Borcane bine legate, bani pentru inca o saptamana Editura Junimea, 2002 Opoezie energica, roborativa este cea a debutantului botosanean Dan Sociu. Inteligent, inventiv, sensibil, poetul are foarte mult de spus despre sine si despre istoria/istoriile pe care o/le traieste. Poetul de 23 de ani a mai publicat in antologia Ozone friendly, careia i-a imprumutat titlul unui poem, s-a facut cunoscut in strainatate prin traduceri in germana si engleza. Textele lui mizeaza pe o autobiografie in raspar, aceea a adolescentului rebel, singur si cuceritor, deschis si totusi misterios, care duce cu lumea o lupta de luare in posesie cu victorii de o parte si de cealalta. Scrie poetul: "lumea nu prea e de-acord cind ne vede impreuna dar / nici nu strimba din nas / dragostea noastra nu merge nici prea bine dar nici rau". Substanta poemelor este cum spuneam autobiografica, iar in acest spatiu se distribuie copilaria, pe scurt, experienta "primei iubiri", consacrarea informala ca poet � "prima oara cind mi-am vazut numele tiparit" este primul vers al volumului �, povestile altora, dar, mai ales, adolescenta. Mult mai crud decit Dumitru Crudu � cu a carei poezie imparte anumite procedee � Dan Sociu scrie o poezie heteroglosica din fisii de discurs infasurate mereu pe axul propriei voci, desfasoara o regie cu personaje care nu prind viata decit cu titlul de proiectii explicite ale eului autobiografic. Riscul unui atare discurs poetic este verbiajul, dar, prin verva si inventivitate (repet), poetul reuseste mai totdeauna sa-l evite. Cu toate ca limbajul n-are sententiozitate si nici nu e violent, accente brutale apar, asa cum, din referintele care merg de la cotidian la halucinatie (perceptia deformata a primului transformindu-se in cea de-a doua), nu lipseste sordidul ("de unica folosinta"). E drept si ca, astazi, contra-cultura tinerei generatii furnizeaza din plin materie si idei de organizare a ei in fel de fel de reprezentari artistice. Numai ca Dan Sociu, in ciuda unor nesigurante structurale de incepator, stie sa evite redundanta si locurile comune ale artei rebele, nu numai prin innodarea dinamica a unor scurte dar rezistente fire epice, dar chiar prin versatilitatea dispunerii grafice. Versurile danseaza mereu pe pagina, tot asa cum personajele nu ramin plictisitor de mult pe aceeasi scena, vocile isi schimba timbrul, pina si relatarea autobiografica propune mereu episoade noi. De la versuri foarte simple care proceseaza minimal replici cotidiene ("cind am facut primul avort"), Dan Sociu urca spre accente expresioniste in "aceeasi dimineata cruda ca o blana / jupuita de pe un iepure viu", apropiindu-se de imprecatie in cascada ginsbergiana din "facem o pauza cit sa ne umplem paharele" pentru a se induiosa in alta parte de "fratele paduche". Miscarea aceasta perpetua intre formule � expresia unei agitatii mai mult decit a unei nelinisti � si verva mostenita parca de la Ion Creanga fac deocamdata originalitatea poetului. Fara sa anunte un destin de exceptie, Dan Sociu se inscrie prin textele sale in rindul tinerilor foarte buni poeti care participa la derealizarea programatica a limbajului, retoricii si ethosului poetic "serios". Acesti poeti � de la Ianus la Elena Vladareanu, fiecare in felul lui � se revanseaza insa prin remitologizarea unei biografii cotidiene second hand cu mijloacele autoironiei si cinismului care recicleaza retoricul geniu romantic intr-un funambul candid si uneori sinucigas, singurul erou credibil astazi. Dumitru Crudu Falsul dimitrie crudu Editura Vinea, 2003 Au trecut noua ani de la debutul lui Dumitru Crudu, la editura Arhipeleag din Tg. Mures. Noua ani in care poetul a mai publicat patru volume si a obtinut trei premii, in care a lansat impreuna cu Marius Ianus manifestul � discutabil � fracturist. Editia a doua a Falsului Dimitrie Crudu concureaza, in 2003, cu foarte multe volume de poezie semnate