NOI VESTI DESPRE PASAREA OARBA DALI Motto: Primiti-l cum se cuvine pe calatorul strain Poate ca el poarta semnul! Nu ma mai recunosti poarta a linistii in zadar pasii mei bat dalele jur imprejur! Bezna trece de pe o strada pe alta murdarindu-le si iata-ma oprit la jumatatea drumului precum mina lui Avraam la uciderea fiului. Unde sa ma mai rasfring daca si intimplarile trecute mint? Suflete aruncat in trup ca regele intr-un umbros sarcofag la ora cind viermele parasea marul putred al stapinirii de sine ti-am cumparat inca un CD cu fisiit cu gindul secret sa te scap de valuri de arlechini mahorca de creneluri si de ziduri balul de steaguri de facatura ce-si traieste clipa de glorie. Nu ma mai primesti poarta a linistii! A plecat si Lenor cea frumoasa precum gradina Ghetsemani la vreme de ruga s-a risipit si maretia galetilor cu roua. Dar astazi ratacind prin frigul altor priviri m-am intilnit cu pasarea oarba Dali si iar m-am intrebat: ce fel de pasare e aceasta cu aripile inlauntru si cu mormintul pe umeri ce fel de pasare acest zeu inform si pe cind cele sase intrebari mi se-nghesuiau la lucarne ea ma opri inainte de primul cuvint si spuse: Nimeni nu poate corecta spalturile gresitei tale vieti totul e clinic pina si risipirea lunga lista proscrisilor frumoasa piramida de capete. CARTEA TRUPULUI Creierul asta in forma de cruce la care te-nchini zeule maimutoiule pe care te lasi rastignit zilnic nimeni nu ti-l primeste plocon. Aici se-nchide cartea trupului si altceva trebuie sa-nceapa. Fiecare cu steagul lui. Dar cine sa-l poarte? Ca tu stai prabusit peste propriul maldar de vorbe ca peste-un munte tocit inacrit de tertipuri tehnici de-a fi tu insuti. Toti iti stiu drumurile si nimeni nu-ndrazneste a le urma si nimeni nu vrea altfel sa te nasca. Vei fredona ceva care sa acopere flaminzenia vei astepta metafora sa-ti intre ca tirfele in asternuturi te vei pierde printre farimele unui adagio vei afla cit cintareste umbra. Tirziu vei impaturi ghilotina si-o vei ascunde-n suris. CENTURA NEAGRA De-atita timp port centura neagra a Desertaciunii fara virsta printre-ale lumii lucruri fara virsta. Biografii imi modifica mereu data nasterii Dumnezeu pe a mortii. M-am nascut a doua zi de Paste a anului 195... Era 7 april. Iisus abia inviase si pina la inaltarea de-a dreapta Tatalui mai erau citeva zile. Ursitoarele mi-au prezis ca voi fi bogat. Si n-am fost. Ca voi fi fericit. Si n-am fost. O, dar biografii stiu mult mai mult! Ei imi modifica mereu data nasterii Dumnezeu pe a mortii. De-atita timp port centura neagra a Desertaciunii. Fie-mi, Doamne al vazutelor si nevazutelor si acest pacat o virtute! AFRODITA DIN SIFONIERUL VENETIAN Cit de piezis ma privesti unsurosul meu timp epoca sparta-n tandari urmarita de smog si lehamite apocalipsa cu ghionturi si celofan pentru muste. Cit de piezis trec prin noi baloanele tale de sapun. Ai vazut vreodata cum se masturbeaza asfintitul? ma-ntreaba tinarul neofit suflindu-si nasul peste anotimpuri. SOYONS RAISONNABLES! Ziua ca un suspin uitat in memorie. Golul gudurindu-se pina si in suris sexoterapia jurnalului Katarinei Boz citit pina la pierzanie (silaba cu silaba) calea ferata abatorul EPITETE PAGINE DE ALFABETIZAT NEPUTINTA. Istoria defilind. Barbati voiosi ai unei tari latine. Citim despre Afrodita din sifonierul venetian refuzam o calatorie prin gaura cheii. CINE AMINA A TRAI CUM SE CUVINE DOMNULE HORATIU? NOPTI CU LUNA PESTE HEMATIILE VISULUI O vara intreaga au cazut stele si nimeni n-a stiut sa-mblinzeasca furtuna. Ostenit am privit in oglinzile orasului: VODKA. INJURATURI. MATREATA. POETI. TRIUMFALA PROVINCIE! Ce bine ne cunosti prafule ieftin ilustrativ da-ne noua azi ce ne dai si miine si izbaveste-ne pre noi de hazardul cel rau! Halte tirfe roboti! Cei condamnati sa duca vecia mai la vale fara repaos la carul desertaciunii imping. Cineva tiriie funia peste lucrurile lumii contemplind cu nesat gitul norului negru convalescent. Biserici imne ceruri. Aseara intr-o cafenea din Copou prin fumul de tigari ca-n nouri Moartea imi vorbea in sanscrita despre grijile ei. Ostenit am privit in strimbele oglinzi: Vodka. injuraturi. Matreata. Poeti. Atitea regrete si tot atita spumeginda speranta. Nopti cu luna peste hematiile visului. Postmodernistii dorm Buciumul tace cu jale. PAZITORUL DE CAPRE In cele din urma fiecare merita doar ceea ce intelege. Sa fi fost altadata � cum mi-a ghicit batrina doamna Lenor � pazitor de capre in insula Patmos pe vremea cind zeii curgeau ca planoarele ca porumbeii in Piata San Marc iar Homer nu aparuse inca in lume? Sa fi fost intr-o alta viata pastorul cel tinar pazitor de capre in insula Patmos? Daca nu de unde in atitea flendurite duminici viziunea muntelui stincos cu ierburi si maracinisuri uscate in soarele arzator si mirosul de lapte fiert din fata colibei si stinca rosie cu umbra aruncata peste fosnetul marii? Daca nu de ce acum dupa atitea caderi in abis scena filmica a tinarului pastor de capre alergind spre stinca rosie si zgomotul sagetii intrate in carne si privirea neomeneasca a tinarului imbrobonat de mireasma mortii? Daca nu de ce din cind in cind aceasta durere ascutita sub omoplatul sting si de ce de-atita timp tratatul meu despre barbarie si sacralitate stagneaza de fiecare data la greci?