Iolanda MALAMEN: Draga Daniela Crasnaru, timpul tau de sedere in tara se apropie de sfirsit, asa ca am furat din el o farima si tu ai acceptat cu gratie acest dialog. Cum este anul 2003 pentru tine? Daniela CRASNARU: N-a inceput prea grozav - in martie am facut un preinfarct pe care n-am vrut sa-l iau in seama, asa ca m-am tratat pe sponci. Acum, cu toate consecintele, nici macar nu vreau sa-l trec in inventarul de "rele". Nu pot sa spun ca dau in brinci cu munca � a face programe culturale fara bani tine de sfera acelor miracole la care nu am acces. Si apoi, statutul meu ambiguu de personalitate culturala detasata, fara a fi prin scriptele stabile, imi creeaza un soi de retinere contraproductiva. Nu reusesc sa fiu functionarul perfect, intre noi fie vorba nici nu-mi propun, ca, daca Doamne fereste ramin asa? Deci nu scriu infograme, nu dau rapoarte (probabil pentru asta trebuie sa fi avut o precedenta) iar de invatat, la cincizeci de ani, chiar ca nu-mi mai vine. Noroc ca am colegi care se pricep sa o faca si inteleg ca un scriitor nu prea se pricepe la genul epistolar de o anumita natura. Le multumesc public pentru intelegere, ca daca n-as fi facut-o (intelegerea asta), nu mi s-ar fi prelungit sederea acolo si acum as fi fost o tinara somera cu citiva ani inainte de pensie. Ca asa avem noi talent, ca boxerii dintre cele doua razboaie mondiale care n-au pus nici un ban deoparte si au murit ca vai de capul lor. I.M.: Ce bani sa fi pus pentru zile negre? Din poezie? Din literatura, in general? D.C.: Bani din poezie, ai dreptate, nici gind, ba chiar am avut o perioada de-a dreptul oximoronica - eram teoretic ca Presedinta a Consiliului National P.N.L., sefa domnilor Traian Remes, Sorin Pantis si alti ministri, iar pe de alta parte n-aveam cu ce-mi plati telefonul, caci de la biata editura ION CREANGA nu-mi puteam scoate nici macar modesta leafa lunara.Colegii ma respectau totusi, ca doar eram poeta si se jenau sa ma ia si pe mine cu ei la vreo ulcica cu smintina din care ei maninca, si bine fac ca maninca si acum cu copiii, nepotii, si probabil ca vor mai minca si urmasii-urmasilor lor. N-o spun cu rautate, cu invidie nici atit, ci doar cu nostalgia unor vremuri (doisprezece ani a durat aventura mea politica) in care eu chiar mi-am luat soarta in miini de una singura, asa cum scrie la doctrina liberala, fara sa-mi dau seama ca e bine sa mai ai prin preajma miinile unor unchi, cumnati, sefi pe la F.P.S. si alte cele, miini care sa te ajute sa devii si tu, acolo, clasa mijlocie, cu tot ce-i trebuie. Asa ca am ramas liberala prin profesie, ca scrisul e liberal, ca si avocatura, si alte citeva asemenea. La contul in banca, acum, in 2003, am ramas extraterestra, ca nu mi se converteste nimic in nimic. Vai, am impresia ca am inceput sa ma pling, si nu-mi sta deloc in fire. Habar n-am ce m-a apucat, ca vina este exclusiv a mea. I.M.: Da, e vina noastra ca facem literatura... D.C.: Sunt totusi bucuroasa ca pot sa scriu (poezie mai putin), termin un roman inceput in '87 la Vatra �Dornei, la Cornelia Maria Savu, si lasat de izbeliste in '90. Imi fac curaj sa scriu si niste amintiri de prin Parlament cind eram deputata la Aripa Tinara a Liberalilor; va fi cred eu o carte vie, ironica si autoironica, fara politica, doar cu intimplari comice, ca au fost destule.Va fi o carte antidocument, trecuta prin perceptia scriitorului care vede personaje. Nu cred ca va supara pe nimeni (acesta-i poate un defect), dar ne va reaminti tuturor vorbele lui Bacovia: O tara trista, plina de umor! I.M.: In Italia lucrezi ca Director de programe al Academiei Romane din Roma. Care sunt atributiile unei asemenea functii? D.C.: In limita banilor veniti de la Ministerul Culturii, ma ocup impreuna cu colegul meu Dan Pineta, care este angajat MAE, nu ca mine detasata, de organizarea de concerte, expozitii, mese rotunde, dezbateri, ma rog tot ceea ce trebuie sa exporte Romania in Italia in domeniul culturii in sens larg. Pentru sase luni, Italia detine presedintia Uniunii Europene, asa ca ne asteapta o toamna si o iarna incarcate de evenimente. Bani de drum sa fie, ca oameni care sa faca figura buna acolo avem. I.M.: Numai daca ne gindim