Pentru astazi am ales din analizele Project Syndicate un material de referinta semnat de Ralf Dahrendorf. Lord Dahrendorf s-a nascut la Hamburg, in Germania, in 1929. A studiat limbi si literatura clasica, filosofie si sociologie la Hamburg si Londra. Din 1957 in 1968 a fost profesor de sociologie la Hamburg si Tubingen, iar din 1960 visiting profesor la Columbia University din New York. Din 1968, a facut parte din primul Guvern al lui Willy Brandt si a fost numit membru al Comisiei Comunitatii Europene, fiind responsabil de comertul exterior. Din 1974 l-a inlocuit pe Karl Popper la conducerea London School of Economics, pozitie detinuta timp de zece ani. Innobilat de catre Regina, Lord Dahrendorf pledeaza pentru o integrare a dimensiunii sociale in gandirea clasica liberala. Este autorul a numeroase carti, printre care "Conflictul social in modernitate" (1988), "Reflectii asupra Revolutiei in Europa". In prezent este custode al Saint Antony's College din Oxford si presedinte al Central and East European Publishing Project si membru al Camerei Lorzilor. (V.R.) Alexander Hamilton, cunoscutul autor a multe dintre "Federalist Paper", care a pus bazele de la care a fost adoptata Constitutia SUA, nu a avut nici o indoiala asupra ponderii relative a celor trei mari puteri din stat. In numarul 78 al "Federalist Papers" el a scris ca puterea executiva ordona "puterea sabiei", cu alte cuvinte un instrument de violenta legitima. Legislativul ordona "puterea pungii" si astfel face toate regulile. Dar puterea juridica "nu are nici o influenta nici asupra sabiei nici asupra pungii", nu are "nici Forta, nici Vointa, ci detine doar judecata", calificand-o "fara nici o indoiala drept cea mai slaba dintre cele trei culoare ale puterii". Hamilton merge mai departe pledand cauza independentei judecatorilor in scopul intaririi pozitiei lor, iar aceasta cauza ramane de neatins. Un observator al politicii contemporane cu greu va recunoaste insa imaginea trasata de cel mai mare teoretician contemporan al Americii. Pentru presedintele american, numirea judecatorilor de la Curtea Suprema este de o importanta majora, deoarece Curtea are puterea de a determina cursul lucrurilor in aspecte importante, cum ar fi egalitatea rasiala. In Germania, multe aspecte politice controversate, ridicate de minoritati infrante in Parlament, sunt preluate de Curtea Constitutionala. In Italia si de asemenea si in Spania, judecatorii (in ambele cazuri, judecatorii de instructie) pare a influenta dezbaterea politica mai mult decat Guvernul si opozitia. Chiar si in Marea Britanie, unde pana de curand suveranitatea Parlamentului a fost sacrosanta, si separarea puterilor neevoluata, va fi creata acum o Curte Suprema pentru a monitoriza deciziile politice in baza Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Cum s-ar mai putea spune acum ca cea de-a treia putere este "cea mai slaba"? Este aceasta apreciere corecta? In termeni tehnici, un motiv al schimbarii este probabil complexitatea societatilor moderne ultrareglementate. Judecatorii sunt experti in probleme complexe, ceea ce nu se poate spune de catre parlamentari, si nici despre membri ai Executivului. Dincolo de aceasta, puterea juridica se hraneste chiar din presupunerea independentei pe care Hamilton a considerat-o drept cruciala pentru pozitia sa. Este o dorinta puternica si poate din ce in ce mai mare pentru a gasi viziuni "independente" in cele mai partizane - si deseori extrem de polemice - controverse politice. Oamenii obisnuiti rareori asociaza independenta cu adevarul si partizanatul cu minciunile sau cel putin cu neconcordanta cu adevarul. Astfel, sunt putine proteste daca unui judecator i se cere sa faca o ancheta independenta, fie si cu un subiect asemenea motivelor care au determinat razboiul din Irak. In democratii, tribunalele sunt auzite si ascultate, chiar si atunci cand deciziile lor afecteaza puterea originara parlamentara a pungii, asa cum s-a intamplat recent in Germania cu acordarea unor drepturi de pensii pentru anumite grupuri. Politicienilor nu le place cu siguranta aceasta retragere a puterii in fata sferei juridice. Daca ei sunt afectati personal, asemenea premierului italian Silvio Berlusconi, ei nu ataca chiar puterea juridica, ci pun intrebari asupra independentei judecatorilor. Fara indoiala, independenta judecatorilor presupune astazi mai mult decat desemnarea pe viata si remuneratii rezonabile (care erau preocupari ridicate de Hamilton). In societatile moderne, influentele asupra unor persoane aparent independente sunt numeroase si greu de controlat. Dar dezbaterea despre presupusa subiectivitate a unor judecatori italieni sau spanioli sau belgieni in cazuri cu un grad ridicat de sensibilitate atenueaza intrebarea profunda daca cresterea puterilor juridicului nu a mers prea departe. Este cazul pentru o pendulare inapoi spre o mai mare politizare, in special in domeniul legislativ? Cred ca o asemenea oscilatie este necesara. Politica se refera prin natura sa la conflicte, care sunt in mod delicat reglementate prin regulile Constitutiilor democratice. In domeniul politic intra de asemenea si actul de judecata si eroarea juridicara. Deciziile politice pot - sau, in orice caz, ar trebui - sa nu pretinda niciodata ca reprezinta adevarul. Sunt tentative implicite in timp pentru a aborda aceste probleme, si acestea trebuie lasate sa-si urmeze cursul daca sunt bazate pe deliberari ale majoritatii alese a reprezentantilor politici. Se poate argumenta si ca "juridizarea" procesului politic in sine a mers prea departe. Comitete parlamentare consiliate de experti juridici incearca odata pentru totdeauna sa faca lucrurile sa fie in conformitate cu normele de drept si uita ca intentiile lor de baza reprezinta un proces. Atunci este cazul sa se revina la bazele politice. Aceasta situatie este relevanta in actuala dezbatere despre reforme din multe tari democratice. S-ar putea argumenta ca, cu cat mai mare este puterea juridica intr-o tara, cu atat mai lent este ritmul reformei. O asemenea lentoare are in cele din urma un rol de auto-aparare, deoarece altfel procesul duce in cele din urma la un blocaj din care se poate iesi doar prin masuri radicale. Un domeniu politic mai credibil si o raportare atenuata la cea de-a treia putere in sensul lui Hamilton va reprezenta o valoare adaugata flexibilitatii unei societati. Va putea servi si la intarirea increderii in adevarata independenta a judecatorilor, de care rareori este nevoie ca o ultima instanta, atunci cand dreptul indivizilor este in joc - si uneori insasi statul de drept. Copyright: Project Syndicate/Institutul pentru Stiinte Umane Seria: "Impotriva curentului"

Ralf DAHRENDORF