Reeditarea integrala a Revistei Cercului Literar � in formatul initial, dar reunind cele sase numere intr-un singur volum � constituie neindoielnic un eveniment editorial, desi nereceptat ca atare de opinia curenta. Daca scrierile cerchistilor, inclusiv ale celor din diaspora, au revenit pe fagasul firesc al circulatiei valorilor, opera lor colectiva, in schimb � cum mentioneaza ingrijitorul editiei, Dan Damaschin � a ramas cvasi-necunoscuta, razletita prin cateva biblioteci universitare sau private. Evenimentul are si o incarcatura jubiliara, intrucat se implinesc 60 de ani de la publicarea Manifestului � scrisoarea deschisa adresata in mai 1943 lui E. Lovinescu reprezentand actul de nastere al Cercului Literar. E de remarcat, inainte de toate, omogenitatea gruparii de la Sibiu. Nucleul acesteia este pus in relief prin cele zece semnaturi din primul numar al R.C.L.-ului (in ordinea sumarului): I. Negoitescu, Radu Stanca, Ion D. Sarbu, Ioanichie Olteanu, Cornel Regman, Stefan Aug. Doinas, Victor Iancu, Nicolae Balota, Henri Jacquier si Eugen Todoran. Cum era si normal pentru o revista cu program estetic asumat, cercul colaborarilor este ermetic inchis, singurul colaborator din afara Sibiului universitar fiind Constant Tonegaru; poate ca indiciu al solidaritatii cu gruparea "Albatros", grupare bucuresteana cu actiune paralela, dar exclusiv poetica. Dintre profesorii cerchistilor, colaboreaza in numerele urmatoare Lucian Blaga (cu un grupaj de aforisme � "Discobolul"), Henri Jacquier si Umberto Cianciolo (cu studii savante despre literatura straina, in genere), dar lipseste in mod inexplicabil Liviu Rusu. Articolul-program, Perspectiva (nesemnat, dar se recunoaste fraza rafinat-polemica a lui I. Negoitescu) reia justificativ tezele din Manifestul pentru care cerchistii fusesera etichetati peiorativ "estetii din Ardeal". Se reafirma aici nazuinta de "reintegrare a generatiei tinere in romanitatea de perspectiva universala" si "de atasare entuziasta la critica estetica" maioresciana. Se denunta, apoi, localismul cultural, accentuand imperativul disocierii valorilor: "Manifestul pornise dintr-o necesitate lucida a disociatiei. Nu era un refuz principial fata de poezia patriotica, asa cum n-ar fi nici azi unul fata de literatura zisa sociala. Opera de arta poate cuprinde si alte valori decat cea estetica. Daca insa pe aceasta n-o cuprinde, ea e nula ca opera de arta". Sincronizarea cu literatura europeana prin spirit critic si primatul esteticului in ce priveste valorificarea specificului national este o teza comuna a tinerilor scriitori. Astfel ca programul revistei este reluat/dezvoltat, analitic si teoretic, si in alte articole, precum: Viitorul literaturii romane? (nr. 3) de I. Negoitescu, Tendinte in evolutia literaturii (nr. 4) de Eugen Todoran, Un regim pe sfarsite: traditionalismul (nr. 6-8) de Cornel Regman s.a. Una dintre campaniile literare sustinute de membrii Cercului se refera la reabilitarea baladescului, inteles ca "stare lirica dramatica". Spiritul catalizator al grupului, Radu Stanca, gloseaza pe aceasta tema in Resurectia baladei, afirmand ca balada reprezinta o solutie poetica inovatoare prin "prezenta dramaticului" si printr-o "noua emancipare a esentialului impotriva neantului". Articolul teoretic apare abia in nr. 5, dar poetii cerchisti contribuie efectiv la resuscitarea baladei inca din nr. 1, prin acelasi Radu Stanca si prin Ioanichie Olteanu care, paradoxal, are o singura colaborare la R.C.L., cu doua balade (nereunite niciodata in volum): Balada sotului inselat si Patania teologului cu arborele. In numerele urmatoare adera, poetic, la baladesc Ovidiu Sabin (pseudonimul lui Ovidiu Cotrus), Al. T. Tion si, mai cu seama, Stefan Aug. Doinas care publica mai multe grupaje, incluzand si capodopera Mistretul cu colti de argint (nr. 6-8). Revista Cercului Literar a reprezentat un spatiu ideal de formare si solidara afirmare a numerosi critici literari modelati la scoala maioresciano-lovinesciana: de la I. Negoitescu si Nicolae Balota pana la Ovidiu Drimba si Radu Enescu (mai tinerii care se integreaza in ultimele doua numere). Cronicari literari erau I. Negoitescu (foarte prolific) si Cornel Regman (de la al doilea numar). Sectorul deficitar al revistei a fost, cel putin aparent, sectorul prozei. Fiindca se apeleaza la o prozatoare consacrata, sibianca din afara nucleului cerchist, Ioana Postelnicu (Doua vieti/nr. 3). si se publica (in nr. 2) un fragment, Gazuca, din romanul postum al lui E. Lovinescu, Malurenii. Insa in numarul inaugural debuteaza Ion D. Sarbu, cel care se va dovedi � din nefericire, postum, cu romanele Adio, Europa! si Lupul si catedrala � prozatorul inegalabil al Cercului de la Sibiu. Povestirea sa Compartiment, relatand despre idila nocturna infiripata intr-un tren si destramata o data cu ivirea zorilor, se remarca prin irizarile de analiza psihologica si observatie realista taioasa, anuntand un prozator cu fibra filosofica. Surprinzatoare, temeinic concepute, sunt povestirile a doi alti cerchisti care vor abandona ulterior genul. E vorba de I. Negoitescu si Deliu Petroiu, cu Primavara elvetiana si, respectiv, Casa italianului (publicate in nr. 5), proze "decadente", rafinate, cu infiltratii erotice si atmosfera de burg medieval. Se adauga, in sfera teatrului, fragmentul din tragedia lui Radu Stanca, Hora domnitelor (nr. 6-8). Publicarea R.C.L.-ului compact � o revista aparent efemera, dar perena in spirit, cu rol emulativ pentru scriitorii din generatia razboiului � este un act de restituire benefica pentru istoria literaturii romane. Meritul ii revine poetului Dan Damaschin convertit in ingrijitor atent al editiei, auxiliat de Petru Poanta cu un serios studiu introductiv, Revista Cercului Literar, Editie ingrijita de Dan Damaschin, Editura Dacia, 2002

Nicolae OPREA