Agop prietene, daca ti-as spune ca acest text e inedit, l-as minimaliza; nu e inedit, e o schita disparuta de 46 de ani: a aparut, in 1957, in "Viata Romaneasca" nr. 6, desi eram interzis dupa "povestea" cu "adevarul integral". Cum de a aparut nu stiu - uitasem de acest "Valentin" literalmente de o viata, pina luna trecuta cind un tinar gazetar caruia ii scrisesem o prefata pe Internet la o carte a sa despre Cupa Mondiala 2002, mi l-a daruit, gasind acest numar al "Vietii Romanesti", perfect ingalbenit, in podul casei parintesti; mi-am adus imediat aminte ca Mihail Novicov (daca acest nume iti spune ceva...) facuse praf bucata pentru negativismul ei; ca sa vezi ce-ti vine imediat in minte dupa ce un text disparut vine acasa dupa aproape 50 de ani. Ti-l trimit nu ca nuvelist, ci ca istoric literar cu pulsatii freudiene. In ostentatia mesajului sau - semn al unei autentice stingacii literare - este, dupa stiinta mea in materie, singurul document care dovedeste, in direct, pe fata, live, ca teoria adevarului integral a dat in practica scrisului - cum ar fi zis Lucian Raicu - o schita macar, o margica. La ora cind citiva tineri cercetatori se preocupa de blestemata literatura a anilor '50, poate ca te (si ii) intereseaza. (R.C.) Valentin a venit ultimul: poarta basca, o bluza de vint usor decolorata, o camasa-sport, in carouri verzi si galbene, sub un pulover cu model modern si murdar � doi cerbi odata albi, din lina de angora � pantaloni de la un trening albastru iar in picioare, pantofi de tenis. E mai bine imbracat decit ceilalti doi, in primul rind, mult mai oraseneste. Numai pantofii... - Pina acolo, merge... preintimpina obiectia mea. O sa-mi dati bocanci si las naibii tenisii... Zimbeste � eu de asemenea, ca si ceilalti doi, in tacere. Aduce a licean dezghetat, ager la minte, incurcind probabil profesorii cu cele mai neasteptate intrebari; o fata prelunga, ingrijita � in comparatie cu atitea alte fete de tineri � bronzata, fara barba. Cam slabut, umeri ingusti, dar suficient de inalt. Daca are 18 ani. Nu, 16 jumatate, ma informeaza repede; are si 9 clase de liceu... il dadusera de la 6 ani... "Fusesem un copil precoce dar am intrerupt liceul"; ai lui deocamdata nu au posibilitatea sa-l tina la scoala; sint vreo zece copii acasa, sase mai mici ca el, o sora studenta, la Iasi, ultimul an "pe care trebuie sa-l termine", chimie. Tatal, numai cu pensia, nu o poate ajuta, bursa ei e insuficienta, in sfirsit, sint nevoi pina peste cap... Valentin nu vrea sa intre in amanunte, simt. Ii spun ca si celorlalti doi: pe santier se cistiga bine, se poate ajunge si la 500 pe luna, se fac scoli de calificare, se maninca bine, ai haine, bocanci, nici o grija... Ma asculta atent, dar mi-e teama c-o sa ma-ncurce, nu stiu de ce. Ceilalti doi parca ma pricepusera altfel si oricum, stiam, privindu-i, ca nu-mi pot da batai de cap. Valentin ma stinjeneste chiar numai atent. imi cere sa-i spun exact cit se cistiga, in medie, in lunile de lucru la lopata; nu stiu exact si insailez cite ceva pentru a-l convinge ca se scoate bine... - Sapaturi? insista. - Sapaturi, transport, ce se nimereste... - La metru cub_... - La metru cub, la tona � depinde... - La metru cub cit se da? Sa zicem la sant de un metru. - Cam la patru lei