asteptare astept mereu in camera mea un dumnezeu ce nu mai vine il astept si-l desenez in joaca asa cum cred eu ca ar fi un tip cu joben si mustati descins din paris in camera mea astept un dumnezeu cum astepti o iubita si tot ca ea si el intirzie poate se dichiseste poate-si pune lornionul ori poate-si caneste mustata astept un dumnezeu din alt veac nici nu stiu daca va fi in stare sa se adapteze lumii noastre postmoderne ori daca oglinda si camera mea vor fi suficient de mari pentru mustata lui uriasa cum numai un dumnezeu intimplator si timid poate avea sufletul meu este sufletul meu e un obiect casnic lampa de birou stiloul de scris cratita gospodinei, de pe aragaz in asteptarea miinilor folositoare sufletul meu e felia de piine ce i-a cazut copilului pe jos cu untul pe podea si acum el plinge disperat dupa ea sufletul meu este ciinele ud care latra stingher pe afara sufletul meu e soarecele ce rontaie cu teama in hambar asteptind sa-l inhate pisica sufletul meu e omul plingind singur pe-o banca sufletul meu e strigatul furios aruncat spre cer de un poet fara destin sufletul meu e rugaciunea ce singura in biserica sta linga o luminare aprinsa poate de sufletul meu pedeapsa bolnavul din apartamentul meu mi-a luat chipul si actele de identitate si acum se lauda cu ele tuturor se afiseaza pe la ferestre sa creada lumea ca-i un cuceritor bolnavul din apartamentul meu citeste si scrie de parca asta l-ar putea salva e inutil anonim intr-un apartament visul tocmai a murit bolnavul din apartamentul meu nu stie ca vecinul de la trei l-a pirit lui dumnezeu ca iubeste ca scrie bolnavul din apartamentul meu nu stie nici ca dumnezeu l-a condamnat sa intre intr-o carte chiar daca el nu a aflat intre paginile ei deja se zbate cautind o voce in cartier s-a inserat betivul pleaca la imbatat si hotul pleaca la furat sa-si scrie versul poetul e abstinent si-n cartierul asta dumnezeu demult e absent in cartierul plin de oameni poetul e singur ca-n desert in casele bine inchise sint jocuri de razboi jucate lenes in doi incet incet in cerul de pe strada mea se scrie un text cu ploaia el va cadea pe strada murdara de mucava sub asfalt cei ce n-au fost viseaza la poetul ce construieste imperii de ceata cutitul - pus de nu stiu cine - la git mi-a ramas cu el acolo imi caut o voce imi caut un glas poveste din oras se-auzea cind la intervale cadea linga noi un diavol un drac facea pleosc si intra in asfalt noi ne beam berea nu ne interesa nu luam in seama berea era rece inspumata dar parca avea asa un usor gust de drac o beam nu luam in seama duceam mai departe birfa noastra banala din timp in timp se-auzea pleosc mai cadea un drac in asfalt nu ne miram ne beam berea birfeam de ce sa ne miram in orasul nostru dracii se cultiva in orice gradina se coc si din copaci uneori cad prea devreme in orasul nostru dracii au rol important atitia se imbogatesc de pe urma lor incit nu-i nici o paguba ca - nu stiu din ce pricina - citiva dintre ei au intrat cind beam berea - linga noi - in asfalt bine ca berea era rece din belsug si inspumata ar fi fost o nenorocire de nu era asa ne-am fi revoltat am fi facut scandal dupa ce scriu o poezie dupa ce scriu o poezie ma simt asa mai greu de parca as fi ridicat coltul hainei lui dumnezeu dupa ce scriu o poezie ma simt asa un pic strain de parca as avea alt nume dupa ce scriu o poezie imi permit sa trag aerul mai tare-n piept si sa tip - un tipat ce se aude si la dumnezeu dupa ce scriu o poezie pot sa fiu salbatic sa cistig razboaie din lumina fac atunci un cerc si mi-l pun pe cap ca orice invingator