la regretatul carturar Marian Papahagi care a luminat asezamintul, cu o abnegatie culturala iesita din comun, si ne dam seama ca nu avem dreptul, dupa disparitia lui, sa fim altfel. D.C.: Marian Papahagi a fost unul dintre bunii mei prieteni, si inca nu-mi vine sa cred ca nu mai este. Am instituit un concurs de traduceri din romana in italiana, care-i va purta numele. Impreuna cu profesorul Negrici, cu Catedra de italiana de la Universitatile Bucuresti si Cluj si cu Uniunea Scriitorilor, vom face regulamentul acestui concurs (o prima intilnire am si avut-o in iunie la Roma) unde au participat sefii Catedrelor de Limba si Literatura din Italia, distinsi si dedicati traducatori. Odata la doi ani se va acorda acest premiu, la concurs participind cu precadere italieni in tandem cu romani. Sper sa avem sprijinul Institutului Italian de Cultura, ne trebuie sponsori, ma gindesc la prietenul Mircea Dinescu � poate le va oferi premiantilor o saptamina la el la tara -, ma mai gindesc la Mugur Isarescu si Dinu Patriciu, despre care stiu ca nu sponsorizeaza echipe de fotbal, poate vor face cu drag o sponsorizare. Nici gind sa-i desconsider pe alti domni cu bani, asa ca, daca citesc aceste rinduri si vor sa-si lege numele de cultura, noi asteptam gestul lor, cu adinca plecaciune. Daca in urma acestui concurs voi putea pune in biblioteca Academiei doua carti de proza si doua de poezie, ma voi simti cu sufletul impacat. Si fata de Marian Papahagi, si fata de Ministerul de Externe, care, nefiind eu in P.S.D., ma ingaduie in virtutea unor pagini de C.V. I.M.: Poeta, prozatoare, autoare de carti pentru copii, eseista, publicista, redactor de editura, om politic, iata o carte de vizita impresionanta. Totusi literatura este cea care te defineste spiritual cel mai bine. Exista un inceput pe care-l purtam in memorie fie cu nostalgie, fie cu oarecare trufie - debutul in scris D.C.: Eram eleva la Craiova si am trimis la revista "Ramuri" citeva incercari. Pe vremea aceea se ocupa de poezie o echipa al carei staroste era Miron Radu Paraschivescu, vorbesc de anul 1967. In '69, tot eleva fiind am trimis vreo treizeci de poezii editurii EMINESCU. M-au anuntat ca pot aparea in 1971, daca pun la inceputul cartii trei-patru poezii de dragoste fierbinte, de tara. Cum eu, la vremea aceea eram incapabila sa iubesc o abstractiune atit de grandioasa, si iubeam foarte avintat un baiat, n-am fost in stare sa le scriu, asa ca debutul s-a aminat pentru 1973, cind ecoul TEZELOR din IULIE parea ca se mai potolise. I.M.: In 1993 ai obtinut diploma HONORARY FELLOW in WRITING a Universitatii din IOWA, Universitate careia i-au trecut pragul multi scriitori romani, de-a lungul ultimelor decenii. D.C.: A fost inceputul traseului meu american. Dupa '90 am publicat mult mai mult in afara tarii. De fapt deschiderea catre lumea anglo-saxona a inceput cu publicarea la Oxford University (1991) a cartii Scrisori din intuneric, carte nominalizata intre primele zece carti ale anului, in Marea Britanie. Au urmat turnee de prezentare a ei in Marea Britanie, cele doua Irlande, si Noua Zeelanda. Dupa obtinerea premiului Fundatiei Rockefeller dupa traducerea americana, am avut ca recompensa o luna de zile de sedere in Italia, la Bellagio, impreuna cu traducatorul. Acolo, lucrind de la opt dimineata pina la opt seara, am terminat de tradus antologia care a si luat in 2000 premiul Academiei Americane de Poezie, premiu extrem de prestigios, la care participa vreo doua mii de edituri de literatura contemporana, si sunt doar sase premii pentru America. Cartea mea, desi in traducere, a concurat de la egal la egal cu carti scrise direct in engleza. In presa americana a aparut un articol cu titlul: POETA DANIELA CRASNARU A INTRAT CU ARMATA EI DE CUVINTE IN NATO. I.M.: Asta se intimpla cu trei ani inainte de acceptarea Romaniei ca membra... D.C.: Exact. Nu stiu cit de buna sunt ca diplomat, dar cartile mele isi fac treaba. I.M.: Te numeri printre putinii poeti importanti care lupta sa-si faca opera cunoscuta si dincolo de granite. Consider ca este un drept firesc, care ar trebui repetat de fiecare scriitor de valoare, din pacate pe cont propriu, la noi agentul