jumatate... - Ce-i aia, cam? Ii privesc pe ceilalti doi, Costache si Papadie; stau linga Valentin interesati, constienti ca "asta-i mai destept ca ei..." Sint din categoria oamenilor pentru care simplul fapt ca cineva pune multe intrebari, e hotaritor in a le cistiga increderea; ii pierd si asta nu-mi place... - Hai, las-o... Cind iti spun patru jumatate � e patru jumatate... Ai sa vezi acolo... si hai odata la gara... - Nu... trebuie sa stiu de aici. In cit timp se cere metrul cub?... - Asta chiar n-o stiu, dar nu mai are rost sa intindem vorba. - In doua ore jumatate... e bine?... Valentin numara in gind, urmarit de cei doi. - Zi tare... cere cel lung, Papadie. - Zece ore pe zi, nu-i asa? � aprob � doua jumatate intra de patru ori... patru ori patru jumatate e 18... 18 ori 26.... - Care 26?... cere iar Papadie. - 26 de zile lucratoare... 18 ori 26... 468!... E bine. Cantina cit se scade?... - Mai, cind iti spun ca e bine... si pe urma, ce te faci, brigadier sau capitalist?... ma prefac enervat. - Uite care-i socoteala � imi raspunde, superior � brigadier, brigadier, dar brinza-i pe bani... Ceilalti doi rid si trec, pe fata, alaturi de el. Trebuie, oricum, sa ajung cu ei pe santier. Plecam de la comitetul raional spre gara, pe jos, prin ploaia cu basici mari, grea. Eu in frunte, ei trei in urma, aplecati, cu gulerele hainelor ridicate. Papadie si Costache il iau la mijloc pe Valentin, caci cu "tenisii" lui aluneca. Ei sint in sandale, au un singur cufaras de lemn in care si-au gramadit lucrurile; la toarta lui au legat bocceaua lui Valentin. - Ai dat de dracu cu tenisii tai... il aud pe Papadie, mereu cu observatiile lui de patru vorbe, mai mult trase de cit spuse. - Am... - Nu puteai pune niste pantofi? intru in vorba, poate vom deveni patru, nu trei cu unu-n cap... - Si cum ii trimit inapoi?... - Cu posta... - Se pierde... raspunde sigur Valentin. Era crep... Tot alunecam si cu ei. Asa-i poarta frate-meu la primavara... Valentin imi place. Ceilalti doi mai putin. Costache, fost argat dupa cum aflasem, la un popa prin imprejurimi, imi trezeste chair banuieli; tace ingrozitor, privind rau, gata sa loveasca. Precis va fugi... Valentin, dupa trei replici, imi place; are prospetime si farmec in amanunte foarte precise, retinute inteligent. Cunosc genul asta de om. in '47, la liceu, l-am avut pe Muresan, tot asa. Foarte destepti si curati sufleteste, li se dezvolta o inteligenta si o demnitate de care le e putin rusine, ascunzindu-le cu cinism, grosolanii, vrind sa para "oameni trecuti prin lume", cu experienta vasta. De cele mai multe ori le reuseste. Mai ales daca au putina cultura si viclenie. - Ce e taica-tau, Valentin? � il intreb mereu in frunte, ei dupa mine, pe strada pustie. - Profesor de franceza... scos la pensie. De ce am lasat pedagogia? De atitea ori ma surprind cu concluzii juste, asupra unor oameni abia vazuti, pe care-i simt insa cu o intuitie de care ma bucur singur. Am simtit ca Valentin e dintr-o familie de intelectuali. Dupa ce? Nu stiu... poate dupa cerbii de angora de pe pulover... N-am facut bine ca am lasat pedagogia si m-am cufundat in viata asta de activist. Prea multa agitatie, schimbari, fluctuatii... Ar fi desigur, frumusetea cauzei. Ca activist, esti mai aproape de ea. Daca