* Sebastian SIFFT (Cluj-Napoca): Urgent, forma finala la Inchideti, nebunilor, cartea! * G. G. (e-mail): "... ti-am trimis texte, poeme si un fragment de eseu, nu mi-ai confirmat primirea, am o indoiala, le-ai primit? altfel, eu, zise el merge bine, in toamna voi avea un nou volum de poeme gata de tipar. multumirile mele domnilor alexandru matei si bogdan alexandru stanescu pentru lecturile scrisului meu, pe care le-as adresa direct daca as sti cum...". Draga gege, daca primeam vreun textulet de la tine, nu m-as fi jenat defel sa tresar pana-n tavan (in redactie tavanul e deasupra capului meu, aproape). Nu te jena nici tu sa bisezi, ce pisica penelopii! Cei doi critici in cauza n-au e-mail, din cate-mi dau seama ei inca citesc texte tiparite, reviste, carti. Apropo de reviste, dl Tudor Cristea a facut gestul sa ne trimita doua numere din Litere, publicatia voastra targovisteana. Din pacate, cum se vede, Z.l. n-are spatiu pentru o revista a presei. Si e sigur pierdere ca astfel de aparitii, ca Litere, trec negustate decat in cerc restrans. O sa zici, mai bine asa decat fara, si ai dreptate. Sau n-ai? Numai binele si tie (voua)! * Nicu DAIANU (Tismana, Gorj): Naiv/delicios acest poem de sezon: un borcan cu gem pe masa mare/ si o bucat' de paine scorojita/ fac decorul unui vers de ieri,/ de azi si, probabil, de maine.//firul perfect de dulce al poeziei/ s-a rupt, furtuna pacii s-a oprit./ caldura mare imbraca gandirile/ intr-o mantie de naduseala nebuna.// mare caldura dom'le!/ se dezlipesc versurile de pe spatele meu/ si, infometat de imagini noi,/ intind pe bucata de gem o lingura cu paine... * Cristian LADUNA (e-mail): Totul, din alt inceput de secol, fumat. Sunteti o dulceata, cum trageti cu ochiul la diligenta Laviniei Motoc din Z.l. 64. * A. EBONI (e-mail): Trageti si dvs. cu ochiul la diligenta Laviniei Motoc din Z.l. 64 ? * Tudor NEGOESCU (e-mail): Multumesc pentru stirile despre aceeasi Lavinia Motoc, din Z.l. 64. * Lavinia MOTOC (e-mail): "... sa o luam de la inceput, presupunand ca ne intalnim pentru prima oara. Ma numesc Motoc Lavinia si scriu poezie cam din octombrie anul trecut, moment in care am aflat de situl www.poezie.ro unde activez de atunci si pana in prezent. Nu am publicat inca nimic in afara de paginile virtuale ale sitului. Sunt profesoara de matematica si in prezent predau in Chester, SC. Am fost intrebata daca am plecat dupa melci. Se pare ca sunt intr-o continua cautare, de care nu ma satur nicicand". - Draga Lavinia, sa o luam... Cele trei poeme sunt ok, numai ca, oricat de itineranta va fi fiind persoana ta, vorba e cum stai in poezie, cat ai scris si ce unitate (stilista, de ton, de viziune) are pana in prezent scrisul tau? Ca sa vorbim cat-decat la obiect, mai fa un efort si dizloca pentru Z.l. niste poeme. Nu trei, ci 13/23/33 de bucati (sa zicem). Asta daca si tu crezi ca viitorul poeziei tale e totusi cartea, volumul real, material, strans intre coperti, ca sa fie deschis de un cititor de asemenea real, fizic, in carne si oase. Iar daca tot revii in tarisoara (prin poezie), de tine depinde sa facem sa nu mai pleci - oriunde ti-ar sclipi ochii - de tot, cu totul. Cat esti de talentata, se vede dintr-un foc. * Constantin BEJENARU (Tulcea): "... bine-ai