literar fiind deocamdata o utopie. D.C.: Sansa mea a fost brinciul initial numit Oxford. Acum, gratie unei tinere bursiere Parvan, Oana Bosca Malin, am putut participa la un foarte serios Festival de poezie, la Pistoia, unde au venit autori din saptesprezece tari, printre ei fiind si Tony Harrison, considerat cel mai mare poet englez in viata. Uite, ziarul pe ca ti l-am adus spune ca am avut mare succes. Ca urmare, in primavara imi va aparea o carte in Italia, si, ca sa continui povestea latina, ti-am adus si o copie dupa diploma Premiului International CARTAGINA, premiu pe care mi l-au dat spaniolii in 27 iulie,2003. I.M.: Felicitari! Sa inteleg, oare, ca refuzi sa mai publici in Romania? Respectul fata de poezie al unor mari culturi te-a fascinat atit de mult? Crezi ca poezia noastra da pe alocuri semne de moarte clinica? D.C.: Nici gind sa refuz sa public acasa! Eu traiesc insa situatia paradoxala de a avea antologii in alte limbi, si nici una in limba romana si trebuie sa spun, ma ingrijoreaza perspectiva noastra naiva si deformata, potrivit careia la noi este iarba cea mai verde, apele cele mai limpezi, rezerva de sare pentru doua mii de ani.... I.M.: Cele mai frumoase triluri de privighetori... D.C.: ...cultura cea mai serioasa, nemaivorbind de ideea insurubata in creier, ca in vest ocupati cu atita producere de bunuri materiale, nu se mai ocupa de multisor nimeni de carte. Ei bine, nu-i asa! Himalaia e in alta parte, sare, nu stiu de ce, importam de la greci, iar la Festivalul sus-numit de la Pistoia, SASE SUTE DE OAMENI au stat, pe banci, pe iarba, au stat de la opt si jumatate seara pina la unu noaptea sa asculte cu smerenie poezie. Si, ca sa revin la prima parte a dialogului, trebuie sa spun ca ne-au si platit binisor. I.M.: Nu divulga suma! S-ar putea sa ne socam. D.C.: Prin primavara, nu stiu exact data, cineva, cred la nivelul Primariei, a avut o initiativa pe cit de normala, pe atit de sinucigasa � aceea de-a initia lecturi de poezie in aer liber-parcuri, strazi etc., platite cu o suma derizorie, dar atit de necesara, vorba regretatului Dan Laurentiu, poetilor famelici. Pina aici, totul laudabil, numai ca cei citiva minunati poeti temerari s-au trezit singuri in parc fara auditoriu, si au plecat tristi cu banutii in buzunar, dezamagiti ca nimeni nu s-a aratat interesat de productiile lor. In Germania, Austria, America, autorii fac sali pline citind din productiile lor, si fiind remunerati cum se cuvine. Daca Primaria tot a avut o asemenea buna idee, bine ar fi fost sa gaseasca un manager care sa asigure organizarea, iar intre timp ca sa nu-si piarda bunul invat abia dobindit sa dea CURAJOSILOR care sunt dispusi sa citeasca si la stilpi, asa, preventiv cite 500 000, saptaminal. Cred ca domnul Basescu ar marsa la acest lucru. I.M.: Cu ce ginduri te intorci la Roma? Care sunt prioritatile? D.C.: Voi face atit lucrurile de rutina, cit si cele care sa ramina: concursul Marian Papahagi, un Festival al scurt-metrajelor documentare si artistice romanesti, Festivalul de Poezie Roma -Poesia, unde va fi invitat Mircea Cartarescu. Pe de alta parte voi incerca sa mai scriu, ca si asta tine de diplomatia culturala. Suntem foarte putini acolo, vreo sase oameni, asa ca fiecare facem cind e nevoie si pe soferul, si pe ghidul cultural, si pe indrumatorii bursierilor Parvan, care sunt de toata isprava. I.M.: Ce stiu italienii despre literatura romana? D.C.: Tocmai am vorbit despre concursul Marian Papahagi - mai nimic, in ciuda stradaniei citorva traducatori italieni, Cugno Mazzoni, Renzi, carora le suntem recunoscatori, nici macar zece la suta din ceea ce ar merita tradus nu este acoperit. Ambitia mea este sa maresc procentul, ca in sondajele politice. Sper sa am sanatate si intelegere din partea celor care mi le-au dat pina acum. I.M.: Cum m-as bucura foarte mult sa implinesti aceste proiecte, n-am decit sa-ti urez succes, nu inainte de-a spune ca totusi cunoasterea unei literaturi trebuie facuta nu sporadic, conjunctural, ci cu logica si perseverenta. Sunt convinsa ca ai armele cu care sa duci cit mai deschis aceasta lupta. D.C.: Iti multumesc, Iolanda Malamen Interviu realizat de Iolanda MALAMEN