Iolanda Malamen: Draga Cornelia Maria Savu, cum ti-ai imagina un tinut al poeziei, presupunind ca ai tinji dupa un asemenea loc? Cornelia Maria Savu: O, mi-as dori un asemenea loc, ar fi pentru mine idealul un tinut in care sa nu fi pus nimeni piciorul, marcat pe harta, cum se facea in stravechime, Hic Sun Leones. Un tinut care sa fie descoperit si cucerit numai de catre oameni neobisnuiti. Nu fac parte dintre aceia care cred ca un creator de arta, in speta de poezie, caci despre asta vorbim, este un om obisnuit, nici macar... ciudat. I.M: Ai dreptate. Totusi, cum ai cuceri acel tinut? C.M.S: Vezi tu, de mult se spune ca poezia nu mai poate inventa nimic nou si ca, de la Turnul de Fildes la coboritul in strada i-au fost epuizate toate temele. Totusi trei dintre ele ramin: Iubirea; Boala (chiar si cea profesionala) si Moartea. As ataca simultan pe toate trei fronturi ca un strateg obisnuit cu Aemenirea si Ceata. Este acesta chiar titlul noii mele carti de poezie pe care am incheiat-o de curind.. I.M: De fapt acest inceput ludic de dialog, vine sa te ademeneasca sa vorbesti despre poezia ta, pe care o citim atit de rar de foarte multi ani. C.M.S: O cititi atit de rar din doua motive: cred ca ultimii ani au fost mai putini prielnici cititului poeziei, dar au fost foarte importanti pentru... regasirea poetului, evident vorbind in ceea ce ma priveste. Adica am considerat ca ma aflam in faza in care batusem citeva tinuturi predilecte si era vremea sa ma aventurez intr-unul necunoscut. Pe de alta parte scrisului meu ii trebuie timp si, nu numai dintr-o anume regie de autor, public putin si doar atunci cind cred ca am intr-adevar ceva de spus. Evident nu-i poti cere unui explorator sa gaseasca in fiecare zi, nici macar in fiecare an, un nou drum spre Indii, adica spre mirodeniile si aromele tari ale poeziei. I.M: Oare mai inspira multi cu voluptate aromele tari ale poeziei? C.M.S: Daca n-as crede ca da, n-as scrie. Oricum stiu ca pot sa contez intotdeauna pe un cititor, care sunt chiar eu insami. Si te rog sa ma crezi, cea mai mare batalie o port... cu acesta. Lasind gluma la o parte, din experienta celor mai bine de treizeci de ani de cind scriu si public poezie, sunt sigura ca ea nu si-a pierdut si nu-si va pierde niciodata cititorii care, sa nu ne iluzionam, nici la case mai mari nu sunt in proportie de mase, dar sunt o elita constanta pentru care merita sa scrii, si de la care, atunci cind gresesti drumul, sa primesti si sanctiunea necititului. I.M: Povesteste te rog momentul debutului editorial, atit de emotionant pentru un poet. Ai debutat la o virsta cind multi dintre noi abia incepeau sa descifreze intelesurile si rostul lirismului. Si totusi virsta frageda nu ti-a inchis (ca in alte atitea cazuri) drumul pe mai departe, spre poezie. Ai continuat sa scrii bine. Poezia nu a renuntat la tine. C.M.S: Debutul meu, revazut dupa trei decenii, ar putea sa fie o piesa de rezistenta intr-un volum de memorii � nu neaparat din cauza virstei fragede; este vorba despre poezii pe care le-am scris la paisprezece-cincisprezece ani si care au aparut in volum, Totem in alb, inainte sa fi implinit optsprezece ani. La cel ce avea sa-mi gireze debutul, semnind si prefata acestui prim volum, carturarul Nicolae Balota. Intr-o zi de primavara, cam cu doua saptamini inainte de sarbatoarea Floriilor m-am incumetat sa-mi adun manuscrisele, vraiste, intr-un dosar si sa fac o vizita la Editura Albatros, despre care eu, ca foarte tinara cititoare, stiam ca este o editura pentru tinerii autori. Am reusit (crezindu-se ca aduceam manuscrisul altcuiva), sa ajung la "sectia poezie", condusa pe atunci de Nicolae Ioana. In birou, asa a vrut destinul, se afla si Bianca Balota redactor de proza, din biroul de alaturi. Dupa ce am plecat, curiozitatea a impins-o sa-mi citeasca poeziile. A luat manuscrisele acasa sa i le arate sotului ei, criticul Nicolae Balota. Dupa doua saptamini, chiar in Duminica Floriilor, am fost invitata sa le fac o vizita in casa de pe strada Daniel Berceanu. N-am sa uit niciodata ca abandonindu-si oaspetii, intre care se aflau Ion Negoitescu, Cornel Regman, Stefan Aug. Doinas, criticul s-a retras cu mine in biblioteca si, dupa un dialog de aproape doua ore, din care a aflat ca, intr-adevar eu scrisesem poeziile respective - mi-a marturisit asta mult mai tirziu - m-a anuntat ca va scrie prefata cartii mele de debut. Din cauza imprejurarilor si a salbaticelor teze din iulie '71 i-au trebuit patru ani de asteptare pina la aparitia cartii. I.M: Cum a reactionat critica? Erai studenta in anul I la Filologie si publicasesi de-acum o carte, nu una oarecare. Probabil erai in acel moment singurul student din anul I autor al unei carti de poezie. C.M.S: Critica, sa spun asa, a fost pe faza. De la regretatul Laurentiu Ulici care i-a acordat un spatiu dublu in PRIMA VERBA, pina