n-ar fi fost cauza � i-as fi spus lui Valentin intreg adevarul. Va sta mai mult de trei luni la lopata; dracu stie cind vom face scoala de calificare, sint zile berechet cind nu scoti norma sau stai degeaba, ca prostu, stiu, stiu toate astea � dar n-avem oameni. Ne trebuie oameni, sa incepem odata grosul lucrarii. Barajul trebuie construit � nu putem face altceva... - Asta ce e?... - Flaut... - Exact... Ma intorc. S-au oprit in fata vitrinei "Consignatiei" si discuta obiectele. Desigur Valentin intreaba, examineaza, ei raspund. De fapt, numai Papadie; ii urmaresc. - Si asta?... - Lampa... - E, lampa... ce fel de lampa? - Nu stiu... - Cu abat-jour... - Cu abajur, repeta sincer Papadie. Costache tace. - Dar asta? - Ochelari, ce alta?... - Nu.. Pince-nez! Vezi, nu au brate!... se prind pe nas, asa... - Valentin explica fara orgoliu, cu simtul sigur al profesorului. � Tata poarta "pince-nez"... I s-a subtiat osul aici... - si arata pe nasul lui Papadie. - Dar asta ce-i? intreaba Costache, in sfirsit. - Care, ma? Papadie vrea sa ne arate ca e cel putin superior lui Costache. - Uite asta � cu gura, cu nas... Papadie nu stie si-l priveste pe Valentin. - O masca mortuara... Cind moare vreun om mare i se intipareste chipul pe ceara... asta-i Beethoven... - Se intoarce spre mine: � Tata are masca lui Rousseau... stiti cine a fost?... - Stiu... E suprins. - De unde? - Am facut pedagogia... Valentin aproba, vrind sa para netulburat, dar nu reuseste: clar, e mirat ca am facut pedagogia. Pornim si el ramine linga mine. - Rousseau e idolul lui tata: la doisprezece ani m-a obligat sa citesc "Contractul social", dar n-am inteles nimic... si-a fost foarte dezamgati. Nu-i ce-mi place. Ma intorc: - Unde-i Costache? il vad iesind de la "Consignatia"; ne-ajunge. - Masca aia... seamana cu parintele... da-i 115 lei! - Crezi in prostiile astea? ride Papadie, silit, vrind sa arate ca "nu se compara" cu Costache. Crezi in popa si in morti?... Costache tace si-l priveste rau. - Da' de ce sa nu creada? Intram in hala garii si replica lui Valentin se pierde. Pe peron, indreptindu-ne spre personalul de Bucuresti, ma gindesc ca Rosca de la evidenta e destept; mi l-a recomandat pe Papadie ca "om de baza" � pentru ca a raspuns de doua ori in cadrul unui seminar, la raion, cu secretarii organizatiilor din comune... In compartiment sintem numai noi patru. Geamul nu se inchide � si ploaia patrunde pina aici; nu ne asezam nici unul linga fereastra. Afara e o lumina trista. Rosca spunea, acum o saptamina, sa mobilizam 200 de tineri si sa-i ducem la gara cu fanfara si steaguri... Dupa ce-si dezbraca hainele ude, Papadie si Costache se aseaza unul linga altul, in fata noastra. Valentin, linga mine, isi scoate tenisii; a ramas in ciorapi curati, cirpiti bine; isi misca de doua-trei ori degetele picioarelor si repeta: - Da' de ce sa nu creada, Papadie?... - E misticism... - Asa-i, Costache, esti mistic? intreaba Valentin, cu un umor de care, cred, e constient. Costache a scos slanina din cufar si o taie marunt cu briceagul; ridica din umeri, fara sa ne priveasca. - Cred ca nu ai absoluta dreptate, reia Valentin fara umorul dinainte, foarte serios, cu genunchii indoiti, miinile incolacite in jurul lor si fata sprijinita de ei. Eu nu m-am