sosit printre prietenii dragi inimii mele precum Mihai Marinache, Ion Tutunea-Hercinicul (adica... Domnul cinic), Marian Dopcea, Adrian Busila, Mihai Molesag, Paul Sarbu, Stefan Caraman (i-am enumerat pe cei care formeaza grupul scriitorilor de la Tulcea). Din cand in cand ne intalnim in balconul lui Ion Tutunea-Hrecinicul (...) unde fiinteaza ad-hoc cenaclul botezat de noi prin ianuarie 1995 REX POETA COTIS (...). Pe langa numele meu oficial deseori am folosit (si voi folosi) doua pseudonime: unul de literat - Tzu MAHAN - si unul de publicist: BECO. Sunt redactorul-sef al revistei de cultura "Steaua Dobrogei", revista pe care trimestrial am reusit s-o editez impreuna cu prietenul Mihai Marinache (profesor de limba si literatura romana la Seminarul Liceal Ortodox Sf. Ioan Cassian) de patru ani si jumatate. Am editat pana in prezent 16 numere si speram ca urmatoarele sa vada lumina tiparului prin octombrie-noiembrie a.c. Sub egida revistei "Steaua Dobrogei" am editat si buletinele culturale "Panait Cerna" si "Orest Tafrali". In acest an speram sa editam si un buletin cultural strict literar - "Aegyssus literar"(...). - Draga poete, oricate nume vei avea, si oricat de eroica ar fi activitatea ta de editor, mie imi placu definitiv acel imposibil Tzu Mahan ot Sarica-Niculitel, semnatar al distihului "Port un costum de cranii/ Peste un corp de lacrimi". Sunt onorat sa ma prenumeri printre distinsii tai prieteni scribalai, nume (unele) cunoscute. In Tulcea, chiar in dimineata cand apareai la diligenta, am asteptat vaporul pentru Sfantu-Gheorghe, acelasi care m-a intors dupa niste zile. Si tot asteptand, avui ragazul inutil sa admir statuile din parcul orasului, intre care cea a lui I.Nenitescu m-a speriat de-a binelea... Dintre textele trimise acum, preiau doua "lacrimi de lighioana". Volumul cu dedicatie (Sexe de cenusa, Editura Harvia, 2001), il trec junilor cronicari sa-l sfasie, au ba? Tot in gheruta lor ar intra si cartile confratilor de balcon cenaclier, daca mi le trimit. Sa fiti iubiti! Iata "lacrimile...": *** Iubito, peste gandul tau/ Repezit spre lume ca un taur/ Ploua cu oua mari de barbat. *** O femeie cu tocuri dubios de inalte/ Ma trece strada ca pe un orb -/ Soaptele ei de poezea/ Imi sfasie inima/ Sub noaptea de vara/ Grea ca un pantec de bivol. * G.IONESCU (Craiova): Ce amaraciune, cand injuriati, scrieti (un pic) mai interesant, mai proaspat, decat in pastise. O fi din cauza scurtimii (suflului)? Dar original, va suparati sau nu, tot nu sunteti. Si asta face, cred, mica-mare diferenta intre versificator si poet. Cel adevarat, poetul, chiar nedreptatit (nu e cazul dvs., va asigur!), din fire rabda si tace, vocea lui interioara ii spune (oameni suntem!) ca recunoasterea multa-putina este, pentru el si travaliul sau, chestiune de ceva timp. Versificatorul batos, cum nu are inger de sine statator, se tot minte posedat de un duh jucat, vagant. Si - in criza perpetua de identitate - de nu i te-nchini neconditionat, de-l desminti, pleosc! da cu batul (bata) in balta. Un atavism greu, intratabil, ceva de dus la preot sau la babe, daca razbit de neputinta sfintei ironii sanatoase, "de lucru", nu ridici din umeri, sa dai sa fugi. Ce sa spun, Dumnezeu cu mila! (lunetistul de Z.l.)