Dan Pavel 

Sunt mai multe categorii de politicieni care se tem de apropierea dintre Partidul National Liberal si Partidul Democrat. Pentru Adrian Nastase si cercul destul de larg al strategilor si ajutorilor de bagatori de seama care se ocupa de viitorul PSD, ipoteza apropierii dintre Theodor Stolojan si Traian Basescu, precum si a formatiunilor conduse de acestia, inseamna o serioasa provocare. Ea se poate finaliza prin castigarea alegerilor prezidentiale si parlamentare. Cu o noua alternanta la guvernare. Deci cu pierderea alegerilor de catre PSD. Pentru liberalii radicali, in frunte cu Dinu Patriciu, o apropiere prematura de PD poate insemna pierderea sanselor PNL de a deveni partidul pilon al unui pol liberal in politica romaneasca sau chiar al polului de dreapta. Mai rau, asocierea ar putea atrage pierderea alegerilor, cu un scor inferior punctajelor obtinute pe cont propriu de cele doua partide. Alti politicieni isi doresc enorm asocierea PNL-PD, indiferent de forma. Partidul infiintat si consacrat de Petre Roman nu a castigat nimic de cand este presedinte Traian Basescu. Oricat de popular si populist ar fi, primarul Bucurestiului nu poate obtine mare lucru in politica daca nu are in spate o forta puternica. Luptele dintre Basescu si PSD aproape ca au nenorocit capitala tarii, iar alegatorul rational constata ca acesti actori politici au pus resentimentele lor mai presus de interesul public. Asocierea PNL-PD ar putea sa atraga castiguri colective, dar si sa salveze cariere individuale. Cel mai mult isi doresc asocierea PNL-PD lideri liberali nesiguri, in frunte cu Stolojan, care au indoieli cu privire la destinul propriu si al partidului in fruntea caruia se afla vremelnic. Aparitia ipotezei PNL-PD reflecta retardarea partidelor autohtone in stadiul copilariei organizationale, precum si dezechilibrul structural al sistemului de partide. La noi, nu exista decat un singur partid mare - de unde si tulburarile de perceptie privind partidul unic ale diletantilor - care sa fi obtinut de unul singur mai mult de 15% din voturi in cel putin trei alegeri generale consecutive: PSD. In 1992, dupa ruperea FSN, cand parea iminenta castigarea alegerilor de catre Conventia Democratica, FDSN a obtinut primul loc (cu 27,7% din voturile exprimate la Camera si 28,3% la Senat). In 1996, PDSR a pierdut in fata CDR, obtinand locul al doilea (cu 21,5% la Camera si 23,1% la Senat). In 2002, PDSR (sub a carui pulpana au intrat PSDR si PUR) a castigat alegerile (cu 36,6% la Camera si 37,1% la Senat). In 1992 si 1996, nici un partid din opozitia democratica nu a fost suficient de puternic pentru a contracara FDSN/ PDSR de unul singur si a castiga puterea. Iar in 2000, cu sloganul stupid "singuri impotriva stangii", formatiunile care mai ramasesera in CDR au pierdut nu numai alegerile, dar si locul in Parlament, lasand un loc imens, ocupat cu usurinta de Partidul Romania Mare. Geneza ipotezei asocierii dintre PNL si PD nu este doar expresia persistentei inegalitatii dintre megapartidul de guvernamant si celelalte partide, cat mai ales a neputintei partidelor opozitiei de a capitaliza enorma nemultumire populara si a incapacitatii lor organizatorice de a se transforma in partide mari. Mai dificila decat castigarea alegerilor va fi guvernarea PNL-PD. Indiferent ca va fi vorba despre o guvernare minoritara sau de o formula majoritara, costurile trebuie cantarite anticipat. Daca se va merge pe guvernare minoritara, marea problema va fi gasirea sprijinului parlamentar. Daca se va merge pe o formula majoritara, este greu de spus daca fostii participanti la coalitia din 1996-2000 au invatat ceva din acel moment nefericit. Pentru PNL, marea problema este PD-ul. Inca de cand minerii i-au gonit de la guvernare pe cei din echipa lui Roman, existenta si relevanta acestui grup politic oligarhic relativ modernizat si cu capital castigat prin retorica neoproletara au depins de sicanele facute fratelui mai mare din FSN sau partenerilor naivi din coalitia 1996-2000. Nefiind un partid mare si puternic, capabil sa guverneze singur, cultura politica a PD nu este una a constructiei politice, ci a depins intotdeauna de ceea ce Sartori a numit "coalition potential" si "blackmail potential" (pentru intelegerea termenilor, se recomanda bibliografia de specialitate). PD se gaseste in situatia disperata in care alegerile viitoare vor hotari daca mai ramane sau nu in politica, daca o parte a sa va fi inghitita de celalalt partid din Internationala Socialista, sau daca va face o fuziune sau o uniune cu PNL. Ca si in cazul reunificarii liberale, la un moment dat se va termina si cu reunificarea socialista in varianta neooligarhica. Abia atunci se va putea vorbi in Romania cu adevarat de un pol liberal sau macar de un pol de dreapta, cu doi piloni, liberal si crestin-democrat (sau popular). Pana atunci insa, existenta partidelor din Internationala Socialista si la putere si in opozitie va fi acelasi obstacol in calea reformei economice capitaliste liberale sau a reformei morale de tip crestin democrat. Partidul condus de Stolojan se afla intr-o situatie total diferita. PNL este pe cale sa devina cel de-al doilea mare partid din Romania. Ceea ce au aratat deja sondajele in ultimele luni trebuie insa confirmat de votul in alegeri. Transformarea de statut poate avea loc in cursul urmatorilor doi ani, iar confruntarile electorale care urmeaza sunt teste cruciale, sau se poate amana pentru inca un stagiu, timp in care anii de erodare la guvernare sau cei care pot urma unui esec electoral "in combinatie" ar putea compromite chiar obiectivul. Prin urmare, liderii PNL si PD au de luat in perioada care se apropie hotarari de care depinde nu numai viitorul propriilor partide, ci mai ales soarta guvernarii, a tuturor celor care traiesc in aceasta tara, indiferent ca merg sau nu la vot. Daca se vor hotari sa mearga impreuna, in afara de adversari bine organizati, PSD si PRM, se vor confrunta cu toate fortele din dreapta spectrului politic. Acestea din urma vor pune in pericol ipoteza PNL-PD, indiferent ce fac. Daca vor incerca sa le ia votantii, sa ii convinga pe nehotarati, pasivi sau indiferenti, exista riscul repetarii situatiei din 2000, cand PNL-Campeanu nu a trecut de pragul electoral, dar a privat PNL de 3 %. Daca vor incerca sa se lipeasca de noua constructie politica, se poate repeta drama CDR 2000, cand alaturarea multor partide a ridicat pragul, dar a slabit coalitia. Exista deja o convergenta a criticilor la adresa PNL & PD, fie ca vin dinspre fortele conduse de Nastase si Tudor, fie dinspre PNTCD, AP, URR, etc. Oricum ar fi, de multa vreme nu a trezit o simpla ipoteza atata neliniste. Semn ca apele sunt inca tulburi in viata noastra politica.