hotarit. Intr-adevar, nu cred in cultul mortilor. Mama a murit de un an aproape, dar la cimitir nu m-am dus si n-o sa ma duc. Toti ai mei s-au dus, au bocit-o... eu nu mi-am pus nici doliu. Nu-i vad rostul. Tac. Descopar insa ca Papadie e orgolios, mereu sa ne arate ca "el e cineva", probabil: - Va sa zica, nu crezi... - Nu m-am hotarit, iti spun... Citeodata, simt nevoia sa ma incredintez unei puteri mari, mai presus decit oricare alta putere. Sint inca slab. Aseara, de pilda, tata a vrut sa ma bata. Niciodata nu a facut asa ceva... si-a desfacut cureaua, ii tremurau miinile si cind s-a apropiat de mine am strigat cit am putut sa plec pe santier, oricit m-ar bate. S-a speriat si m-a lasat in pace. Pe urma, in pat, mi-a pierit curajul si am inceput sa ma rog nu stiu cui: "Doamne, da sa cistig bine... Doamne, ajuta-mi pe santier... Stapine, fa asa ca peste o luna sa le trimit prin posta macar 3 sutare..." Dimineata, cind am discutat cu tata, mi-era rusine, dar de rugat, tot am simtit nevoia... Cred ca astea nu-s copilarii... O vreme, nu-l mai intreaba nimeni nimic; se aude cum piriie incheieturile vagonului, iar afara se intuneca, repede, ca iarna. Pina la Bucuresti avem 5 ore, dar in Gara de Nord, nu stiu cit asteptam legatura... - Nu crezi ca astea se datoresc faptului ca am cintat citiva ani la pian? ma intreaba Valentin. - Nu stiu... poate... - Pianul te face foarte sentimental... si fricos... Dupa o gama simpla � do, re, mi, fa � sa vezi ce fricos devii... Studiam gamele ore intregi, la un prieten si pe urma veneam acasa, pe jos, noaptea, tocmai in capatul celalalt al orasului. Ma rugam mai rau ca aseara... Bine ca nu am avut talent... Dupa doi ani, mi-am dat seama. E o fericire sa stii de mic ce talente ai... Tata zice ca la noi, in familie, unchiul a luat talentele tuturora si ne-a lasat saraci... Velescu, pianistul, l-ai auzit vreodata? - Nu... - Da' stii cine a fost Velescu? - Nu prea... Valentin lasa capul pe genunchi, complect dezamagit. Sincer vorbind, nu stiu cine e Velescu... Am auzit parca ceva... Sint caraghios, dar imi pare foarte rau si as vrea sa-l impac. - Dar al citelea erai din clasa? intreaba deodata Papadie. - Citeodata al treilea, al patrulea... n-am invatat niciodata pentru nota... - La ce erai tare? - La toate... - La aritmetica? - Nu-mi placea... Istorie, geografie... citeam foarte mult... - Frantuzeste stii? inventariaza parca mai departe Papadie. - Citesc... - E, in Franta si taranii stiu frantuzeste... spune Costache. - Gluma facila! il repede Valentin iritat. - Ce-i aia? - Gluma proasta... - Nu stiu, da' asa spunea parintele; in Franta si taranii stiu frantuzeste, tu, Costache, nu stii nimic... Parintele m-a trimis pe santier... La biserica noastra n-ai cum sa te califici... - Ia lasa-ne cu parintele tau... ii taie vorba Papadie. Stii frantuzeste, vasazica, erai printre cei mai buni in clasa, erai tare la istorie, ai facut 9 clase, ai cintat la pian, esti destept foc, ce dracu cauti pe santier?... Valentin ma priveste zimbind; se aseaza pe locul sau mai bine si-si stringe genunchii la piept, parca s-ar imbratisa singur. Ne cuprinde pe toti intr-o privire: sa spuna... sovaie. Mi-ar place sa fie mindru si sa nu se plinga. - Stii, tata e un om foarte demn. N-am putut sa-i spun ca