Am ajuns, scriind CEI O SUTA, la perioada lui Friedrich I Barbarossa si a lui Heinrich Leul, la epoca cruciadelor si a nasterii epopeilor cavaleresti, la Manuel I Comnenul si a lui Abaelard, la vremea fondarii Universitatii din Paris si la cea a ordinului cistericean, la ctitorirea marilor catedrale, la uciderea lui Thomas Becket in fata altarului si la locul Celui de Al saizeci si treilea in lungul sir. Citesc o carte despre Heinrich Leul de Hans Martin Elster, aparuta la Hoffmann und Campe, la Hamburg, in 1940. Volumul este dedicat fratelui autorului, colonel si comandant al unui regiment de tancuri si fiului autorului, aflat sub uniforma si acela. Prefata se deschide cu descrierea unei scene petrecuta la 17 iulie 1935, la Braunschweig, cand Adolf Hitler s-a recules la cripta unde au fost inmormantati Heinrich Leul si sotia sa, Matilda a Angliei. Führerul s-a aratat profund nemultumit de starea in care a gasit mormantul si a poruncit ca osemintele marelui disparut sa fie reinhumate intr-un mausoleu pe masura. Momentul a fost imortalizat, iar data retinuta... H. M. Elster nu este un primitiv. In aceeasi prefata, el prezinta un eseu despre scrierea istoriei. In demersul sau, foloseste nume si titluri, aduce argumente. Intrucat marturiile asa-numit "exacte" sunt imposibil de confirmat ca atare � iar exemplele folosite in demonstratie sunt convingatoare -, istoria nu se cuvine scrisa decat in spiritul prezentului si al viitorului. Este punctul in care pledoaria merge direct spre poporul nordeuropean, spre apartenenta de sange, spre idealul nazist. Autorul scolit si cu un vocabular elevat, vocabular care nu poate fi castigat decat in biblioteca, este luat de val si da un iz "de specialitate" si propagandei national-socialiste. Elster pare un nazist convins, dar mi-e imposibil sa mi-l imaginez in rolul gorilelor care au pus in aplicare planurile lui Hitler in lagarele de concentrare, pe stadioane ori pe strada. Habar n-am cum arata ca individ, insa cred ca regreta ca trebuie sa-si piarda vremea printre hartoage si nu, la fel ca fratele si fiul sau, conducand tancul spre victoria finala. Ca gandeste prea mult, ca stie prea mult, balast indiscutabil pentru arianul de actiune, cel care n-are scrupule atunci cand indeplineste un ordin in favoarea apartenentei de sange a poporului sau. Perioada Celui de Al saizeci si treilea este si perioada nasterii ordinului templierilor. Acestia traiau intr-o confrerie cu disciplina militara, sub o ierarhie foarte clara si niste reguli de conduita extrem de severe. Ei n-aveau voie sa-si piarda vremea cu distractiile lumesti, cum ar fi sahul, zarurile ori vanatoarea. Li se permitea, totusi, o exceptie: puteau vana lei. Elster � la fel ca si o categorie intreaga de intelectuali germani contemporani lui � banuiesc ca nu era bun pentru executarea ordinelor si a oamenilor. Nu ca n-ar fi vrut sa indeplineasca si asemenea misiuni, numai ca la asa ceva se pricepeau mai bine altii. Incat el era obligat sa caute eroismul in pagina scrisa. Si unde-l putea gasi mai bine decat in entuziasmul cruciadelor, in perioada nibelungilor, a "Cantecului lui Gudrun", a lui Parzival? (Unora nu le-a ajuns atat: Richard Wagner a zamislit wibelungii...). Un secol in care crimele primeau aura eroica, semanand cu muncile mitice ale zeilor, iar victoriile nu putea sa aiba loc decat asupra leilor, oferea preistoria perfecta pentru delirul german al inceputului anilor '40. Iar, intr-o "fictiune reala", dat fiind ca "datele istorice exacte sunt atat de relative", trecutul insusi pleda pentru idealul prezentului si visul viitorului. Heinrich Leul este numit precursorul national-socialistilor, iar dusmanul sau, Frederich I Barbarossa, ratacitul care s-a opus idealului dictat de legile de neam ale sangelui. Elster a fost unul dintre personajele prea culte spre a putea manui palosul ori pistolul si care si-a gasit consolarea in vanatoarea de lei din paginile scrise. Nu cunosc nimic din biografia sa, insa un asemenea personaj nu are succesul de masa al bardului national, nici nu se bucura de pretuirea conducatorului, oricum s-ar numi acela. Vanatoarea sa de lei reprezinta un refugiu aproape clandestin. Un braconaj inutil.

Gheorghe SCHWARTZ