Alan Brownjohn este un cunoscut poet englez � fost presedinte al Asociatiei Poetilor Britanici � si, totodata, prozator, traducator si jurnalist. Si este un mare si vechi prieten al Romaniei si al scriitorilor romani. A vizitat in repetate randuri tara noastra si continua sa o viziteze anual, fie ca invitat al Uniunii Scriitorilor, fie al Consiliului Britanic pentru care tine prelegeri de literatura in diferite universitati romanesti, fie prin ceea ce se numeste "pe cont propriu" de dragul de a-si vedea prietenii. Este autorul a noua carti de poeme, dintre care sapte au fost reculese in antologiile Collected Poems. Primul sau roman, The Way You Tell Them, publicat in 1990, a fost distins cu premiul "Authors' Club" pentru cea mai buna proza de debut a anului. Cel de-al doilea roman publicat si la noi de Editura Fundatiei Culturale Romane, in traducerea Irinei Horea, in anul 1997, sub titlul Umbre lungi, evoca experientele traite de autor in Romania pre- si post-revolutionara, transferate personajului central, un scriitor britanic care, in decada 1980�1990 a facut cateva vizite la noi, fiind in relatii cu personalitati culturale, dizidente sau nu, din epoca ceausista. Ca jurnalist, Brownjohn s-a specializat in recenzii si in reportaje de calatorie, printre care au figurat si materiale despre teatrul romanesc. Poezia lui Alan Brownjohn, cu o tenta narativa, poarta nota de discretie si finete caracteristica autorului dar si o aura de mister, de insolit, care lasa un arrière goût de melancolie. Sonet inchis Iata cateva motive rationale pentru o usa lasata deschisa: Vantul care a batut peste noapte a tras incet de ea, urnind-o; Cineva a lasat-o deschisa � uite asa � deschisa Sau mai curand descuiata, in mod deliberat, Ceea ce inseamna, clar, ca a fost lasata deschisa Pentru ca altcineva sa intre ori sa revina; insa ramane O chestiune deschisa cand a lasat usa deschisa, Pentru ca nimeni nu a observat, Nici un barbat, nici o femeie, nici macar un caine cu ochii deschisi Dar prefacandu-se ca doarme... Priviti insa! Scrie Eliberarea pe cuvant de onoare Pe cei de curand morti ii mai zaresti cu coltul ochiului Cand trec pe langa fereastra restaurantului, cu un zambet vag de mandrie Pentru ca au izbutit sa se intoarca. Sunt constienti ca fara ei Nu vei fi nicicand acelasi, asa incat, un timp, incearca sa pacaleasca moartea, pana hapsana ii dibuie si le retrage eliberarea pe cuvant de onoare. Degetele lor au nimerit zavorul si usa aproape ca s-a deschis, Dar cu un zambet stingherit descopera Ca usa e o bariera de rascruce si se roteste intr-un singur sens, impiedicandu-le intrarea. Iar tu lipsit de orice putere Nu poti macar sa li te alaturi. Dar mai tarziu, incetul cu incetul, coltul ochiului tau Uita sa mai priveasca. Alcoolul Cele doua modalitati: prima e cea logica, banala, Care apartine diminetii; apoi cea de-a doua, Dezirabila, irizata modalitate a serii, Cand surazi intrebandu-te: oare cealalta, Cea marunta, goala de fantezie, a fost intr-adevar necesara? Nu-i doar o versiune plata a ceea ce avea sa vina? Nu-i modul care-si insuseste totul si simplifica tot ce atinge? Iar ceea ce nu poate atinge ii pare ca nu merita a fi atins? Poti sa pasesti pe gheata acestei modalitati Uitand cat e de subtire, ba poti chiar lasa sa-ti pice o lacrima Din ceea ce se cheama emotie generoasa, si lacrima se va preface in sculptura de gheata. Dar mai exista si o a treia modalitate, daca sau cand gheata... Intoarcere in timp Ridicol ca nimeni nu le-a spus sa se opreasca: La capatul indepartat al unui coridor A fost candva sala de bal a unui candva Grand Hotel, Vandut si lasat stihiilor sa-l savarseasca. Ciudat, in timp ce-l strabateam (Eu si cineva care, cred, putea fi oricine) Auzeam reverberatii, sunete amplificate de ecouri Ce semanau a muzica. Fireste nu s-ar fi putut Sa fie o orchestra? Sa fi fost doar vaietele vantului? Dar cand am intrat pe usa naruita si am calcat pe mormanul de moloz prabusit din tavan (Ca in noaptea aceea, din copilaria mea, Cand, la sugestia ei, am urmat-o pe Dolores O'Leary. De ziua Victoriei Aliatilor, in Sportsbank Hall, Cladirea sfaramata de o bomba), am vazut un mire si-o mireasa inca dansand, invesmantati in straiele de nunta. Sa-i vad inca acum, valsand in piruete si iscodind Fiecare peste umarul celuilalt, mi s-a parut cu totul nefiresc. Ca si atunci cand m-au strigat pe numele meu adevarat. (Prezentare si traducere de Antoaneta Ralian)