la Marin Sorescu in revista Luceafarul, toti care au scris au considerat debutul ca fiind unul de exceptie, fapt care a facut ca profesorul Ov. S. Crohmalniceanu sa ma invite la cenaclul Junimea al Facultatii de Litere-Bucuresti. I.M: Cum priveai la 19 ani intrarea intr-o literatura eliberata de proletcultism, dar, din pacate inca strivita de hamesitul regim totalitar? Riscurile de-a nu putea infrunta cancerul acelei cenzuri, erau mari, mai ales ca nu scriai ode despre "maretele realizari". C.M.S: La 19 ani eram de aproape patru ani o cititoare pasionata a revistelor de cultura din acei ani, incepind cu Romania Literara si sfirsind cu Secolul XX. Sigur ca vazusem in unele pagini poeme cu anume dedicatii peste care treceam usor, cu inconstienta virstei. Cum n-am scris intotdeauna decit ceea ce am simtit ca trebuie oferit hirtiei, nici macar nu mi-am pus vreodata problema ca as putea comite poezii comandate. Despre existenta vigilentei cenzuri am aflat incepind cu cea de-a doua carte. Din fericire am avut pina in 1987 un redactor extraordinar al cartilor mele -poeta si prozatoarea Daniela Crasnaru care mi-a fost aproape, de multe ori riscind, cum a facut-o si in cazul altor autori, sa strecoare carti care n-au platit tributul fata de epoca. Sigur, acele carti cu poeme putine au avut un cuprins rarefiat si din cauza acelei liste cumplite, de cuvinte si teme interzise cu care opera cenzura. I.M: Cu toata aceasta vigilenta epuizanta, erau publicate carti de valoare despre care critica discuta indelung, carti care ramin in istoria literaturii. Cum scapau acestui filtru umilitor si barbar? C.M.S: In primul rind nu cred ca, in cazul cartilor de valoare, cum spui, a existat voie de la stapinire ca ele sa fie publicate. A existat insa o sustinuta lupta a autorilor cu cenzura, lupta in care ei au reusit s-o pacaleasca si ea s-a lasat pacalita. Prin tertipuri a caror studiere astazi cred ca ar fi foarte interesanta, bineinteles pentru cei maturi, care au trecut prin "iepoca" si stupefianta pentru tinerii care, din fericire, nu au dat fata cu ea. I.M: Da, aproape ca n-ar fi capabili sa inteleaga acest lucru. L-ar privi ca pe o poveste amara si cam atit. C.M.S: Fireste, de la scriitor la scriitor, au existat si compromisuri, cred eu benefice daca privim acum ansamblul operei lor si de discutat din perspectiva, numai din aceasta, a libertatii de exprimare pe care o avem astazi, adica, asa cum ar spune prietenul poet Adi Cusin, depinde cum cade lumina. I.M: Ei, lumina cadea intr-adevar in atitea feluri, incit cu greu te puteai descurca in complicata ipocrizie, cu nadusita spaima, cu vocile soptite, si intr-adevar era un triumf sa-ti apara o carte exact asa cum ai scris-o. C.M.S: Erau scriitori care participau cu trup si suflet in paginile cotidianelor la corul celor care cinta puterea, dar cartile lor erau complet epurate de acele cintece. O dedublare care mi se parea uimitoare. I.M: Ca ziarist la un cotidian de mare tiraj, Curierul National, ca sef al Departamentului de Cultura, te-ai dedicat implicindu-te cu pasiune muncii redactionale. Pentru poezia ta este o noua experienta. C.M.S: Munca de ziarist e cronofaga, dar cred ca experienta e absolut necesara nu numai celui care scrie proza sau teatru, ci si poetului daca ne gindim la transformarile pe care le-a suportat poezia in ultimele decenii. Pentru mine ca poet a fost benefic faptul de a face jurnalism de aproape cincisprezece ani in ritm de cotidian. Sper sa se vada acest lucru si in viitorul volum Ademenirea si Ceata in care expresia poetica s-a radicalizat si s-a dezbarat de oarecari comoditati estetice, sa nu spun estetizante. Nu numai din cauza lipsei de timp am intirziat publicarea acestei carti, ci si pentru ca, spre exasperarea cititorului simt mereu nevoia sa-mi revad poemele nascute dintr-o accelerata traire intr-o lume care se grabeste si care e plina de evenimente, hrana pentru jurnalistul care sunt. I.M: Cum vezi spre exemplu poezia ultimului deceniu, aproape sfidator de deschis tuturor manifestarilor, neconstringator si extrem de deschis biografiei? C.M.S: O poezie care face orice din orice. Hiperpersonala, in care biografia autorului o ia parca inaintea trairii chiar a acestei biografii, in care nu mai exista nici un fel de tabuuri, si, dupa ce poemul a coborit in strada,nu se sfiueste sa coboare si in canale. Fireste, orice curaj estetic are si doza lui de fanfaronada. Cu trecerea timpului se va vedea cit din aceasta poezie este chiar poezie, si cit e doar scriitura asa zis incendiara, cu iz de manifest si de radere a batrinilor elefanti. I.M: Draga Corneluia Maria Savu, iti multumesc, promitind intr-un viitor apropiat un dialog mai consistent, si asteptind cu emotie colegiala cartea ta Ademenirea si Ceata, ca pe un eveniment. C.M.S: - Si eu iti multumesc! Interviu realizat de Iolanda MALAMEN