plec ca sa-i ajut s-o scoata la capat; i-am spus ca plec la chemarea organizatiei... Adevaru-i ca puteam lucra si la noi, la Craiova, la particulari. Dar nu-mi plac negustorii. Statul e cinstit... si pe urma, vrei sa-ti mai spun ceva? Un om cu inteligenta mea, nu se pierde... - Tu esti inteligent? il intreb, automat. Valentin nu se astepta la replica; bag mina-n foc ca vorbele astea le-a spus de multe ori in viata; si nimeni nu l-a contrazis. Prefacindu-se linistit: - Sint foarte inteligent... - Crezi? - Ihi... da inapoi, privindu-ma alarmat, staruitor. Nu crezi? Inteleg ca acesta e punctul slab, marea lui ingrijorare, dar nu vreau sa-i dau nici o multumire. Valentin clipeste, e derutat, cauta argumente: - E o inteligenta nascuta in familiile cu multi copii... n-o cunosti?... am citit deseori despre ea... - si deodata, cautind mereu echilibrul: - Hai sa ne culcam... Papadie s-a rezemat de umarul lui Costache, convins ca-i depasit de discutie. Costache motaie. in compartiment e intuneric, lumina n-avem. Valentin se ghemuieste in coltul lui, cu miinile incrucisate pe piept, cu orice pret linistit. - Eu tot nu inteleg de ce vii pe santier, in loc sa inveti... mormaie Papadie. Nu pot dormi. Vagonul piriie, gata sa se rupa, vad cerbii pe puloverul lui Valentin. Peste nu stiu cit timp trece controlorul, cu lampita-i atirnata pe piept; deschide usa, ii dau foile noastre de drum, le vizeaza tacut, exact masca lui Beethoven de la "Consignatia"... Exact... Umbrele lampitii pe chip, pe riduri, pe cutele gurii... Exact masca lui Beethoven. Mi-a placut uimirea lui Valentin cind a aflat ca stiu cine e Rousseau. Cu pianistul m-am incurcat... La drept vorbind, ma simt bine ca pustiul asta are o parere buna despre mine. Curios... Sint vreo 10 ani intre noi. Si-n primul rind, eu sint alta generatie. Noi plecam altfel spre santiere. E limpede: azi dimineata, toata socoteala aia incapatinata n-a facut-o decit pentru a-si da aere, ca sa ma convinga ca nu poate fi tras pe sfoara. Vroia sa-si ascunda slabiciunile. E satul de vorbe mari, asta-i un adevar. Am spus multe vorbe mari tinerilor. Ar trebui sa-l scol si sa-i spun. Nu vreau sa pierd increderea lui, nu stiu de ce tin la baiatul asta. Am mai adus si altadata oamenii in felul asta. S-au descurcat pina la urma. Intre mine si el va fi insa un adevar spus pe jumatate, amputat... Ce fac cu ceilalti doi? Sa zicem ca-l trezesc, il scot pe coridor si-i spun. Ce fac cu ceilalti doi? O sa vada pe santier, n-o sa le placa... o sa plece.... Nu, o sa ramina. Principalul e ca intre mine si Valentin sa fie adevarul intreg... Nu pot intelege ce ma leaga de el. E desigur, inteligent. Banuiesc insa ca, asemenea multor adolescenti, se teme inca de ridicolul copilariei si consuma multa inteligenta ca sa se apere de pericolul acesta... Dar daca, spunindu-i tot adevarul, nu mai vine pe santier... Nu, am sa-l conving; impreuna, el cu inteligenta lui, poate punem lucrurile la punct pe santier. Cu baieti de astia am putea indrepta ceva. El, cu inteligenta lui... Asta il va maguli. - Valentin... - il misc usor. � Valentin. Dormi? - Nu... - Vino sa-ti spun ceva... - Unde? - Pe coridor. - E frig... aici mi-am incalzit locul... - Hai pe coridor. Papadie si Costache dorm cumplit, unul sprijinit