Dan Sociu (1978) este student la Facultatea de Litere a Universitatii "Al. I. Cuza" din Iasi. A debutat editorial cu volumul Borcane bine legate, bani pentru inca o saptamana (Editura Timpul, 2002). Ciclul citit in cenaclu, intitulat "Cerere de debransare", apartine unui poet dezabuzat ce exploreaza zonele sordide ale realului, indiferent la meandrele discursive ale congenerilor. Desi fronda extremala, decelata la nivel semantic, divulga o constiinta mutilanta, delimitata de o viziune obscura, in conformitate cu bestiariul contorsionat al subteranei dostoievskiene, actantul revoltat nu-si refuza toate sansele de a se elibera de nevroza cancerigena a cotidianului. Dan Sociu are o forta neobisnuita a limbajului poetic intr-un context in care debutantii se nasc deja mimetici. Sa speram ca energiile poetice ale tanarului moldovean, inzestrat cu un talent autentic, nu se vor irosi intr-o boema ieftina. 1. trei ore a dansat fara oprire in piata unirii pe zdob si inima i se oprise de-o ora si zdub capul i se rostogolise printre picioare pe sub caciulite peruane marocane tunsori irocheze rasta nazi palarii ascutite fumegand ca-n salem tichii de bufon batranele plete codite prinse-n suruburi invartindu-se ametitor suvite albastre portocalii sepci proletare colorate cu aerosoli tatuaje pe carpete de lux semnaturi fanteziste pe trupuri de lux hranite cu margarina creiere fotomodel inghitind limbrici apa murdara vomand totul pana la anorexia totala care da-n fericire care da-n leganarea fara sfarsit 2. s-a nascut locatar si-o sa crape locatar de cand se stie a trait in blocul ala muncitoresc de pe vremea cand osemintele lui taica-su erau inca oase pisica lor pandea noaptea fluturi de noapte si dimineata o gaseau cu botul patat de sange negru si praf barbatii care veneau la maica-sa le aduceau ciocolati unii din ei puteau chiar desface sticle de bere cu dintii pe mata aia o hraneau numai cu carne cruda sa creasca salbateca sa scoata ghearele ochi intr-o zi maica-sa a dat-o unei nebune cu o papusa in brate la ei intrau multe femei straine putind a gunoi ma-sa muta in fiecare saptamana dulapurile si ele o ajutau pe una zicea c-a sarit odata cand era beat si aia bause solutia de sters mobila avea fata vanata si mainile a-ncercat si el sa manance carne cruda pe-ascuns o mesteca greu ii venea sa vomite pentru vecinul de-alaturi era un fleac lucrase in chimice isi pierduse mirosul si gustul cand se spargeau tevile la subsol se ducea ala iesea duhnind a cacat i se scurgea de pe cizme avea stomacul de cauciuc dadeau cu pumnii si chitaia ca o jucarie amintirile lui sunt de pe jos ar vrea sa nu le mai atinga ar vrea sa poata spune si alta rugaciune in afara de nu 3. acum sta la coltul unei strazi cu picioarele-n zloata se preface c-asteapta isi musca adanc incheietura mainii isi face un ceas se uita la ceas acum e singur in camera lui ciocneste un pahar de rom cu borcanul cu soarece tresare zgarie sticla isi ascunde capul sub rumegus in camera e intuneric undeva la marginea orasului suiera o locomotiva ca intotdeauna sunetul acela prelung ii duce genunchii la gura el crede ca astea sunt zilele cu adevarat ticaloase care i s-au promis nu stie ca acum doar se antreneaza 4. iarna trecuta o iarna sordida ca un titlu de ziar concubinul maica-sii il amenintase cu un topor concubina lui il ura s-a gandit exaltat cam cum se gandeste un pusti de-a patra la clasa a cincea cu nerabdarea din copilarie cand incerca sa porneasca trenul doar cu vointa intins pe podea in intuneric rontaindu-si genunchii imbratisand un sac gol de cartofi isi spunea eu nu sunt decat un rahat in ploaie care vorbeste nu voi castiga bani si nici nu voi face oamenii sa chiuie ca la bregovic cand imi citesc poemele numele meu nu va fi dat niciodata unei alei dragute pe care mi-ar placea sa fiu jefuit nu voi mai tremura pentru ea cand voi citi ziarele povestile cu rapiri trafic de carne vie cum tremuram in vremea cand pentru o clipa carnea ei a fost carne vie pe trupul meu auschwitzian la saispe ani visa poezie femei si-o moarte prematura la douascinci isi stie pe de rost discursurile care l-ar fi putut apara atunci sau acolo isi repeta balbaindu-se vorbele care l-ar fi scos de-atatea ori din rahat 5. trei zile in piata unirii s-a mutat de pe o banca inghetata pe alta calcula unghiuri optime distante nu stia care-i fereastra camerei ei si se isterizase ea-i spusese ca gazdoiul nu o lasa sa-l primeasca in casa o sa crape curand a suierat el printre dinti si dupa doua saptamani a murit trei zile de pe o banca inghetata pe alta a citit aceeasi carte cu manusile pe maini ii crapa capul de frig dar nu si-a scos caciula din buzunar stia ca de-acolo de sus ea numai dupa par l-ar fi putut recunoaste purta chiar aceleasi haine de la ultima lor intalnire vecinii toti fosti securisti il priveau cu suspiciune

Marin MINCU