv. Treptat, contrafacerea intinzandu-se ca o gripa ori ca o ciuma, intregul sistem este afectat, codul de valori se defecteaza si nimic nu mai functioneaza cum trebuie. Atunci saracia ajunge sa fie prezentata ca viata decenta, hotia sta in frunte, domneste in locul cinstei, smecheria si sa fii "descurcaret" sunt la mare pret, iar pe competenta, rigoare, seriozitate nu da nimeni nici un ban si ajung sa fie taxate drept prostie... Astfel intram pe deplin in zodia mistificarilor. Pe ecranul televizorului ne sunt oferiti, ca autentici, falsi lideri de opinie si suntem asaltati de false vedete, false valori, puse pe tot soiul de piedestaluri kitsch. Tara e plina de falsi miliardari (numiti de carton...), de falsi baroni (locali sau de partid), de regi si imparati nastrusnici de mahala. Cum e daca traim intr-un univers de lucruri falsificate ce ne sunt oferite ca bune, ca autentice? Nu duce asta la un soi de schizofrenie colectiva, la un soi de implozie a fiecaruia dintre noi, tinand seama ca fiecare dintre noi se vede, clipa de clipa, pus in situatia sa se fereasca de celalalt care vrea sa-l insele? Nu are rost sa incercam raspunsuri efective la aceste intrebari, e bine doar sa ne intrebam. Si e bine, poate, sa ne aducem aminte ca pe vremea bunicilor nostri si a parintilor nostri cand iti faceai un costum de haine sau o pereche de pantofi le faceai pentru o viata ori, altfel zis, erau fara moarte. Astazi (e alta vreme, e vremea "tunurilor" si a "tepelor", e anotimpul contrafacerii!...), dupa prima ploaie te poti trezi ca ti se dezlipeste talpa incaltarii, ca iti iese vopseaua din sacou... intre aceste doua situatii sunt cincizeci de ani. Cincizeci de ani de istorie adeseori iesita din minti, cu acolade de intuneric si cu mari transformari de mentalitate. Mari transformari interioare, regretabile transformari interioare si, probabil, ireversibile transformari interioare.

Gabriel CHIFU