pe celalalt. Nu ne aud cum iesim. Valentin e in ciorapi, laba piciorului drept si-a pus-o peste laba stinga, ochii ii sint umflati. - Ce nu ti-ai pus tenisii? - Sint uzi. - Ai dormit... caut indirjit inceputul. - Ceva... Ei, ce-i?.... - Frate draga, uite care-i socoteala... Vreau sa fiu grav, nu gasesc cuvintele, el simte: - Ai o tigara?... - N-am. Fumezi? - Cind sint trezit brusc... Zi!... - Uite ce e: ti-am vorbit dimineata despre santier... Nu ti-am spus totul. - Dar?... E perfect treaz, gata de lupta. - Nu avem inca scoli de calificare... sint zile in care nu-i de lucru si se scoate greu norma; e multa birocratie si aiureala, pe santier; si la cantina... nu vreau sa te demobilizez, cred ca esti curajos... - Stiam... - Ce stiai? - Ca minti... - N-am mintit. Nu ti-am spus totul. E altceva. - Da, te-am simtit... dar mereu ma las inselat de oameni. Vreau sa am incredere in ei... ii cred tot timpul mai buni decit mine... Sint foarte copilaros!... - Se misca de pe un picior pe altul. Din clipa cind mi-ai spus ca ai facut pedagogia mi-am dat seama ca minti... Atunci, cu masca lui Rousseau, tii minte... - Da... - Pedagogii sint cei mai buni mincinosi... Am vazut, de pilda, cum discuta tata cu corigentii, cu parintii lor... Ca dumneata cu mine... Curaj, mobilizare... Nici nu stii ce bucurie am ca la saisprezece ani va cunosc minciunile. - Iti repet, nu te-am mintit. Dupa o tacere: - De ce-ai facut-o? - Am nevoie de oameni... - Vreau sa folosesc ragazul descumpanirii lui: - in 48, am plecat la Salva voluntar. Nu ne gindeam niciuunul la bani, la haine. - Stiu... stiu... Am vazut in familia mea, in scoala... Chestia-i ca am nevoie de bani, de ce nu intelegi? Sa-ti spun sincer: esti un pedagog prost � nu intelegi oamenii. Sa intram. - Nu...Spune-mi, vii?... Sau... te intorci? - Unde sintem? Abia acum ne dam seama ca trenul s-a oprit. Deschidem geamul si privim amindoi afara. Pitesti. Valentin intra in compartiment, isi imbraca tenisii fara sa deznoade sireturile, isi pune haina; revad o clipa cerbii de pe pulover. Iese pe coridor si trece pe linga mine, deschide usa vagonului. Coboara. - Valentin! Face citiva pasi si vine sub fereastra la care stau. Ridica privirile spre mine. Vad cum ploaia ii invaluie fata. - Esti un prost! Nu fa pe nebunu'! Vino inapoi! Nu fii prost!... Il vad disparind in ploaie, sarind agil liniile. Ma intorc spre cei doi care dorm fara sa se miste, unul pe celalalt; remarc deodata ca bocceaua lui Valentin zace pe bancheta. Si-a uitat si bocceaua. Ma intorc la fereastra si strig din toate puterile: - Valentin! Bocceaua! Imi pare ca-i vad silueta in dreptul intrarii luminate a restaurantului. Strig iar, cit pot de tare: - Ti-ai uitat lucrurile! Valentine! Valentine!... Trenul pleaca; imi vine sa-i arunc lucrurile undeva, in intuneric, pe linii. Dar deodata in capul coridorului apare Valentin. Se balanseaza odata cu miscarea vagonului. Imi spune, apropiindu-se, senin: - Am vrut sa te sperii si te-am speriat. Te-am auzit cum tipai. Copil mai esti. Cum am sa ma intorc acasa? � Ride. � Tata ar urla impotriva statului si eu tin la stat. Ramine linga mine, la fereastra. Ii trec mina pe dupa umeri dar el, discret, se impotriveste: - Lasa astea. M-am dus sa beau apa, c-aveam un gust prost in gura.