de poeti tineri, unele incercind o infuzie de afectiv, o apropiere "utilitara" de cititor. Cred insa ca modalitatea optima de a transforma oamenii in cititori de poezie este versul simplu si poemul fulgurant: adaptarea limbajului poetic la viteza perceptiva a zilelor noastre, ajustarea sensibilitatii exprimate la disponibilitatea ironica a cititorului contemporan, sugestia si nu etalarea unor profunzimi greu detectabile pe suprafata mata a cenusiului cotidian. Dumitru Crudu a stiut sa devina unul dintre poetii de virf ai ultimului deceniu din secolul XX. E drept, la sorocul primei aparitii in volum, Cristi Popescu insemna mai mult decit acum pentru orice poet, experimentalismul poetic abia isi incepuse epuizarea (prin parodie), in fine, parodia insasi traia vremuri de glorie (in acei ani citeau intr-un anume cenaclu Sorin Ghergut si T.O. Bobe). Formula poemului lapidar, repetitiile care-l scandeaza si dezabuzarea reprezentarii se defasoara la Dumitru Crudu intr-o extraordinara coerenta. Cu atit mai limpezi sint aceste poeme, la nivelul secund al sugestiei, cu cit in planul continutului propozitional ele tind spre implozie si non-sens. Fragmentul "oemul sta ste cris rea n raba imitrie a ncercat / i * i ip u-i u-i un u / a juns enstiment imitrie ste / arac * rea ani * rea jutoare au oate u" seamana in lexicul eliptic cu "De-adeva" al lui Caius Dobrescu. La un moment dat, reprezentarea realitatii, oricum minimalizanta, recurge la gradul doi, devine autoreferentiala, pentru a se opri in marginea neantului unde doar gesturile scriptorului ramin vii si investesc grotesc sau halucinant un spatiu amorf (poemul XXX � "as vrea pur si simplu sa beau o bere"). Poetul extrage maximum de experienta si vitalitate din stari clinice prin explorarea sistematica a limitei imperceptibile dintre fiinta si nefiinta, dintre cuvint si tacere. Acolo unde se naste, poemul moare, iar poetul acolo forteaza o apertura de sens pe care, din lipsa de vlaga, o abandoneaza imediat. Poemul care ilustreaza cel mai bine metoda lui Dumitru Crudu (aici indatorata unei viziuni textualiste) este "dimitrie" de la pagina 23: "mi-am tras ciorapii si abia dupa aia / m-am hotarit sa scriu mi-am tras pantalonii / si camasa si abia dupa aia / am inceput sa scriu", iar singuratatea poetului amenintat de sterilitate prin inanitatea oricarui limbaj are ca poem reprezentativ "XXX" � "imi este frica s-adorm si adorm / cu masina de scris linga mine s...t eu adorm imbratisat cu masina de scris / cu clapele care imi imbratiseaza / burta si pieptul / cu banda neagra care imi flutura / la git ca un fular"). Tensiunea poetica fluctueaza de-a lungul volumului. Exista piese scrise anume pentru a (nu) spune (mai) nimic, ca de pilda "falsul dimitrie crudu" de la pagina 32. Fie si vag, acestea nu pot sa nu aminteasca gradul zero al literaturii asa cum este ea practicata de Beckett. Printre ele, insa, circula texte care exprima disperarea brutal ("sa fii singur ca un-cutit ce intra in piine") sau candid (poemul "vasele spalate"), intotdeauna autentic si niciodata cu balast. Cred, de aceea, ca, dincolo de o poetica simpla, de tehnici de reprezentare recente si de-acum cunoscute, Dumitru Crudu se deosebeste de poezia tinara contemporana printr-un decupaj riguros al versului si al poemului si prin ceea ce as numi putin neserios stiinta de a temporiza disperarea. Poemele lui, chiar si atunci cind se limiteaza la sugestive parodii, cum se intimpla in "Sonete", sint cu atit mai puternice cu cit discursul lor este minimal. Gravitatea ramine totusi apanajul tacerii, iar lectia punerii ei in scena a fost predata de mari artisti � poeti, prozatori, pictori si muzicieni � ai secolului XX. Dumitru Crudu a debutat mai tirziu, la 27 de ani. si de aceea, poate, poezia sa este de la inceput atit de matura: o poezie a epuizarii cum nu mai exista in literatura romana postbelica.

Alexandru MATEI