Ioan GROSAN 

Arta a cuvantului (ca sa folosesc un truism), literatura suporta cel mai greu plagiatul. Se cunoaste cazul lui Eugen Barbu care in romanul "Incognito" a copiat (el sau, dupa cum se zvonea, un "negru" pus pe razbunare) pagini intregi din Paustovski, fiind dezavuat de aproape intreaga suflare scriitoriceasca de la noi. In cartile de stiinta, care au un limbaj standardizat, un plagiat ori, ma rog, un "imprumut" e mai greu de depistat. Cu o conditie: posibilul "hot" sa mai schimbe pe ici, pe colo, pasajele incriminate, sa nu fie totul "mot-a-mot", ba, chiar mai important, sa nu tipareasca lucrarea respectiva, ci ea sa ramana, ca lucrare de licenta, ca masterat, doctorat s.a.m.d. in bibliotecile, arhivele facultatii, disponibila unui public restrans. Or, dl Mircea Beuran, spre nefericirea Domniei-Sale, n-a respectat nici una din aceste conditii: cum a demonstrat presa, exista o gramada de pasaje semnate de dansul unde nu s-a modificat o virgula din originalul francez, iar lucrarea, asa nefardata cum este, a fost incredintata tiparului. Imensa greseala! Pe mine insa ma intereseaza mai putin anvergura stiintifica a actualului ministru al Sanatatii (in fond, nu trebuie sa fii un mare chirurg ca sa fii un bun administrator), ci ma induioseaza omul Beuran. Groaznic lucru: sa nici nu te dezmeticesti bine din inalta onoare de a fi desemnat ministru si sa te trezesti acuzat de plagiat! Sper ca dl Beuran sa aiba nervii tari si sa treaca peste acest deranjament minor, in sensul ca munca de mare raspundere ce i-a fost incredintata sa nu fie perturbata de obsesia de a se arata nepatat in ochii opiniei publice. Domnule ministru, dupa cum bine stiti si dumneavoastra, la noi orice minune (fie ea negativa) dureaza trei zile, dupa care lumea isi vede linistita de treaba. Si-apoi, ca sa ramanem in spatiul francez, si Jean Valjean, in "Mizerabilii", a fost acuzat de toate relele din lume si pana la urma uitati-va unde a ajuns! Asa ca treceti rapid peste acest trist episod si treceti la munca!