In septembrie, reflexul cultural dominant este: incepe scoala! Incepe iar, adica. Cu aceleasi programe incarcate, carora elevii, majoritatea, nu le fac fata, parcurgand, ostili, anii de scoala. Cu aceleasi declaratii oficiale, patetice, despre nivelul invatamantului romanesc, si cu previzibilele surprize surprize! pe listele de rezultate ale examenelor (de capacitate, de bacalaureat, de titularizare etc.) Cum (mai) sta literatura fata in fata cu scoala? Ca sa nu cad in lirism sau in lunga teorie, sa povestesc mai bine ceva: 1.Printre subiectele olimpiadei de limba romana la nivel gimnazial din anii recenti, a fost o compunere cu tema: "De ce imi place sa citesc?". La acest punct, unul dintre olimpici (elevi carora este de presupus ca le place sa citeasca, din moment ce sunt selectati pentru o asemenea competitie) a produs un text sub titlul "De ce nu imi place sa citesc", iar profesorul corector a apreciat lucrarea ca sincera si a notat-o foarte bine. 2.Cu cateva luni in urma, in amfiteatrul unui liceu targovistean (plin!), se lansau cartile unor autori de prin partile locului. Nu comentez mobilizarea elevilor, programul cu momente artistice (rapsozi populari si tot tacamul). Vreau sa spun doar ca la un moment dat, ca la un semn, elevii-spectatori pasivi s-au ridicat in corpore si au parasit sala. Au ramas autorii, cei cativa invitati, precum si editorul. Si profesoara organizatoare, rosie la fata din cauza trairilor ei de moment, divergente. Asupra ei s-au abatut imprecatiile editorului, intrerupt in plina prezentare a unei poete, eleva de liceu. Profesorul de romana ar trebui sa fie ca un preot-misionar printre canibali, doamna! striga editorul. Din aceste intamplari este greu sa tragi concluzii optimiste. Nu vad ce optimism ar incapea, datele actuale sunt mai intunecate decat cele pe care le analiza, cu decenii in urma, Robert Escarpit. Iata: Tinerii de varsta scolara sunt, prin definitie si prin necesitate, cititori seriosi; se constata insa, ca o data cu terminarea studiilor, ei decad adesea in nonlectura, atunci cand cartea nu a constituit pentru ei nimic altceva decat o unealta pedagogica. Tiens! Tinerii de varsta scolara de azi cad in nonlectura mult mai devreme! Iar eu, aici, nici nu vorbesc macar de cititul asa, la general, ci de citit literatura romana, ceea ce e aproape alta situatie, adica mai grava! Literatura romana e un obiect, o materie, care se preda in scoala ca si geografia, sa zicem, unde se vorbeste despre aceiasi munti si aceleasi vai, aceleasi fluvii si aceleasi paraie. Aceiasi scriitori si aceleasi carti, ca si cum lumea romaneasca ar trebui sa stagneze in forme mentale de piatra. Ca si cum n-ar exista gust, ca si cum gustul n-ar fi individual, ca si cum literatura n-ar fi nascuta sa ofere placere, ci canon! Timide incercari s-au facut. Au patruns in manuale nume noi, de exemplu Mircea Cartarescu cu un text, "Florin scrie un roman" (Humanitas, clasa a VII-a), care ilustreaza bine o chestiune de teorie literara, povestirea in rama, dar, avand doar valoare didactic-ilustrativa, ii lasa reci pe elevi. Cu tot argoul pustesc. Se spunea, nu demult, ca ar fi bine ca in scoala sa se lucreze cu texte mai degraba din literatura contemporana decat din cea clasica, ar atrage mai mult pe elevi, le-ar trezi interesul, ar fi mai aproape de realitatea in care traiesc. Asta vine in contradictie cu, tot din aria sociologica, ideea patrunderii unui autor in manuale ca omologare definitiva, consacrare, clasicizare chiar. Vine, dar cui servesc, in fond, manualele? Scriitorilor, pentru consacrare? Sau, mai degraba, elevilor, ce trebuie, ca sa le placa aceasta materie ciudata, s-o studieze... Am putea gasi, asadar, in manuale asemenea texte: Doamne, innebunesc cand ma gandesc cat de sus te ridica iarba asta crescuta prin gradini, rape, paduri, si se gasesc imbecili care se drogheaza si nu stiu ce sa faca, au dileme, Pipi, nu-s cretini astia? Da bacule, travca, kiful incoa' si te duce badea la film. Nu iti vine sa mori de ras cand vezi filme despre narcomani cretini, borati, care vor sa lase impresia ca toti sunt asa? Lasa-ti-o, bacilor, balta, de Mick Jagger ce spuneti, de Bulgakov, dom'le, de Dinamo Kiev etc, etc. Si dragatul e o arta, nu? Pipi, tre' sa stii s-o faci, nu te apuci ca blegul de pictat daca habar n-ai cum se tine creionul. Sa si-l bage in cur aia care nu stiu, pe mine ce ma intereseaza? sau odata si odata tot o sa ma enervez eu si o sa va bag in p.../ ma-tii pe toti, ca daca vreti toti sa va culcati cu mine, eu trebuie sa accept cuminte, sa mimez orgasme/ numai asa, sa va simtiti voi bine. S-ar putea comenta cu elevii, foarte aplicat teoretic, daca primul fragment face sau nu apologia drogurilor... Daca, in al doilea, ezitant gramatical, este vorba despre fragilitate feminina sau despre placere exhibitionista... Oricum, in curand aceste texte "curajoase" se vor cere depasite de concurenta! Iar, dupa o vreme, s-ar purcede la campanii, la intocmiri de liste cu semnaturile scriitorilor impotriva mortii albe etc, etc, etc. Intrebare: Cui i se adreseaza literatura romana? Raspuns: Cititorilor, oamenilor in general... Intrebare: Chiar si romanilor?

George GEACAR